754 matches
-
cărți despre români și originea lor, într-o limbă străină (polona). Cu excepția acestor două lucrări, partea majoră a operei lui C. e scrisă în limba română. Modelul uman și cultural-politic al Antichității romane e adesea invocat în opera lui, iar latinitatea e trăită ca stare de spirit. În cronologia scrierilor sale, cea dintâi e Viiața lumii (1673), o poemă meditativă, rămasă în manuscris până în 1866, când a fost publicată de B.P. Hasdeu în revista „Satyrul”. Poema a circulat însă în copii-manuscrise
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
au marcat profilurile etnopsihologice, fără a le uniformiza însă. Din acest punct de vedere, tocmai situația aparte a românilor implică un paradox revelator de diferență esențială, definitorie: nesituarea în Balcani, formula aparte a regimului otomano-fanariot, cu consecințele lui, apartenența la latinitate și orientarea modernă, spre Occident, i-au pus într-un raport singular cu balcanitatea - ca dat istoric și, nu mai puțin, ca fenomen moral și cultural -, modelând, în ultimă instanță, o paradigmă inconfundabilă, de sentiment și conștiință: b. românesc, categorie
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
reevaluare istorică a României, „vederea generală” a autorului bazându-se pe însemnările călătorilor străini prin Țările Române, în marea lor majoritate semnalate de N. Iorga. Comentariul său oferea imaginea globală și tradițional consacrată a României, relevând atât încadrarea în dimensiunile latinității europene a spiritului românesc, cât și starea istorică a neamului care și-a zămislit existența întru apărarea valorilor creștine la porțile răsăritene ale continentului. În 1944, tot la București, fusese publicat și un volum de studii, Literatura comparată, în care
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
1984), origine slavă, origine latină și, în fine, origine tracă (G. Reichenkron, V. Arvinte ș.a. ; cf. 68, p. 147). Susținător inițial al originii autohtone (străromâne) a cuvântului sgrăbunță (104, p. 164), I.I. Russu și-a revizuit ulterior părerea în favoarea soluției latinității termenului (66, p. 241). Revin în domeniul etnologiei, cu speranța că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va rămâne fără ecou, mai ales în rândul lingviștilor. Dovedirea unei filiații între cei trei termeni (din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
omului e împărăția sa cerească", zice proverbul german. Noi din Ungaria însă avem motive de-a ne păzi bine. 1. "Pester Lloyd" atribuie un înțeles cu totul greșit locuțiunii in vino veritas. Ea a luat naștere în Polonia sub influența latinității medie și nu înseamnă de loc că "la vin spune omul adevărul". Din contra, nu există stare mai amăgitoare în privirea caracterului decât cea de beție. Cel sincer devine mincinos, cel fricos se laudă cu curajul, cel vesel devine plângător
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
directă. Această purtare a României față cu noi nu s-a ameliorat de când noua coroană romană împodobește creștetul unui Hohenzollern. Europa a rămas pîn' acum străină de politica noului regat și va rămânea și de acum înainte cu toată pretențioasa latinitate a românilor (? ) Zi cu zi ni se vestesc șicane nouă la cari sunt expuși în România cetățenii noștri, negoțul și comunicațiunea noastră, produsele industriei noastre. Oare starea aceasta de lucruri să se declare în pemanență? Cu cât mai mare e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în mediul rural aceștia nu prea se formează, sprijinul acestora la formarea conștiinței etnicului sătesc este indirect, prin intermediul contactelor avute cu orașul. Ca exemplu oferă influența benefică avută asupra etnicului sătesc descoperirea originii noastre romanice, a unității noastre dovedite de latinitate. "Etnicul satului românesc a fost însă mult timp lipsit de sprijinul orașelor, fiindcă orașele posedând instituții culturale erau în Țara Românească puține, și apoi și acelea care erau aveau instituții culturale în limbă și în sprijin străin" (Rădulescu-Motru, 1998: 597
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
străduiește să nu facă decât un singur lucru odată, În situații În care ceilalți simt nevoia să Îndeplinească simultan mai multe sarcini. Se spune că nordul Europei ar fi mai pregnant monocron, În timp ce, pe măsură ce se coboară spre sud și spre latinitate, policronia devine o regulă. Ignorarea acestor specificități conduce la neînțelegeri și la confuzii, atunci când fiecare crede că acționează În modul cel mai corect posibil, din punctul de vedere al propriei mentalități monosau policrone! Într-o lume interdependentă și deschisă, În
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
calităților, cu care este Înzestrat de natură... Poporul român merită o soartă mai bună... pentru a i se da putința să-și Îndeplinească rolul istoric, care i-a fost hărăzit În această parte a Europei, ca avantgarde a civilizației și latinității. Proiectul Legii Sanitare și de Ocrotire, 1930 În România, primele inițiative de a introduce studiul eugeniei În universități și de a aplica ideile eugeniste În elaborarea politicilor publice au apărut după 1918. Totuși, Încă Înainte de 1918, cercetătorii și medicii erau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874; ed.
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea latinității limbii și poporului român. A debutat cu versuri în „Amicul poporului” (1848). Prin colaborările foarte numeroase la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Telegraful român”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora română” ( Pesta ), „Albina”, „Transilvania”, „Familia” ș.a., el a dobândit o largă
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
cultivarea limbii, prin răspândirea învățăturii la sate polarizează întreaga lor activitate. Aceasta s-a materializat în lucrări în primul rând de istorie și filologie, obiectivele esențiale fiind dovedirea originii romane a poporului român, a continuității lui în Dacia și a latinității limbii române. Pe lângă istorii, gramatici, dicționare, au fost întocmite cărți și broșuri de inițiere în filosofie, logică, etică, teologie, științe juridice, geografie, etnologie, științele naturii, precum și de îndrumare practică: pomărit, creșterea stupilor etc. Profesori, mulți dintre ei, la Blaj, sprijinitori
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
oferă postul de profesor de latină la gimnaziul din Vârșeț. Observații de limba rumănească, carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu bun-simț ideea purității ei. Rădăcinile lexicale moștenite din latină sunt explicate și în limba germană sau franceză. Ultima parte, eterogenă, este un discurs tipic iluminist despre importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
în spațiul cultural românesc a fost aceea care a contribuit substanțial la înnoirea societății românești în diverse planuri: istoriografic, religioase, înființarea de școli și tipografii. Esențială pentru primenirea societății a fost conștientizarea acestei nevoi de către elita autohtonă. Romanitatea neamului și latinitatea limbii - „pelerinajul simbolic la Râm“26 - au fost ideile dominante ale umaniștilor români, cărturari cu stagii de pregătire în școlile Contrareformei de la Lemberg, Camenița și Bar, de formație latină. Cronica lui Grigore Ureche și Simion Dascălul și întreaga operă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență franceză (D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu), iar colaborării unor scriitori francezi (St. Le Métayer, L. Chardon
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
persoană cu Laurențiu de Sirmium. Una dintre figurile proeminente ale acestei serii de cărturari este Sfântul Ioan Cassian (?360-430 sau 435) zis și Scitul sau Romanul. Născut în Scythia Minor și instruit tot aici (îi erau familiari marii scriitori ai latinității), Ioan Cassian pornește pe un drum al șlefuirii spirituale care a avut ca principale etape Locurile Sfinte (unde a și fost călugăr într-o mănăstire de lângă Bethleem), Egiptul, iarăși Palestina, Constantinopol (a trăit o vreme în preajma lui Ioan Hrisostom, care
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
comunism. În fiecare caz politic semnalat, publicistul caută sensurile, aspectele dominante, iar glosele sale au mereu rigoarea detașării emoționale, propunând o reinterpretare a faptelor într-o lumină etică, dar și dintr-o perspectivă națională ce are în vedere însăși istoria latinității europene. Rezultatul imediat este unul stenic, căci moralistul rezumă întregul conglomerat al evenimentelor trăite la raporturile directe dintre civilizație și barbarie, alertând încă o dată spiritul în fața nimicitorului asediu al înfometatului la porțile unei „Cetăți a Soarelui”. Experiența gazetarului a fructificat
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
egală măsură valențe estetice, etice și formative, fiind esențială pentru alcătuirea unui spirit armonios, H. încearcă să remedieze ceea ce consideră a fi una dintre carențele culturii române și anume îndepărtarea ei de origini, de sursa de frumusețe și valori a latinității, importantă pentru afirmarea specificității naționale într-o zonă preponderent slavă. Interesat cu precădere de valorile actuale ale clasicismului, de ecourile acestuia în conștiințele moderne, eruditul sesizează în chip firesc legăturile dintre autorii latini și cei de mai târziu, evidențiind în
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
întinse spații de referință, propunându-și realizarea unei sinteze a legăturilor româno-italiene din secolele al XIII-lea- al XVI-lea. Precumpănitor istorice, investigațiile subliniază pătrunderea, mai întâi în Transilvania, a elementelor culturii umaniste, care au accelerat formarea conștiinței naționale pe baza latinității, precum și aportul cărturarilor italieni la difuzarea în perimetrul european a numeroase informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
sunt eseurile Cinci sute de ani de la căderea Bizanțului și 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare sau Povestea cu doi coți de postav și două sute de galbeni, deoarece Horia Stamatu consideră necesar să fixeze dimensiunile specifice ale latinității răsăritene și totodată să clarifice polemic problema abandonării ei, în evoluția istoriei românești, de către romanitatea occidentală. Este și acesta un mod de a răspunde cu argumentul tradiției unei politici pe care Occidentul o introducea conceptual în manifestările sale, în numele „coexistenței
LIBERTATEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
studiul, recenzia, consemnarea unor metode și procedee din practica pedagogilor, poezia - în cadrul rubricii „Antologia «Limbii române»” - sunt instrumente folosite de colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din Occident, printre care se numără Eugen Coșeriu (Unitate lingvistică - unitate națională, Latinitatea orientală), Constantin Ciopraga (Un urmaș al lui Parmenide: Ion Barbu), Fănuș Neagu (Cu dragoste din București), Ioan Alexandru (Luchian, zugravul), Mihai Cimpoi (Eminescu, homo folcloricus), Ion Ciocanu (În căutarea numitorului comun, Andrei Lupan și limitele sale) Ion Hadârcă (Răzbunarea prin
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
Căpitanul de Ion Banea, Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu (versurile acestuia fiind apreciate ca „pline de vervă și avânt legionar”). Semnificativă este și abordarea unor subiecte legate de literatura italiană și de relațiile culturale româno-italiene, revista profesând constant cultul latinității și având afinități mai mult cu fascismul mussolinian decât cu nazismul hitlerist. Apar medalioane consacrate lui Gabriele D’Annunzio și Luigi Pirandello, este semnalată traducerea versurilor lui Octavian Goga în limba italiană și se reproduc extrase din conferința Sentimentul național
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]