717 matches
-
a reunit și a ajuns la concluzia că era necesar să fie naturalizați străini de mare talent în echipa națională de optzeci și opt, după modelul fotbalului, unde țările cele mai performante au în componența reprezentativei străini naturalizați, turci, albanezi, latino-americani sau africani. Cum, în mod cu totul supărător, în Sud a apărut o generație de excepție în optzeci și opt, au fost aduși cei mai buni jucători în Nord. Jucători atât de buni încât au ajuns să-i înlocuiască pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a reunit și a ajuns la concluzia că era necesar să fie naturalizați străini de mare talent în echipa națională de optzeci și opt, după modelul fotbalului, unde țările cele mai performante au în componența reprezentativei străini naturalizați, turci, albanezi, latino-americani sau africani. Cum, în mod cu totul supărător, în Sud a apărut o generație de excepție în optzeci și opt, au fost aduși cei mai buni jucători în Nord. Jucători atât de buni încât au ajuns să-i înlocuiască pe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De exemplu, în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
De pildă, cuvintele amok (Malaysia), cafard (Laos, Filipine, Polinezia), mal de pelea (Puerto Rico), iivh’aa (Navajo) exprimă un episod disociativ, asemeni atacurilor psihotice, manifestat prin izbucniri violente și prin agresivitate; ataque de nervios este o stare afectivă întâlnită la populațiile latino-americane, manifestată ca pierdere a controlului emoțional și se exteriorizată prin strigăte incontrolabile, crize de plâns, agresivitate fizică și verbală; aviman este un cuvânt indian care desemnează o emoție complexă de tipul iubire-mândrie-furie; dhat (India), sukra prameha (Sri Lanka), shen-k’uei (China
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de discernământ, care ne scutură violent, ne obligă să ne pronunțăm, este "că o vijelie care ne ia pe sus și ne lasă clătinându-ne pe picioare", cum provocare este și scrisul lui Cioran. RECEPTAREA LITERATURII HISPANO-AMERICANE ÎN EUROPA "Literatura latino-americană, marea literatura, a fost întotdeauna o mărturie a vremii și un instrument de luptă." Miguel Angel Asturias, La novela latino-americană, testimonio de la época (Românul latino-american, mărturie a epocii), cedat în manuscris Editurii pentru literatură universală, 1964, p. 5. "Perceperea literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și ne lasă clătinându-ne pe picioare", cum provocare este și scrisul lui Cioran. RECEPTAREA LITERATURII HISPANO-AMERICANE ÎN EUROPA "Literatura latino-americană, marea literatura, a fost întotdeauna o mărturie a vremii și un instrument de luptă." Miguel Angel Asturias, La novela latino-americană, testimonio de la época (Românul latino-american, mărturie a epocii), cedat în manuscris Editurii pentru literatură universală, 1964, p. 5. "Perceperea literaturii latino-americane în Europa a fost, de la Darío, sursa a numeroase neînțelegeri, ajungând a fi o luptă între exotism și occidentalism
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe picioare", cum provocare este și scrisul lui Cioran. RECEPTAREA LITERATURII HISPANO-AMERICANE ÎN EUROPA "Literatura latino-americană, marea literatura, a fost întotdeauna o mărturie a vremii și un instrument de luptă." Miguel Angel Asturias, La novela latino-americană, testimonio de la época (Românul latino-american, mărturie a epocii), cedat în manuscris Editurii pentru literatură universală, 1964, p. 5. "Perceperea literaturii latino-americane în Europa a fost, de la Darío, sursa a numeroase neînțelegeri, ajungând a fi o luptă între exotism și occidentalism sau, în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
marea literatura, a fost întotdeauna o mărturie a vremii și un instrument de luptă." Miguel Angel Asturias, La novela latino-americană, testimonio de la época (Românul latino-american, mărturie a epocii), cedat în manuscris Editurii pentru literatură universală, 1964, p. 5. "Perceperea literaturii latino-americane în Europa a fost, de la Darío, sursa a numeroase neînțelegeri, ajungând a fi o luptă între exotism și occidentalism sau, în ziua de azi, între acel "boom" și o literatura care nu mai are nevoie să arate pașaportul." Gustavo Guerrero
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unele la culturile mari și altele la cele mici. "Primele își consumă evoluția floral, cresc natural înspre mărirea lor (...). Complexele de inferioritate caracterizează formele minore de viață a caror devenire nu se poate concepe fără exemplu, fără prototip."4 Scriitorii latino-americani au făcut din scrisul lor, în toate timpurile, în opinia lui Miguel Angel Asturias, nu numai un mijloc de cunoaștere a realității, ci și unul de modificare a ei, mărturie și armă totală a acelei părți a lumii ce începe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
începe cu Río Grande del Norte și se termină cu Tierra del Fuego. Criticul guatemaltec leagă prezenta literaturii hispano-americane în Europa de poezia nicaraguanului Rubén Darío, cu încercările lui, la începuturile unui secol tumultuos, de a "impune" modelul de scriitura latino-american în orașul luminii, Parisul anilor 1900. Referindu-se la Rubén Darío, Gustavo Guerrero 5 crede că nu exagerează când spune că istoria literaturii latino-americane se naște acum un secol, o dată cu plecarea lui Darío la Paris, si ca problemele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Rubén Darío, cu încercările lui, la începuturile unui secol tumultuos, de a "impune" modelul de scriitura latino-american în orașul luminii, Parisul anilor 1900. Referindu-se la Rubén Darío, Gustavo Guerrero 5 crede că nu exagerează când spune că istoria literaturii latino-americane se naște acum un secol, o dată cu plecarea lui Darío la Paris, si ca problemele pe care le consemna scriitorul nicaraguan atunci continuă să existe și azi, o sută de ani mai tarziu, având o greutate determinanta în ceea ce privește ambițiile, fanteziile și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o poetica comună. Ochiul critic al lui Darío este cel care trasează punți de legătură și descoperă similitudini între aceste literaturi, sfârșind prin a-i uni pe toți în jurul unui proiect comun. Tot Darío este cel care revendică deschiderea literaturii latino-americane spre modernitate, nu numai in Spania, ci și dincolo de ea, cerând să-i fie recunoscut locul pe care și-l merită de drept în cadrul culturii occidentale. Octavio Paz a spus-o în cunoscutul sau spirit tranșant: "Pe buzele lui Darío
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
La începuturile secolului XX, nimeni nu părea mai potrivit decât Darío să realizeze acest vis chiar acolo unde trebuia mers în căutarea aprobării internaționale: Parisul "de la belle époque", capitala "Republicii mondiale a literelor""6. Darío era în acea epoca scriitorul latino-american cu viziunea cea mai amplă și profundă asupra literaturii franceze și europene, el iubea Parisul cu iubirea oarbă și plină de devoțiune pe care Unamuno 7 nu a reușit să i le înțeleagă niciodată; în sfârșit, Darío nu era doar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu schimbarea că regula permanentă, stabilind relații noi cu prezentul și cu trecutul, spune Rigoberto Gil Montoya"9. Următorul pas a fost importarea de la Paris a modei, a obiectelor, a obiceiurilor, simboluri ale noii condiții sociale a burgheziei hispano-americane. Scriitorii latino-americani se transformă în rătăcitori printr-un oraș-fantomă, creat artificial, pentru că ei pleacă de la texte literare, reviste de modă, magazine de noutăți, muzee, reflectări mimetice ale respectivelor orașe. Geografia urbană și mare parte din obiectele descrise în scrierile epocii rămân în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe pamant", o sursă de mari dezamăgiri, unde nu deveneai dintr-odată faimos și unde cultură hispanica încă nu își găsise admiratori, ci, dimpotrivă, putem vorbi de un fenomen à rebours, se imită tot ce venea de la Paris, iar scriitorii latino-americani erau criticați când încercau să înlocuiască principesele dintr-o literatura artificială și ridicolă, povestirile cosmopolite ale veșnicilor exilați ai Parisului, cu o literatura în care eroii erau indienii. Li se spunea că discreditează America spaniolă. Tot ceea ce era specific era
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
drumul său către "el dorado" cultural, singurul, în viziunea sa, în măsură să răspundă așteptărilor intelectuale ale unui om de cultură și nu numai. "Poezia lui Rubén Darío, spune Sylvia Molloy, a fost prima încercare serioasă de a da literaturii latino-americane dreptul de a ocupa un loc printre literaturile occidentale"12. Parisul era locul libertății supreme, acolo unde emigranții argentinieni, de exemplu, "visau să ajungă la președinția Argentinei, ca să schimbe societatea, prin intermediul elementului celui mai specific lor: imaginația"13. Darío Copi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca și iezuitul Acosta în secolul al XVI-lea, ca a compara Europa și America este ca și cum ai confundă ouăle cu castanele. Lucrurile se schimbă când, alături de Spania, pe scena europeană, ca referință culturală, intră Anglia și Franța, iar literatura latino-americană începe să fie redescoperita și redefinita. Geografia continentului este asociată visului romantic al unei naturi virgine și al unei culturi autohtone, pure și imaculate. "Era ca și cum spune G. Guerrero în mai puțin de un secol ne-am fi îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
s-ar rezumă realitatea cultural-literară a sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, iar Darío nu realizează că interlocutorii săi francezi trăiesc deja în altă lume, în care se stabiliseră condițiile de reprezentare a ceea ce înseamnă latino-american, care nu aveau nimic în comun cu ceea ce puteau oferi scriitorii de pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane ce se definesc cronologic: una ce aparține perioadei de dinainte de 1950 și a doua, după această dată, dar pornind de la aceleași teme: căutarea identității și revendicarea schimbării. Dacă înainte de 1950, spune criticul român, aceasta căutare se făcea orizontal, la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a doua jumătate a secolului își datorează succesul între ei, trei laureați ai premiului Nobel schimbării de direcție în valorificarea temelor și în același timp înnoirii radicale a mijloacelor expresive. Ei caută de această data vertical identitatea profundă a omului latino-american, "coborârea în profunzimi fiind numitorul comun al unor opere atât de diferite între ele că Oameni de porumb a lui Miguel Angel Asturias, Despre eroi și morminte a lui Ernesto Sábato sau Șotronul lui Julio Cortázar"18. America Latină privea spre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Julio Cortázar"18. America Latină privea spre Europa că spre o paradigmă, un model ce trebuia urmat, dacă se dorea acceptarea literaturii acestor țări pe continentul vechi. Spune, în acest sens, Jean Cassou, istoric literar francez și specialist în literatura latino-americană: "Cerem străinilor să ne impresioneze, dar într-un fel pe care chiar suntem dispuși să li-l indicam noi, ca și cum rolul lor ar fi, în loc să răspundă nevoilor nației lor, să ne facă nouă plăcere"19. De aici și luciditatea intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cerem străinilor să ne impresioneze, dar într-un fel pe care chiar suntem dispuși să li-l indicam noi, ca și cum rolul lor ar fi, în loc să răspundă nevoilor nației lor, să ne facă nouă plăcere"19. De aici și luciditatea intelectualilor latino-americani în ceea ce privește valorile sale culturale. Urmași ai culturii latine și franceze, dar provenind, în același timp, dintr-o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea parte din periferia "barbara" a Europei, nu a avut parte de o Renaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea parte din periferia "barbara" a Europei, nu a avut parte de o Renaștere în sensul strict al cuvântului, raționalist și științific, crescuți într-un continent nou și imens, scriitorii latino-americani se simțeau mai pregătiți să-i simtă și înțeleagă pe Dostoievski, Tolstoi, Kierkegaard, Nietzsche și Kafka. Se poate spune că, față de culturile ultrarafinate, "barbarii", ca să rămânem la termenul pe care îl folosește, nu fără ironie, Sábato, au avut un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
realitate, românul se transformă într-o mărturie a universului interior și a celor mai iraționale zone ale ființei umane, incorporând în teritoriul său ceea ce odinioară era rezervat mitologiei și magiei, este românul total. O panoramă a receptării internaționale a literaturii latino-americane în secolul XX trebuie să cuprindă transformările acestui orizont, cum apare și se îmbogățește acesta de-a lungul timpului, incorporând contribuții atât de diverse cum sunt filosofia lui Spengler și literatura lumii noi (el mundovinismo 21) în anii 30 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce-i captează în totalitate spiritul, mai ales prin marile ficțiuni care ajung să pătrundă în spațiul sacru al poeziei. Creația este acea parte a simțirii pe care am cucerit-o în lupta cu imensitatea haosului"24. Schimbarea în proza latino-americană din prima jumătate a secolului trecut este totală, atât la nivel ideatic, cât și al formei, al compoziției, se poate vorbi de o mare îndrăzneala chiar în ceea ce privește limbajul, iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate de zone în acord cu formele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]