327 matches
-
cu glas de Stentor că se strică limba, plîngînd-o și bocind-o în gura mare"1 . Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea curentelor lingvistice o mai găsim și aiurea. Cei de la România literară 2 sunt învinuiți de "reacționarism" de către latiniști (adică de către "liberali"). G. Asachi, cum am văzut, trei ani după C. Negruzzi, împarte și el sistemele lingvistice în "sistem de conservativi, de radicali și cumpenitori sau de juste milieu"3 . Așadar, C. Negruzzi e un "moderat", cum se declară
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și "radicali". Eminescu denumește și el curente lingvistice cu termeni politici. Vezi mai departe capitolul consacrat lui. Și de aceea "liberalii" în politică au fost și "liberali", cum zice C. Negruzzi, sau "radicali", cum zice Asachi și Eliade, în limbă: latiniști, franțuziți: "Dacă-i vorba pe schimbare, pe înnoire, să schimbăm, să înnoim, să ștergem trecutul rușinos!...", "Moderații", ca C. Negruzzi, au fost cumpăniți în toate, au fost deci împotriva "liberalilor": a latiniștilor, a franțuziților. (Mai târziu, după ce "liberalii" au triumfat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
radicali", cum zice Asachi și Eliade, în limbă: latiniști, franțuziți: "Dacă-i vorba pe schimbare, pe înnoire, să schimbăm, să înnoim, să ștergem trecutul rușinos!...", "Moderații", ca C. Negruzzi, au fost cumpăniți în toate, au fost deci împotriva "liberalilor": a latiniștilor, a franțuziților. (Mai târziu, după ce "liberalii" au triumfat, "moderații" de ieri, fără să-și schimbe ideile, se pomenesc în situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se manifestă și în sistemul său ortografic, ceea ce dealtmintrelea e firesc, căci la noi chestia ortografică a fost strâns legată de chestia lingvistică (după cum aceasta a fost strâns legată de tendințele sociale și politice), a fost o față a ei: latiniștii au fost etimologiști, fenomenaliștii au fost fonetiști. C. Negruzzi n-a fost curat fonetist, a fost pentru scrierea "care păzește etimologia cuvîntului"1, ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
puțin evidentă. Dar despre aceasta nu mai insistăm aici, invitând cititorul interesat spre notele noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt tip din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt ipostaz, în ipostazul de ardelean democrat și latinist. Se pare că Alecsandri a avut intenția să ridiculizeze în Galuscus numai mania latinistă. Când Răzvrătescu își expune programul citat mai sus, Galuscus exclamă: "Domnule, am ascultat toate aberăciu-nile câte le-ai debitat fraților români și fac aici declărăciune că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt tip din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt ipostaz, în ipostazul de ardelean democrat și latinist. Se pare că Alecsandri a avut intenția să ridiculizeze în Galuscus numai mania latinistă. Când Răzvrătescu își expune programul citat mai sus, Galuscus exclamă: "Domnule, am ascultat toate aberăciu-nile câte le-ai debitat fraților români și fac aici declărăciune că ești un perturbator!" etc., dar Galuscus, ca ardelean latinist, nu putea să nu fie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
citat mai sus, Galuscus exclamă: "Domnule, am ascultat toate aberăciu-nile câte le-ai debitat fraților români și fac aici declărăciune că ești un perturbator!" etc., dar Galuscus, ca ardelean latinist, nu putea să nu fie și el democrat "perturbator". Ardelenii latiniști trebuiau să fie democrați 1. Mai întîi, în Ardeal n-a rămas o clasă boierească română; clasa de sus s-a maghiarizat. Tinerii cu învățătură erau toți fii ai poporului și, ceea ce e mai însemnat, dușmani ai claselor de sus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sus, care erau și apăsătoare, și de alt neam, și de altă lege. La aceste motive de democratism, se adăugau și altele, izvorâte din "latinism": poporul român, strănepot al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și, în capul lor, republica era forțamente democrație. Să ne gândim la doctrina socială a lui Barnuțiu. Să adăugăm la aceasta ura latinistului împotriva fanariotismului, care era semnul distinctiv al claselor de sus și încă pornirea omului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
român, strănepot al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și, în capul lor, republica era forțamente democrație. Să ne gândim la doctrina socială a lui Barnuțiu. Să adăugăm la aceasta ura latinistului împotriva fanariotismului, care era semnul distinctiv al claselor de sus și încă pornirea omului care vrea inovații de a merge în toate sensurile pe calea ino-vațiilor2. Și, ca dovadă că Galuscus e democrat și că Alecsandri se înșală când îl
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că Galuscus e democrat și că Alecsandri se înșală când îl face "apărător al ordinei" e că Galuscus citește proza lui Clevetici (a "Ultra-demagogu-lui") și e un admirator al acestuia: 1 Și invers, democrații trebuiau să fie și au fost latiniști: "noutățile" se înfrățeau, din pricini adînci: C. Negruzzi, am văzut aiurea, numește pe latiniști liberali, pe cei de nuanța sa moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ordinei" e că Galuscus citește proza lui Clevetici (a "Ultra-demagogu-lui") și e un admirator al acestuia: 1 Și invers, democrații trebuiau să fie și au fost latiniști: "noutățile" se înfrățeau, din pricini adînci: C. Negruzzi, am văzut aiurea, numește pe latiniști liberali, pe cei de nuanța sa moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican, zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul și se adâncește în ce-tire): Ce stil! Ce expresiuni
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că e "perturbator" și "anarhist"... ori nu-i sincer Galuscus. Alecsandri se contrazice și, fără să-și dea seamă, e realist în dauna concepției piesei sale, căci ardeleanul latinist trebuia să fie și democrat, "ultra-demagog". Dar Alecsandri combate și mania latinistă, nu numai în vorbire, ci și în concepție. Iată ce zice Toader, vornicul satului, despre Galuscus (și Alecsandri face mare haz): " De când ă Galuscus î le vorbește sătenilor tot din carte și le spune că-s strănepoți de împărați, că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1 Proză, p. 198 ă Românii și poezia lor, Paris, 1848î. în fatala exagerare. Acum, în 1860, când tendința cealaltă din el a nimicit aproape pe cea patruzecioptistă, Alecsandri, desigur, n-ar mai fi căzut în "ridicol", ca la 1848. Latinistul Galuscus, pe care l-am văzut admirând pe Clevetici, face și el "ultra-demagogism" cu țăranii. Când Toader îi zice "cucoane", el îi răspunde: " Iar cucoane? V-am mai spus la toți aice ă...î să nu-mi mai ziceți cucoane
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu mentalitatea omului, cu apucăturile sale, cu modul său de a se comporta cu împrejurările. Acel care disprețuia starea din acea vreme și voia să reformeze totul trebuia să reformeze și limba. Franțuzitul trebuia să fie democrat și democratul franțuzit. Latinistul trebuia să fie democrat și democratul latinist. Apărătorul vechiului regim trebuia să vorbească vechea limbă a clasei boierești, iar femeile, primele primitoare de civiliza-ție, o românească franțuzită. Am văzut pe Iorgu, pe Clevetici, pe Răzvrătescu, pe Galuscus, pe Gahița, pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
exagerată, nevinovată: invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lângă cele trebuitoare, intrarea și fără bilet de legitimație, grație îmbulzelii. Oricum, Alecsandri a avut meritul de a face prin opera sa critică un mare serviciu limbii românești. Dar antipatia lui este mai mare față de latiniști, pe care îi zugrăvește cu mai mult umor. Acestui boier fin, care nu s-a putut niciodată disciplina, care, cum mărturisește însuși, n-a putut studia nici o ramură a științei, i se părea, îmi închipuiesc, că are în față o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
conform cu o sumedenie de legi fonetice. Alecsandri s-a răzbunat, cum am văzut, în Ianus Galuscus. Citiți declarația de iubire a acestuia către o țărancă, în jargonul lui Laurian, sau care vrea să fie al lui Laurian. Antipatia lui pentru latiniști nu slăbește un moment. În Scrisorile sale1 nu contenește cu sarcasmele împotriva lor, tratîndu-i aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
artificiale, pus alăturea cu faptul că și la alte tipuri ale lui Alecsandri, ca și la Muza de la Burdujăni a lui Negruzzi, se observă aceeași neconsecvență, sau una și mai bătătoare la ochi: întrebuințarea, de către aceeași persoană, și a procedării latiniștilor și a celei a analogiștilor - dovedește că scriitorii beletriști nu prea aveau o idee clară de diferitele sisteme lingvistice, ci le confundau pe toate în o singură și mare babilonie ridicolă, pe care o azvârleau în spinarea acelora care trebuiau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
însemnează la Eminescu aceste "elemente neistorice". Dealtmintrelea, acela care a contribuit mai mult în Muntenia la prefacerea limbii "într-o păsărească neînțeleasă" a fost, cum se știe, și cum 1 Mai mult. Acum venise vremea recunoașterii îndreptățirii istorice a curentului latinist, și Eminescu, cum vom vedea, are această comprehensiune, care în epoca precedentă, poate, nu ar fi fost binevenită, căci ar fi slăbit vigoarea atacului, atunci necesară. Dar trebuie să observăm că comprehensiunea o găsim la Eminescu la început și că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
absolute" a limbii de elemente străine, Eminescu admite, și chiar propune, o purificare moderată: "Celor care vor o purificare absolută a limbii le vom 1 Scrieri politice și literare ăarticolul Monumenteî. 2 Mama lui Eliade, e drept, era grecoaică. Dar latiniștii au fost români curați. 3 Op. cit., p. 409 ăCestiuni de pronunție românească. Notițeî. răspunde că acele vorbe, pe care vor ei să le alunge, sunt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbii române, încît trebuie să rupi țesătura
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vorbă - numai pentru ca să le atace. Vorbind de etimologiștii ardeleni, Eminescu zice că ei, urmărind "așa-numita puritate a limbii", "au crezut de cuviință a prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice..." Eminescu a schimbat tonul... Iar la argumentul că latiniștii au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea limbii, argument la care Eminescu cel din faza întîi era sensibil, acum (1877) răspunde că: " Dar, peste tot, românii au dat prea mult pe părerea 1 Scrieri politice și literare, p. 345 ă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tipări opera întreagă, România literară fiind nevoită să-și suspende apariția. Iată un exemplu că critica, oriunde a apărut, a fost condiționată de critica din Moldova și s-a subordonat ei. Este cunoscută lupta lui Odobescu, începută în 1871, împotriva latiniștilor prin repetatele critici ce aduce, ca membru al Academiei, dicționarului lui Laurian și Massim 2 . Autorii dicționarului, zice Odobescu, nu pun în dicționar limba românească vorbită și scrisă, nu fac din 1 Vezi mai sus... 2 El începuse critica încă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
patriotului naționale de la "15/27 Răpciune", în care Nae Ipingescu citește "Republica și Reacțiunea sau Venitorile și Trecutul" și în care e vorba de "a mânca de la datoriile etc." - nu vedeți aici pe liberalul, pe "roșul" "pașoptist", cu limbajul lui latinist și franțuzit, împotriva căruia a luptat școala critică? Dar versurile lui Rică Venturiano adresate Ziței! Nu vedeți pe poetul netalentat și ridicol, răsărit în urma introducerii stângace a culturii apusene, pe poetul împotriva căruia a luptat atât dl Maiorescu! Dar Zița
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
face cu putință luxul artei, pe când în Ardeal energia trebuia cheltuită în lupta vieții și în lupta grea națională; superioritatea numerică a românilor din Principate, deci un câmp mai larg de selecție și o psihologie socială mai bogată; slăbiciunea curentului latinist (fatal limbii și deci creației artistice), curent covârșitor în Ardeal; (poate) o mai mare putere și repegiune de asimilare (a culturii străine) a românilor din principate , din cauza amestecului de rase în pătura orășenească; libertatea mai mare decât în Ardealul oprimat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o trăsătură lexicală, ci sintactică. 2. VERBELE ERGATIVE/INACUZATIVE ÎN LUCRĂRILE LINGVISTICE ROMÂNEȘTI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ 2.1. Unele intuiții asupra specificului clasei verbelor ergative apar în gramaticile vechi românești. De exemplu, în Institutiones (2001 [1770]: 121), gramatică de factură latinistă, se vorbește despre verbe deponente − "verbe care se conjugă în felul celor pasive, dar păstrează totuși un sens activ sau neutru" −, folosindu-se ca exemple verbe încadrabile în clasa ergativelor: mă primblu, te duci, să suie. 2.2. Termenul ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi (Ochire retrospectivă și Istoria unei plăcinte). R.l. duce, de asemenea, înaintea Junimii, o adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele cele mai de seamă ale opoziției pe care scriitorii o fac latinismului și italienismului. Apar traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]