445 matches
-
era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu am urmat-o fără ezitare. Nu pot nici acum să îmi explic un alt îndemn decît al legăturii dintre prezența
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
un punct, cu doi bărbați, sunt expresia nelămuririlor propriei feminități. Corina Sabău mizează pe complicatul proces erotizant al afirmării feminității: un capriciu pentru ceilalți, vital pentru protagoniste. „Toți suntem copii, Teo, și toți dorim să fim luați în brațe și legănați, pariez că și Dalai Lama simte din când în când această nevoie. Și, pe măsură ce îmbătrânim și ne șubrezim, vrem și mai multă iubire”, spune Mia. „Te iubesc pentru că tu ești singurul pe care l-ar emoționa bătrânețea mea”, mărturisește Lily
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
pe care 99% dintre exegeți ar lua-o ca atare, fără a-i mai cerceta substraturile, se vorbește despre apariția în casa criticului a unui „copil simpatic, candid, cu un guler alb, evazat, cu privirea visătoare, cu vorba domoală și legănată”, care se declară „teozof” și care scrie o poezie „religioasă”. Ștefan Cazimir pune însă acest text în relație cu un altul, apărut în revista „Flacăra” în anul 1977, în care un autor contemporan se mărturisea: „(...) la cincisprezece ani (...) m-am
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Oltului, mă dusesem și eu în Valea Jiului să văd, să mă conving... Oricît de puțin s-ar crede, după ce dădusem mai întîi o raita prin preajmă minelor, începusem să-i admir pe indivizii "cu mutre negre" și cu mersul lor legănat de marinari ai marilor geologice de dedesubt. În prima zi, după amiază, văzusem o pereche, un bărbat și-o femeie, soț și soție, așezați într-o poiana cu iarba înnegrita. Bărbatul, un om matur, dormea dus cu capul în poala
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
din lacrimă - despre inventat nici nu a putut fi vorba - și... și... adorm. Cad într-un somn adînc, ca de sfîrșit sau de început de lume. Aud ca prin vis ceva în legătură cu un cutremur. Sar în mijlocul camerei și mă simt legănată pervers. Se leagănă toată casa ca într-o unduire arăbească. Așa, în ritmurile astea, viața se poate scurge încet-încet. În cîteva secunde, zbaterile cumplite, nimicnicia, insomnia, tristețile, bucuriile, soarele, luna, ploaia, sufletul, dispar. Cam după o jumătate de oră, cînd
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea că pictorul anonim a surprins momentul de paroxism al iubirii împărtășite, încă pure și frumoase. Și licornul legănat în poala doamnei și doamna care-l reține cu ambele mîini par a-i cere clipei să rămînă. E posibil ca privirea ei pierdută în depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
mi-aș fi rupt mâna. Dar ca să-mi dau un fel de importanță muierească, o umpleam cu pietre pescuite din curte și, însoțită de pisica Ghizi, făceam cei 300 de metri până după colț aplecată într-o parte; mergeam încet, legănat, puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de jur împrejur, să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mîh, mîh, iar dacă
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Gheorghe Grigurcu În serile frumoase de vară din jurul anului 1990 îl întîlneam deseori pe Leonte Răutu, plimbîndu-se tacticos pe Bulevardul Elisabeta, în preajma Cișmigiului. Era un bărbat masiv, cărunt, cu o ținută foarte îngrijită, pășind vag legănat, care-mi amintea chipul lui Jean Gabin din filmele sale de senectute, unde interpreta uneori figura unui șef de clan mafiot. La urma urmei un asemenea capo mafiot a fost și ex-demnitarul comunist, pe numele său mic Leonea, de unde cognomenul
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Să se ducă braț la braț Și în loc de un cârnat Să mănânce un pulan De la domnul gardian Să vină la vorbitor Doar un surd și cu un chior Și să primiți la pachet Doar pantofi fără șiret S-aveți mersul legănat Ca o damă din palat Și de Paști să vă luați mielul De unde-o vrea domn' Mititelu. De urat v-am mai ura Însă vine DNA Braț la braț ca să vă ia Iar acum, chiar fără bani, Noi vă zicem
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
iar tu în plâns de molid te îngropi/ ca într-o galbenă raclă." (Ambră). Și, cel mai reprezentativ pentru modul simbolic coerent și "integrat" al autorului, Desprinderea de țărm: "Niciodată nu vei porni cu adevărat/ de aici, din hotarul etern,/ legănat și șters și iar viu, unde/ mareele cern pietre de hotar.// Poți fi un catarg solitar/ în mijlocul mării,/ cu orizontul rotindu-se încet/ pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor,/ dislocat de lumină.// Dar tu niciodată nu vei fi/ în
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
al Televiziunii Române și pe Radio România Cultural. Mari personalități ale vieții culturale și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest eveniment, dincolo de toate, si monden. Această Gală, iubita, hulita, în funcție de capricii și orgolii (lumea teatrului este mereu legănata de aceste valuri) a creat și menține un spirit, acela de reverența față de valorile pe care le avem. Iar trofeul - opera de artă - realizat de extraordinarul și regretatul Ion Bîțan este o dovadă în plus a acestui lucru. Dar pînă
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
Zoia și Lena, două babe cîrtitoare, uscate, veninoase și asexuate, două personaje care au o consistență bizară în care simți, auzi și vezi pregnanța a zeci și zeci de gesturi cu mii de semnificații: mersul aplecat și pașii mici, mersul legănat de rață, gura pungă, mirările, făcutul cu ochiul și complicitățile, pipăitul cărții de joc, furată și ascunsă la jartea, piciorul care se freacă, desculț, de scaun a plăcere și extaz, ochii vicleni și parșivi care se învîrtesc a intrigă și
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și căderi, în cercuri și spirale. Iar apa, în lucia ei limpezime, reflectă zborul și ritmurile lui și totul se întoarce la tine, în mute repetiri ale liniei, o dată cu păsările care pleacă și vin, unind țărmul cu marea, în lung legănate rotiri. Reveriile mării, - cele ale mării pe care am cunos-cut-o, marera litoralului dobrogean, sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în devălmășie, se apucaseră să se învolbure, și ele, biciuind fără milă aerul. Luând dezmățul bălăriilor și al vântului în față, omul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
umbrei cupă Ce se găsește în locuințele inimii, Iar în oglinda vie Din mijlocul sălii de aur așteaptă o putere Cu fața toată un lințoliu De infinită așteptare, Căci te iubește de la geneză și are Pe pieptul ei spiritul tău legănat De fluviul de lapte care din centrul lumii curge. * * * Carne tocată îmi e suferința, În mine se-ațâță cuvintele, de pântec mi se agață, De suflu, de domesticita față Ce intră în multiplele clădiri ale florii. Voi arde până a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene lungi și dese, obrazul Îi era alb ca spuma laptelui, iar buzele roșii ca cireșele de mai. Era Înalt și bine legat, cu mersul legănat. Mâinile-i aveau degetele lungi, iar pielea Îi era catifelata. Pe la balurile pe unde mergea, domnițele, prințesele, fetele de Împărați erau topite după el. Însă Păun doar se juca cu ele, le făcea să-l iubească și le părăsea, nepăsându
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sîngele și grăsimea jertfei de mulțumire. 34. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. 35. Acesta este dreptul, pe care li-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
curățește și toate lucrurile acestea, la ușa cortului întîlnirii. 12. Preotul să ia unul din miei, și să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat. 13. Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispășire și arderile de tot, adică în locul sfînt; căci, la jertfa pentru vină, ca și la jertfa de ispășire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
fi curat. 21. Dacă este sărac și nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și să facă ispășire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare, și un log de untdelemn. 22. Să ia și două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]