362 matches
-
atunci de Paisie. Mai mult, plasarea acestei pauze descriptive între două episoade petrecute la schitul Kitaev, o scenă incomparabil mai mică de petrecere a vieții monahale, produce prin antiteză un efect de aducere în prim-plan a măreției și splendorii Lavrei Peșterilor din Kiev. Liniștirea și pacea invocate la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu de către monahi. Alcătuirea urbană în percepția adolescentului Petru este așadar aceeași ca tipar, variind doar scala
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
așadar aceeași ca tipar, variind doar scala ei de prezentare: la Poltava orașul și oamenii se grupează concentric în jurul marii catedrale a Adormirii Maicii Domnului, în timp ce Kievul se desfășoară în toată splendoarea sa, pornind de la centrul și inima sa: Marea Lavră a Peșterilor. Lumea kieveană este de altfel singurul loc din text, în care apare un alt portret feminin, afară de cel al mamei sale. Dacă prezența mamei se face resimțită peste tot în anii de școală ai lui Petru, mai ales
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
începutul și sfârșitul perioadelor de studii, ci de întâlnirile pe care autorul le consideră fundamentale pentru conturarea spirituală a personajului său și astfel, vorbim despre un timp evenimențial desfășurat între marile sale întâlniri (cu viața monahală de la schitul Kitaev, cu Lavra Peșterilor, cu limba română) și nu despre un timp ritmat de curgerea intervalelor școlare. Portretul mamei care îl așteaptă la Poltava este zugrăvit cu tonurile grave ale tristeții fără margini și durerii de nevindecat. Până la întoarcerea acasă a lui Petru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fiul. Chipul mamei mai apare de altfel încă o dată în desfășurarea povestirii, la distanță de cincizeci de pagini de la acest episod, în capitolul „Povestire despre mama mea”. Este momentul în care, personajul central, devenit rasofor cu numele de Platon, la Lavra Peșterilor din Kiev, primește vizita cumnatei sale care îi dă vești despre mama rămasă acasă. La aflarea veștii fugii sale de la Academie și a intrării sale în mănăstire, mama cade într-o atât de cumplită deznădejde încât încearcă să se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
călugări în stradă. Fără a fi avut răgazul să asimileze experiențele deja trăite, sau să-și găsească părintele duhovnicesc atât de dorit, rasoforul Platon, pleacă din nou la drum și se întoarce la Kiev, unde intră în ascultare la Marea Lavră a Peșterilor. Iată deci, că dacă timpurile istoriei sunt lineare, timpii fugii și ai narațiunii au o curgere ciclică, traseul parcurs de personaj până în acest moment al povestirii, fiind o buclă pornită de la Kiev și revenită în același loc. Identitatea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nu și de palier existențial. Personajul părăsise Kievul, cu multe luni în urmă ca elevul Petru Velicikovski, fugar din Academia de Teologie și se întoarce tot în Kiev, dar ca membru al cinului călugăresc, rasoforul Platon, primit în ascultare la Lavra Pecerska. Este o schimbare identitară care va opera și o schimbare de percepție în mintea tânărului. Kievul marilor căutări din viața elevului, va deveni astfel Kievul marilor hotărâri din viața monahului. KIEV. ULTIMA AMINTIRE Înainte de a părăsi definitiv Ucraina, Petru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
căutări din viața elevului, va deveni astfel Kievul marilor hotărâri din viața monahului. KIEV. ULTIMA AMINTIRE Înainte de a părăsi definitiv Ucraina, Petru Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, petrece un ultim an și jumătate de viață, ca monah la marea Lavră a Peșterilor din Kiev, unde este rânduit la atelierul mănăstirii, spre a învăța meșteșugul legării în aramă a icoanelor și arta gravurii în acest material. Este perioada unei vădite maturizări a tânărului de aproape nouăsprezece ani, maturizare care se petrece
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de impresionante rezonanțe petru toată spiritualitatea slavă de răsărit, Petru/Platon își va consuma ultimul episod de viețuire pe pământul Ucrainei natale, aici va culege culorile ultimei amintiri despre această țară. Primul lucru pe care îl aflăm despre obștea de la Lavra Pecerska este faptul că monahii doritori să se alăture comunității deja existente sunt primiți și rânduiți în ce chilie să viețuiască și la ce ascultare să slujească, numai după o „lungă cercetare ” în fața întregului sobor. Este vorba așadar, despre un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Platon depinde în vreun fel sau altul. Părintele arhimandrit, ni se spune, își revărsa asupra sa „iubirea sa covârșitoare”. Ieroschimonahul Macarie, meșterul de la care învăța legatul icoanelor în aramă „îl iubea mult”, la fel toți Părinții, „nacealnicii”, din conducerea acelei lavre. În mijlocul unei iubiri pe care el o numește „covârșitoare”, nou-sositul rasofor resimte o „pace adâncă”, „tihnă și pace”, gândind că un al doilea loc strălucind de atâta curăție sufletească, nu mai poate exista pe pământ și hotărându-se să rămână
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
imaginea celui privitor din afară), căreia i se opune Autoimaginea (imaginea subiectului despre el însuși) făcută nouă cunoscută prin glasul unui personaj mai în vârstă, trăitor, ni se spune într-o peșteră mai îndepărtată, ieroschimonahul Ioan. Acesta vorbind despre Marea Lavră, o vede ca pe un loc „aflat în mijlocul lumii”, în care un suflet tânăr poate suferi derute mai rele decât cele aduse de viețuirea înafara mănăstirii: „Dar deoarece vrei să fii în această Sfântă Lavră, care se găsește în mijlocul lumii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Ioan. Acesta vorbind despre Marea Lavră, o vede ca pe un loc „aflat în mijlocul lumii”, în care un suflet tânăr poate suferi derute mai rele decât cele aduse de viețuirea înafara mănăstirii: „Dar deoarece vrei să fii în această Sfântă Lavră, care se găsește în mijlocul lumii, și să stai alături de noi păcătoșii, tare mă tem ca nu cumva , cum ești încă tânăr, să nu suferi surparea de pe urmă a sufletului tău pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
opțiune, monahismul, ci se întâlnesc heteroimaginea și autoimaginea, oferind la intersecția lor, un adevăr în balans între două lumi: existența virtuții și nevoia de a o căuta. Certitudinea unei destinații care să ofere garanția virtuții apare însă volatilă, iar marea Lavră a Peșterilor ne apare dintr-o dată ca o posibilă oprire temporară pe drumul spre desăvârșire al personajului și nu o stație terminus, așa cum o vede personajul însuși. De altfel, acest ieroschimonah și aspru critic al propriului lăcaș de viețuire, Ioan
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
desăvârșire al personajului și nu o stație terminus, așa cum o vede personajul însuși. De altfel, acest ieroschimonah și aspru critic al propriului lăcaș de viețuire, Ioan, deschide o serie de portrete literare ale călugărilor și preoților întâlniți de Platon la Lavra Pecerska, ce ocupă un loc bine stabilit și de ample dimensiuni în organizarea textului. Se oprește asupra a șapte chipuri de monahi, trăitori cu toții în peșterile mai îndepărtate de la Marea Lavră, pe care îi și numără în descrierile pe care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
literare ale călugărilor și preoților întâlniți de Platon la Lavra Pecerska, ce ocupă un loc bine stabilit și de ample dimensiuni în organizarea textului. Se oprește asupra a șapte chipuri de monahi, trăitori cu toții în peșterile mai îndepărtate de la Marea Lavră, pe care îi și numără în descrierile pe care le face, fapt neobișnuit și nemaiîntâlnit în cazul textului discutat, realizându-se astfel o specie de călăuzire prin muzeul memoriei, în care chipurile, se succed, fiecare cu numele bine întipărit în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Ioan, care era și duhovnicul mănăstirii, este evocat un anume preot „de mare laudă” Pavel, care după o perioadă mai lungă de slujire într-o mănăstire creștin-ortodoxă din China, se întorsese în patrie și se retrăsese în liniștea Peșterilor acestei lavre. Lui i se adaugă apoi, „mai-marele pictorilor de icoane ”, Theoctist, și îngrijitorul livezii de lângă peșterile îndepărtate, părintele Ilarie, precum și alți trei schimonahi, care își impun de bunăvoie niște canoane, greu de imaginat în mijlocul acelei păci adânci, evocate cu doar câteva
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să-și caute un nou lăcaș duhovnicesc, pentru un motiv aproape indescifrabil, atât pentru omul modern, cât și pentru omul acelor timpuri: dorește să viețuiască într-un loc unde lucrurile să nu fie atât de ușor de rezolvat ca la Lavra Pecerska, traiul zilei următoare să nu fie asigurat, îndestularea și siguranța vieții de zi cu zi, să nu fie posibile. Privind la acești oameni, „tihna adâncă și pacea”, lăudate cu atâta recunoștință cu doar câteva pagini mai înainte, devin pricină
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și Viețile unui stareț”,tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.195. footnote> Este singura dată când apare pe parcursul întregului text adjectivul „preafrumoase”, care nu a fost folosit nicicând mai devreme, nici măcar pentru descrierea bisericii principale de la marea Lavră kieveană a Peșterilor. Printre rânduri transpare un sentiment de copleșitoare încântare în fața naturii, a peisajelor vrâncene admirate de pe vărful munților Carpați, care îi vorbesc tânărului monah despre frumusețea lumii și despre un anume tip de desăvârșire care se petrece cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
încercare de descifrare a secretului acestor oameni, secretul pe care îl dețin și îl folosesc zilnic, pentru a reuși într-o asfel de viață de completă izolare. Portretele lor așadar, foarte diferite față de cele realizate pentru călugării cunoscuți la marea Lavră a Peșterilor din Kiev, par a căuta să identifice acea activitate prin care schimnicul învinge zilnic singurătatea și teama. Dacă imaginea călugărilor kieveni părea a fi în întregime construită în jurul întrebării, „Cine erau ei?”, chipurile călugărilor instalați pe crestele munților
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de hotar a Rusiei. Totul se petrece și se studiază ca având loc înainte sau după creștinarea înfăptuită de prințul Vladimir. Panteonul slav vechi, cu zeii și spiritele sale se studiază ca fiind plasat „înainte”, devenind Panteon slav precreștin, întemeierea Lavrei Peșterilor, cu ai săi sfinți Antonie și Teodosie, vine ca un gest consfințitor imediat după creștinare, un gest prin care, tânărul creștinism rus a trecut de la o existență oficială, elitistă, mai degrabă formală, la înrădăcinarea în conștiința populară. Binomul „înainte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și o răsplată, pentru cine o merită; de la dantelăria Trei-Ierarhilor la lavra cea mare ridicată lângă apa Nemțișorului, spre a se întâlni întru binecuvântată împărtășire de spirit, mai întâi ieșeni cu nemțeni și apoi români cu români, nu e decât un singur sens, acela al orașului-cetate Iași, semn scris cu slove înflăcărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
după ce se trece viaductul de dincolo de Titisee, se desparte un drum spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se răzgândise și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i se păruse mai frumoasă, mai largă și mai aproape de cetatea lui de scaun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa (fecioara deasupra porții de intrare) "Atos pământul lui Dumnezeu" dedicat sfintei Fecioare Atosul e guvernat de douăzeci de epistați care reprezintă cele 20 de mănăstiri. Cele mai importante: Lavra Iveron Vatopedi Kiliandari mănăstiri împărătești. Chenoviți (care trăiesc în comunitate) Iveron, Kiliandari, Dionisias, Kutlumusis, Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Xiropotamos, Dochiarios, Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti. călăresc pe catâri au clopote la gât Melchisedec Leu Isauriaonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dedicat sfintei Fecioare Atosul e guvernat de douăzeci de epistați care reprezintă cele 20 de mănăstiri. Cele mai importante: Lavra Iveron Vatopedi Kiliandari mănăstiri împărătești. Chenoviți (care trăiesc în comunitate) Iveron, Kiliandari, Dionisias, Kutlumusis, Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Xiropotamos, Dochiarios, Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti. călăresc pe catâri au clopote la gât Melchisedec Leu Isauriaonul Antim iconoclastul Sava Teodor Despina a restabilit icoanele la 842 în ziua Duminicii Ortodoxiei Lavra Pantocratos Vatopedi Vatopedi (Vatos = smeură) (pedion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Xiropotamos, Dochiarios, Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti. călăresc pe catâri au clopote la gât Melchisedec Leu Isauriaonul Antim iconoclastul Sava Teodor Despina a restabilit icoanele la 842 în ziua Duminicii Ortodoxiei Lavra Pantocratos Vatopedi Vatopedi (Vatos = smeură) (pedion = copil) Aici a eșuat, după o furtună pe când se întorcea dela Neapole cu mama sa și cu fratele său Onoriu Arcadiu, fiul lui Teodosie împărat. Călugării cunoscând în el după chip frumos și semne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]