4,107 matches
-
e singurul care poate rezolva lucrurile. Gândurile lui aleargă departe și analizează problema și mintea lui găsește o soluție chiar înainte de a afla toate amănuntele situației create. Dar sufletul lui ră mâne tot timpul lângă Sophia, și sufletul lui se leagănă ușor în hamac alături de Sophia care doarme și care se lasă purtată de pinguinul ascuns printre pagini. Și Sophia își ține ochii deschiși și simte respirația băr batului de lângă ea și știe că hamacul e de-acum doar o amintire
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de pinguinul ascuns printre pagini. Și Sophia își ține ochii deschiși și simte respirația băr batului de lângă ea și știe că hamacul e de-acum doar o amintire și că mai mult ca sigur hamacul în care ea s-a legănat acum mai bine de douăzeci de ani a fost de mult aruncat la gunoi, iar sforile hamacului s-au dezintegrat încetul cu încetul și la un moment dat au încetat să mai existe și însuși tata a încetat să mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Sophia va deveni din ce în ce mai înverșunată în acțiunea simplă de a recupera ceva din amintirea tatălui ei. Ceva din ce-a mai rămas din amintirea asta de tată care a ținut-o în brațele lui, în hamacul în care s-au legănat împreună, acum mulți ani. Vreau să știu unde a plecat și de ce. Vreau să știu unde e acum. Dacă e viu sau mort. Dacă e mort, vreau să știu unde e îngropat. Și atunci oamenii vor deveni suspicioși. Oamenii vor
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cineva... Am avut o strângere de inimă, o decepție absurdă, dar mi-am zis rapid că genul ăsta de fete e întotdeauna „mai mult sau mai puțin cu cineva“. Dar a doua noapte a venit desculță, cu rucsacul, să-și legene piciorul gol pe marginea patului meu, mormăind că jos la ea sunt gândaci și gaze de eșapa ment din stradă. După care, privind pe deasupra mea, peste balcon, a văzut de partea cealaltă a străzii minaretul. Tocmai îi povesteam despre kafirii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Gogoși cu gem la Balta lu` Înecatu` Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist cu o cămașă înflorată care își punea saxofonul în toc, cu gesturi molatece, fără să dea atenție cuiva. Nici măcar ei. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau să fie, iar această necunoscută avea să îl chinuie multă vreme), femeia trase după ea și o cortină invizibilă, iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ei, le curge nasul și fac pe ei.Nevasta nu se lăsă și din când În când iar Îi amintea bărbatului de copii, cât sunt de mici ăi de drăgălași, ce frumos este să-i strângi la sân, să-i legeni, să-i strigi la masă și să-i ții pe genunchi. Dupa ce răcni pe săturate, Crăciun ieși trântind ușa și nu se Întoarse decât seara.Și nu se Întoarse singur, ci cu o droaie de copii după el.Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și iar trăgeau și iar Împungeau, brodând păsări și flori argintii. Păsările veneau de-și luau firimiturile din palma ei, iar florile din grădina se legănau ușor când o vedeau dimineața și o Îmbălsămau cu parfumul lor când și le punea pe fruntea-i brăzdată de ani. Cel mai mult se mira moș Nicolae de câte făcea nevasta lui și se străduia, de cincizeci de ani
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Înrăi.Și se Înrăi În așa măsură Încât Într-o zi, nu știu În ce chip și În ce fel, Își omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dintotdeauna ei stătuseră la casa lor. Boieroaica se sfătuia cu femeia În treburile ei cele mai Împortante, boierul Îi dădea cheile de la hambarele lui. Boieroaica avea o fată și un băiat; aceștia o respectau pe mama lui Ion ( doar Îi legănase pe genunchi) și-i spuneau Tușa. Dupa nici eu nu mai știu câți ani, boierul se gândi că ar fi timpul să-și mărite fata. Și nu cu oricine, ci cu feciorul unui boier megieș, cu mult mai bogat decât
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mișcării, o alta împerechierii aleatorii a unor fragmente de propoziție (după formula dadaistă a scoaterii unor cuvite din căciulă) și, în fine, o alta introducerii unor obiecte și folosirii lor, bineînțeles inadecvat realității, dar adecvat unei logici iluzioniste: o interpretă leagănă la piept un crocodil, alta îl îndeasă într-o oală cu rufe, o a treia desfășoară un ghem de sforă pe o întreagă diagonală a scenei, sfoară ce va începe să fie împletită apoi cu două andrele formate din două
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
voma noastră de atmosferă estivală, de pești și femei ușoare, de droguri și mizerie pe jos, spălată abia de ploaia de la toamnă. Dați tare, să ajungă la toată lumea lipsa de respect. Dați tare, pentru ca la doi români blambeci care se leagănă surzi în discotecă, alți o mie să se învârtă în pat, în hotelurile din jur. Dați tare, să știe tot universul: aici, la putere e zgomotul. Muuult zgomot pentru absolut nimic!", a scris Lucian Mîndruță, pe contul său de socializare
Lucian Mîndruță, atac dur la adresa discotecilor de pe litoral by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72014_a_73339]
-
alt trup ce ți s-a dat / pentru a te naște // fără de miez întunericul / fără de auz și fără văz / fără degete copilul lup și fără privire / pămîntul transparent / te cuprinde fără să te atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzân-du-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă veșnicia./ Suntem cu toții locuiți de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la ghitară." Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât.
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
gazeta de seară / dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă lapte și nu se întreabă cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
un comic desăvârșit. Erau apoi scene, literar vorbind, greu de uitat: cea a relației, de o superioară tandrețe, care ia naștere la Cezieni între nepot și bunic; cea cu gardianul Bușcu, podidit de afecțiune pentru cioroiul Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a brigadierului Muscalu... Valorile boieriei, vărul Adrian, știu asta, le-
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
surmontat. Concluzia e la fel de tristă și la fel de autoironică, fără nimic consolator, ca și în confesiunea pe care am citat-o anterior pe larg: "Ce să mai spun la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis. Dar, la urma urmei, pe cine interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dând din mână a lehamite, plecase legănându-se și alunecând pe ghețușcă. M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am putut să
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
văzut/ noaptea cădea și se sfărâma într-o cameră umedă/ unde răsculații se tăvăleau pe jos, îmi sărea sângele pe față/ dar lasă că-i scap eu, când nu-i ucid îi salvez pentru că/ altfel nu se poate, îmi spuneam/ legănându-mă mai departe" (îmi cad ochelarii). Forța poeziei Violetei Ion stă mai ales în acumulări nesfârșite, un soi de puzzle-uri monstruoase care au piese fie în plus, fie în minus, niciodată exact cât e nevoie. Lumea astfel alcătuită se
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
delicatețea și discreția poetei sunt puse în evidență: "fiecare femeie/are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în zilele fără vânt" (p. 114). Versiunea franceză a poemelor, datorată cunoscutului poet Miron Kiropol, readuce în actualitate discuția despre șansele poeziei de a fi tradusă într-o limbă străină. Este aproape imposibil ca în traducere să
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
ne pot apropia măcar cu grosimea unei foi de hîrtie de cer oamenii noi oamenii suntem doar pragul pe care florile pășesc atunci cînd trec de la un cer la altul grîul și macii ca orice poet care se respectă noaptea leagăn grîul și macii pînă ce adorm fericiți sub stele prunci cu vocația răstignirii imaginați-vă imaginați-vă o zi în care între oameni și flori va fi în sfîrșit pace urme de pași sunt urme de pași în Ocean și
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
terminase arhitectura, o femeie frumoasă, spectaculoasă, inimoasă, crăcoasă, dată-n mă-sa, o tipă beton (purta pe stern, între sînii în cădere liber-bombată și cu buton cafeniu fiecare, cruci cu brațe late, răstignind Iisuși împătimiți la carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și am pornit din nou la drum, prin crâng, urcând dealul în șir, unul după altul. Ghidușa a rămas la urmă, lângă mine, iar Hamsterii au luat-o înainte, de data aceasta. În spatele nostru, fântâna a rămas cu cumpăna sa legănându-se alene, de parcă ne-ar fi pândit în continuare. În scurt timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu toții, pentru a decide încotro aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum să ne întoarcem tot pe aici, pe unde venisem. Spre seară
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]