1,589 matches
-
creând cărbune). Diamantele au fost întotdeauna considerate rare și frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul, a fost descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980. Numele său vine din franțuzescul "charbone", care, la rândul său, vine din latinescul "carbo", însemnând cărbune. În germană și olandeză, numele carbonului sunt "Kohlenstoff" și, respectiv, "koolstof", ambele însemnând literal "materia (stofă) cărbunelui". Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon-12, sau C, (98.89%) și carbon-13, sau C, (1.11%), si un radioizotop
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd așezat, pe băncile clasei, absorbit în visele mele de viitor[...] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1836 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirosit", "Ciumă la Florența", "Turbare și neputință", istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă. Flaubert o cunoaște la
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
este pe deplin sigură, dat fiind că trei personaje diferite sunt de obicei identificate sub același nume: este vorba de un "Maurex" care a fost un marinar bogat și magnat din Heraclea Pontica; de un amiral care figurează în sursele latinești sub numele de Mambrita sau Mambrica, care a activat în luptele anti-normande din anii '60 și '80 ai secolului al XI-lea; și de un , general și guvernator rămas în istorie în primul rând prin sigiliile sale. Potrivit mărturiei ulterioare
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
în iconografie. Simbolizează dominația temporală - și nu numai spirituală - a lui Isus Hristos asupra lumii. În iconografia occidentală, imaginea lui Hristos purtând în mână un glob este cunoscută sub denumirea de Salvator Mundi, „Mântuitorul Lumii” / „Salvatorul Lumii”. În : „glob”, „sferă”. Cuvântul latinesc "cruciger" este compus din substantivul "crux, crŭcis": „cruce” și din verbul "gĕrō, gĕrĕre, gessī, gestum": „a purta”. Prin urmare, sintagma se poate traduce în . Primele „globi” au apărut la începutul secolului al V-lea după Hristos. Primul era fie pe
Globus cruciger () [Corola-website/Science/322005_a_323334]
-
în tipărituri. Există ligaturi vechi folosite și astăzi. În cazul caracterelor, unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești "et" „și”. Ligaturile au fost și o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala /œ/, în limba germană w (din v v) pentru /v/, în limba
Ligatură (tipografie) () [Corola-website/Science/330723_a_332052]
-
este o localitate din provincia Lecco (regiunea Lombardia, Italia), situată la circa 50 de kilometri NE de Milano, 7 kilometri NE de orașul Lecco și 16 kilometri de Bergamo. Numele localității provine din latinescul "mortarium" (staniu). a fost localiltatea cu cel mai mic număr de locuitori din toată Italia, însă faptul că niște familii au decis să se mute în localitate și au avut copii a făcut ca Morterone să piardă această poziție în favoarea
Morterone () [Corola-website/Science/324931_a_326260]
-
masă, bonuri cu valoare, ce pot fi folosite pentru achiziționarea de produse alimentare. Cuvântul remunerație provine din franceză "rémunération", latină "remunerațio", -"onis".: „răsplată”, „recompensă”. Substantivul din latină:"remunerațio", "remunerationis" este un derivat al verbului latin: "remuneo", "remunerare", care provine din latinescul "munus", "muneris": „cadou”, „gratificație”. Conform Codului Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”. Procentul de salariu brut care revine salariatului se numește salariu net, iar restul venitului se împarte în funcție de legislația în vigoare
Remunerație () [Corola-website/Science/301487_a_302816]
-
PbCO. Prima descriere modernă a fost făcută în anul 1747 de către chimistul Wallerius care i-a dat numele de "Minera plumbi spathacea", dar a fost numit și descris de către Wilhelm Karl Ritter von Haidinger în anul 1845. Numele provine din latinescul „cerussa” care înseamnă „alb de plumb”, nume dat de Pliniu cel Bătrân carbonatului de plumb sintetic. ul se prezintă cristalizat în sistemul rombic, sub formă de cristale sau de mase grăunțoase, de stalactite etc. Este alb sau cenușiu, are luciu
Ceruzit () [Corola-website/Science/332881_a_334210]
-
un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
fiind că secolele VIII-IX sunt perioada așa-numitei „renașteri carolingiene”, în care s-a studiat intens latina clasică. Atunci devine latina un izvor important de împrumuturi, care nu va seca în toată istoria limbii franceze (vezi Lexicul limbii franceze, Împrumuturi latinești). În secolul al IX-lea se încheie procesul de diferențiere netă a dialectelor din nord, "oïl", de cele din sud, "oc". Între acestea se interpune o grupare de trecere, cea a dialectelor francoprovensale. Dialectele "oïl" sunt la început relativ puțin
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
du vin") „pat și locuință și pâine și carne și vin” ("Viața Sfântului Alexis"); "paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a pronunțării, ca de exemplu Louis Meigret, cu tradiționaliștii precum Robert Estienne, care țin la păstrarea grafiilor încetățenite în Evul Mediu, ce nu mai corespund pronunțării, de exemplu redarea vocalelor provenite din diftongi și triftongi. Totodată, ei preconizează oglindirea originii latinești sau grecești a cuvintelor, prin litere care nu se pronunță sau care corespund unor sunete redate și de altă literă (vezi Ortografia limbii franceze, În epoca Renașterii). Încă nu se ajunge la normarea ortografiei, dar deja învinge caracterul etimologic al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la sublinierea și încadrarea unor părți ale textului - din latinescul "ruber" „roșu” derivă termenul modern "rubrică") În zona mediteraneană evoluția formelor de scriere a atins punctul final prin apariția unui sistem alfabetic: adică un sistem care conține o listă de 20-30 de litere care indică cele mai simple sunete în
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
și respectiv 25 km de stațiunea Băile Herculane. Numele de Domasnea vine din limba slavă, cuvantul "Domasch" însemnând casă, casnic, blând, locuința, domiciliu dar atribuindu-se însă sufixul [(n)ia] de origine latină, acesta din urmă îi stabilește paternitatea română, latinescul "Domus", având același înțeles cu "domasch"-ul slav pe care l-au îmbrățișat sătenii din considerente de ordin fonetic. Potrivit unui document publicat de istoricul maghiar Frigzes, s-a crezut că vechimea Domasnei se poate stabili începând din anul 1436
Comuna Domașnea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301081_a_302410]
-
fiind icoana situată în retablul altarului principal al bisericii, icoana baroca ce îl reprezintă pe Sfanțul Anton de Padova țindu-l în brațe pe Pruncul Isus. Apoi o dovadă clară ce ne menționează anul exact al construirii bisericii este inscripția medievală latineasca gravata de pe peretele vestic al bisericii ,"anno... 1581"<nowiki>"</nowiki>. În stânga inscripției medievale latinești de pe peretele vestic al bisericii se poate observa și o placă funerară care datează tot din anul construirii bisericii adică anul 1851, lucru ce ne demonstrează
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
pe Sfanțul Anton de Padova țindu-l în brațe pe Pruncul Isus. Apoi o dovadă clară ce ne menționează anul exact al construirii bisericii este inscripția medievală latineasca gravata de pe peretele vestic al bisericii ,"anno... 1581"<nowiki>"</nowiki>. În stânga inscripției medievale latinești de pe peretele vestic al bisericii se poate observa și o placă funerară care datează tot din anul construirii bisericii adică anul 1851, lucru ce ne demonstrează în mod cert că aici este vorba de un mormânt feudal săpat tocmai în
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
cruce care la rândul ei este bine poziționata în acel postament . Tot pe această troița se mai poate observa și o placheta realizată tot din metal, a fost prinsă de troița și poartă scrisă cu culoarea neagră antică inscripția biblică latineasca I.N.R.I.(Iesus Nazarenus Rex Iudaorem - tradus în limba română: Isus Nazarenianul Regele Iudeilor). Această troița a fost ridicată în anul 1879 de către un meșter tâmplar priceput ce locuia în satul Ilia. Mai târziu în anul 1901 lângă această troița existența
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
beau cupa aceasta ... fie voia Ta!" Oare în noaptea aceasta de veghe - mă îndoiesc că a putut să adoarmă, poate nici călăul, dar victima? - din luna Maicii Sfinte, mai 1954, cum și-a petrecut-o Părintele Ilie?» Toate cărțile "franțuzești, latinești" ale cărturarului Ilie Borz, au fost arse, de către securitate. Acolo a ars adevărata biografie a Martirului Greco-Catolic, Părintele Ilie Borz! Focul iadului comunist a pârlit conștiințe, a mutilat sentimente și din virtuți a "construit" vicii! Părintele Ilie Borz, mergând pe
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
s-a oprit la numărul 13. Cu sprijinul financiar al fiului lui Alexandru Ioan Cuza, pe 15 august 1888 Alexandru Beldiman a scos din nou publicația, da această dată sub formă de cotidian, cu titlul „Adevĕrul”. Acel „ĕ”, provenit de la latinescul "veritas", a fost păstrat de toți proprietarii ulteriori ai ziarului, chiar și după introducerea noilor reguli ortografice. Alex. V. Beldimanu ocupa funcția de „director politic“, „prim redactor“ al cotidianului, tipărit în format mic („No 6“) și în condiții tipografice slabe
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
Domnului”. În acea biserică ar fi fost înmormântați în acel an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. Mănăstirea era situată la poalele Dealului Horăitul Înalt, pe malul stâng al Pârâului Târgului. După tradiție, lângă mănăstire a funcționat o școală latineasca, în care ar fi învățat carte fiii doamnei Margareta Musată, viitorii domni Petru și Român. Domnitorul Lațcu Vodă (1365-1374) s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui Cazimir al III-lea al Poloniei și a fost convertit la catolicism , în timpul domniei sale
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
locul obținut într-o competiție, medalia acordată poate fi de aur (locul 1), argint (locul 2) și bronz acordat celui situat pe locul al treilea. Cuvântul românesc „medalie” provine din cuvântul italian „medaglia”, care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc „medalia”, cu sensul de „"monedă de valoare mică, de o jumătate de denar"”. În Evul Mediu, cuvântul "medalia" desemna o monedă de jumătate de denar. Asemănarea medaliilor cu monedele se oprește la aspectul general, acestea fiind tot un disc cu
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost moștenit de română în forma "-tate" (ex. "răutate"), iar sufixul "-ismus" a intrat
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost moștenit de română în forma "-tate" (ex. "răutate"), iar sufixul "-ismus" a intrat în română prin împrumuturi, dar este aplicat și la cuvinte românești vechi: "țăran" + "-ism" → "țărănism". Prefixele provin în general din prepoziții. În cazul limbilor
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
împrumuturi, dar este aplicat și la cuvinte românești vechi: "țăran" + "-ism" → "țărănism". Prefixele provin în general din prepoziții. În cazul limbilor romanice, cele mai multe au fost prepoziții numai în latină. În prezent este și prepoziție, și prefix bunăoară cel provenit din latinescul "in-": "în" + "groapă" + "-a" → "a îngropa", "en" + "fermer" „a închide” (de exemplu ușa) → "enfermer" „a închide” (în ceva). În limbile din diasistemul slav de centru-sud sunt mai multe care au ambele funcții: "iz" „din” + "baciti" „a arunca” → "izbaciti" „a arunca
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]