415 matches
-
adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir ot Cozleci, luna septemvrie, 18 dni, leat 7167” - aflăm către sfârșitul diatei din 1658 a vornicului Iordache; ori: „Și am scris eu, popa Petriman. Și pentru credința am pus și pecétea și iscola mai jos” - declara cel care consemnase ultimele dorințe, în 1661, ale cămărașului Sima] care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Măriei Sale, Maria, care și Măria Sa nădăjduiaște în Domnul, iarăși să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228” [1720]. în 1717, încă, Doamna Marica a făcut un act - în prezența fiicelor și a ginerilor - prin care - „văzând pre dumnealor că au rămas la mare lipsă și sărăcie” și nevoind să-i „lase obidiți și îngreunați cu datoria
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de năprasnă, neștiind Constantin postelnicul nimic, au trimis noaptea de l-au luat de la casa lui den București, de l-au dus la sfănta mănăstire Sneagoval, și acolo l-au omorât, în ziua de Sfetii Ignatie bogodovul, meșița de chemorie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire ot Snagov. Era sâmbătă spre duminică, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogonoseț, leatul 7172. Și acolo au stătut la dumnezeiască liturghie tot în genunche la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului și sângelui Domnului nostru Isus Hristos. Iar cînd au fost seara, pre la cină, l-au omorât în trapezăriia mănăstirii”. Faima
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Elina avea deci 70 de ani. Va mai trăi șase ani și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului, la 2 martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maicii mele Elini [o ipoteză spune că mama lui Constantin Șerban a fost soția preotului din Dobreni - nu știu dacă era văduvă -n.m., D.H.M.] și se-au prestăvit în zilele Io[an] Mathei Voevod msț Avgust 6 dni, vă leat 7150 [1642] și se-au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dobreni - nu știu dacă era văduvă -n.m., D.H.M.] și se-au prestăvit în zilele Io[an] Mathei Voevod msț Avgust 6 dni, vă leat 7150 [1642] și se-au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Dumnezeu, Manolache Lambrino ce au fost mare banǔ și iaste făcută de soția dumisale, măriia sa doamna Bălașa Brâncoveanca, care și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aicea să-i od(i)hnească oasele: sept(emvrie) 15 dn(i), leat 7254 [1754]”590. De cele mai multe ori aceste dorințe se împlineau. Maria, sora lui Ștefan cel Mare, „cneaghina” panului Șendrea, în anul 1486, când a murit, și-a aflat odihna la biserica din Dolhești lângă soțul ei, răpus în bătălia de la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să pună în valoare talentul și vitalitatea acestui extraordinar actor“, declară regizorul Sabin Popescu. În spatele „agenturii“, un calcul aritmetic impresionant: 227 de ani au, în total, cei trei actori distribuiți în spectacol - Daniel Petrescu (75 de ani), Buju Ternovits (același leat) și Vladimir Jurăscu (77 pe muchie). „Primul lucru în care m-am angajat a fost intenția de a crea un spațiu de ocrotire a două categorii marginalizate: bătrânii și actorul. Acești trei actori au știut să îmbătrânească frumos și au
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
Numai la sapă, nici de-ar crăpa! ... Măre, vorbește lumea că una ar fi borțoasă. Aia a mai mică. Că s-ar fi culcat cu unu de-ai lui Titoașcă. Și ăla, din câte țin eu minte, mi-a fost leat, bate dincolo de șaptezeci de ani. Parcă n-aș crede, dar... Lumea râde. Zice că ea a rămas cu burta mare, iar el fără banii de înmormântare. De! Lasă că așa îi trebuie! Să vadă și el cam cum arată un
Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
Traiectoriile lui Cornel Regman și Geo Dumitrescu s-au intersectat în mai multe perioade pe durata unei jumătăți bune de secol. De-un leat amândoi (nici o jumătate de an nu-i despărțea), ambii erau firi lucide, cu un dezvoltat spirit critic și moral, cărora ironia și jongleriile lingvistice le veneau ca o mănușă. Că se stimau reciproc nu e așadar de mirare. În ce privește aprecierea
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
Multe exemple din limba veche ilustrează o construcție între timp ieșită din uz, dar pe vremuri foarte răspîndită: ,Întunecasă lumea în anul 7208 septemvrie în doaosprădzeci dzile, întru o dzi marți" (Neculce); ,Anul 1876, martie 9 zili" (însemnare astronomică); ,la leat 1821, în 18 zile ale lui ghenar" (Zilot Românul, Jalnica cântare...). S-a spus deci, multă vreme, ,iulie în douăsprezece zile", înainte de a se trece la ,în 12 iulie", construcție care a preluat genul vechii formule. Nu altfel s-au
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
Grădina literaturii e mare și e loc în ea pentru toate generațiile - în costum, în blugi, în bermude, în pielea goală, singura condiție a accederii acolo fiind talentul concretizat în cărți. Talentul individual. Nu ajunge să contești în cor cu leatul pentru a dezlocui alt leat și a obține "recunoașterea publică". * Ne pare rău că ne-am luat cu vorba și ne-a rămas prea puțin spațiu pentru a semnala un remarcabil studiu din acest număr - I.L. Caragiale și Emil Cioran
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
e loc în ea pentru toate generațiile - în costum, în blugi, în bermude, în pielea goală, singura condiție a accederii acolo fiind talentul concretizat în cărți. Talentul individual. Nu ajunge să contești în cor cu leatul pentru a dezlocui alt leat și a obține "recunoașterea publică". * Ne pare rău că ne-am luat cu vorba și ne-a rămas prea puțin spațiu pentru a semnala un remarcabil studiu din acest număr - I.L. Caragiale și Emil Cioran de Ieronim Tătaru. Cu toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
autor american de succes Gilbert Carnovski, foarte asemănătoare cu acelea ale lui Zuckerman, copie conformă a avatarurilor lui Tarnopol, inspirate din biografia lui Philip Roth. De ce a avut Philip Roth nevoie de cârja identitară numită Nathan Zuckerman, scriitor de-un leat cu el? |nainte de Zuckerman - în Sânul (1972), în Profesorul de dorință (1977) și din nou mai târziu, în Animalul muribund (2001) - prima imagine în oglindă a lui Roth a fost David Kepesh; în alte cărți - Amăgire (1990), Operațiunea Shylock
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
de elită, cu oameni pregătiți «la sânge» pentru misiuni dintre cele mai periculoase”, își amintește Octavian Dolga. Plecase pur și simplu, deși Majestatea Sa, Regele Mihai I, ordonase ca studenții să fie lăsați să-și termine facultățile. E de un „leat” cu regele, din 1921, și e mândru de asta. Terminase abia anul II la Construcții, numai bun de genist. Apoi, acolo, în Basarabia, s-a pregătit conștiincios, a trecut de testele cu explozibili, până când bubuitura și suflul exploziei aproape că
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Istoria ieroglifică. Aici însă subiectul, ținând de Evul Mediu târziu, justifică fără rest abordarea). De fapt, la o inspecție sumară, ultimul atlet al acestei școli de interpretare este Dan C. Mihăilescu, al cărui debut, cu Perspective eminesciene (1982), e practic leat cu Grădina de dincolo (1980). Lectura alchimică a Sărmanului Dionis face casă bună cu aceea inițiatică a lui Harap Alb. Față de aceștia doi, Mircea Cărtărescu, în eseul despre abisurile psihologice ale poeziei lui Eminescu (Visul chimeric, la origine o teză
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
e)i sale părintelui Theofan Ieromonahul și cântăreț (al) Sf(intei) Monastiri Ghighiu din jud(ețul) Prahova. Și s-au scris de nevrednicia noastră, Ioniță Cântărețul Stoicescu, dascălul școal(e)i de musichie din orașul Ploeștilor jud(ețul) Prahova, în leat 1832, iulie în cinci s au săvârșit de scris”; Caligraful Manuscrisului grecesc nr. 33 - cuprinzând heruvice și chinonice de toate tipurile putând fi considerat, fără rezerve, un heruvico chinonicar este cunoscutul psalt Ilie Cântărețul, apreciat de însuși Macarie Ieromonahul pentru
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
conflagrației mondiale, iar cinci luni mai tîrziu este „elev”, n-ar fi exclus ca el să fi absolvit un liceu „obișnuit”, nu militar, dacă nu era cumva chiar student. (La fel s-a întîmplat și cu alți tineri de același „leat”, de pildă cu Perpessicius ori cu George Banea. De altfel, autorul Mențiunilor critice va mărturisi mai tîrziu, scriind despre romanul lui George Cornea, că l-a avut coleg la școala de ofițeri de infanterie în rezervă.) Ar rezulta de aici
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
mai cunoscut în Franța, decât în Ungaria, propria sa patrie. Este/era mai cunoscut ca folclorist, una dintre științele muzicii foarte la moda odată, căreia i s-au dedicat Bartok Bela, Kodaly Zoltan, Constantin Brailoiu, Emilia Comișel... Foarte apropiat ca leat de Bartok și Kodaly, Lajta Laszlo s-a ocupat fără de odihnă de recuperarea patrimoniului muzical ce era încă viu în teritoriul transilvan și nu numai. Secuimea, zona Ciucului, cea de pe lângă Cluj, de la Sic au fost cutreierate cu migală și
Lajta Laszlo 1892-1963 by Ecaterina STAN () [Corola-journal/Journalistic/84263_a_85588]
-
exercițiu teoretic, desigur) sau în Brazilia (cam tot așa) și spuneți apoi că Gaudi era „specialist“ sau că danezul Jorn Utzon, un renumit „om de știință“, născocea, pe la 1957, curburile inimaginabile ale celebrei sale Opere din Sydney, cam la același leat cu trasarea de către „savantul“ brazilian Oscar Niemayer a aspectului noii, pe atunci, capitale sud-americane. D.EX. -ul își lasă însă o portiță de scăpare, făcând o mică adăugire: „știința sau arta“ spune definiția. Aici este clenciul, pentru că, veți recunoaște, arhitectul este
Agenda2004-2-04-senza3 () [Corola-journal/Journalistic/281935_a_283264]
-
a trăit, despre locurile prin care a umblat. A vorbi "numai despre alții" e ceea ce Bacalbașa încearcă și reușește. O probă rară a putinței de-a răsplăti, de-a onora, recunoscînd o inevitabilă, superbă în slăbiciunea ei, dependență sentimentală. De leatul și de locul nostru. 1871 e anul cunoștinței cu orașul. La ceas de seară, din han în han. Portretul coanei Uța, hangiță de rit oriental, "bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a bărbatului pentru cârmuirea fondului de comerț și prietenă
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să prăznuește hramul sf[ântului] erah Nicolae și al prapodomni[i] Parascheva, s-au făcut de lemn la leat 1778 în zilele luminatului d[o]mn Alecsandru Ion Ipsilat voivod. S-au săvărșit sf[inte]le slujbe 70 de ani și ajungând în putrejune și dărăpănare, iar la leat 1848 iulie in 1, s-au învrednicit cei mai jos
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
al prapodomni[i] Parascheva, s-au făcut de lemn la leat 1778 în zilele luminatului d[o]mn Alecsandru Ion Ipsilat voivod. S-au săvărșit sf[inte]le slujbe 70 de ani și ajungând în putrejune și dărăpănare, iar la leat 1848 iulie in 1, s-au învrednicit cei mai jos scriși ctitori pământeni, tot din acele neamuri, și s-au făcut pă temelie de zid și s-au înfrumusețat după cum să ve[de] cu toată cheltuiala dumn[ea]l[o
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]