1,853 matches
-
-n pace. Dar ți-ai găsit! Era pornit rău. M-a rășpăluit pe sinapse o jumătate de ceas. Ce-am vrut să spun cu aia, ce-am vrut să exprim cu ailaltă, de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea lejer sâcâită de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg că după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de glutamat de sodiu și de colorant sănătos. La el adăugă, ca întotdeauna când mânca la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adevărată afacere, scutindu-l pe soț de bani cât pentru două botezuri, un luat de moț și o rupere de turtă sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își țuguie buzele aproape la fel de groase ca și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și astfel când obrajii, când partea inferioară a feței. Mai puțin bărbia, lovită de un lejer prognatism. În urma acestei verificări, socoti că e cazul să-și mai dea cu nițeluș ruj pe guriță. O făcu, iar după aceea își trecu de câteva ori buza superioară peste cea inferioară și invers, obținând o distribuție uniformă a rujului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am mai schimbat o vorbă cât vă așteptam, pă tine și pă Rodica." "A! Rodica n-a apărut, tu?", se arătă lejer nemulțumită doamna Mariana, soția unui cunoscut om de afaceri bucureștean. "Nu. Iei un digestiv înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și o deteriorare considerabilă a psihicului și fizicului meu. Abia când am conștientizat că viața nu este o luptă ci mai degrabă un joc, nu am mai risipit energia împingând din greu la pereți. Acum, îmi permit să mă joc lejer și să fiu conștientă că viața poate fi într-adevăr frumoasă în complexitatea ei. Acum, iau viața ca pe un joc. Unii joacă jocul eforturilor intense. Alții pe cel al bolii, alții pe cel al sărăciei. Există oameni care joacă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Femeia neagră...), bibliografia strict românească a lui Andrei Codrescu se amplifică - fără exagerări - văzând cu ochii. După amintitul Instrumentul negru, după dialogatul Miracol și catastrofă, după "cadavrul desăvârșit" al Submarinului iertat, iată încă o dovadă care zdruncină expedierea cumva prea lejeră a acestui autor în raftul de literatură americană. Patru cărți în limba maternă legitimează deja, orice s-ar zice, un scriitor afirmat într-o cultură străină. Chiar dacă redactate în plină adolescență sau scrise oarecum de sus, de la nivelul celebrității americane
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
pentru a trage aer În piept și a te gîndi În voie la tot felul de lucruri indiferente. Numai că, În cazul Christinei, apărea o problemă: pentru ea nu existau lucruri indiferente. Astfel, ceea ce inițial promitea să fie o plimbare lejeră, fără scop, deveni pe nesimțite căutarea a ceva precis determinat de două coordonate. Prima coordonată: locul - trebuia să fie un salon de coafură și frizerie. Existau În apropiere trei asemenea locuri. Numai unul dintre ele Îndeplinea Însă și cea de-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la Început că tratamentul său va acționa direct și Într-un mod decisiv asupra cauzei Înseși. Onestitatea profesională Îl obligă să precizeze imediat că, deocamdată, cauzele bolii de care colonelul suferea nu erau propriu-zis cunoscute de nimeni, dar din tonul lejer cu care Îi vorbea despre ele reieșea oarecum că el le-ar cunoaște. În mod normal, era vorba de o afecțiune a colonului, cunoscută sub denumirea prescurtată IBS (În limba engleză, Irritable Bowel Syndrome - sindromul de colon iritabil), care peste
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cartier, să vadă ce s-a mai vîndut între timp, pe ce sumă, să-și ridice banii, să-și facă calculele la caiet, să vadă cum stă. Își trăgea mai întîi sufletul, își punea apoi o ținută de casă mai lejeră și începea să despacheteze. Părințelul o privea pe furiș din bucătărie sorbindu-și printre dinți cafeaua naturală fără de care spunea că nu poate să adoarmă, uneori o mai lua și peste picior, dîndu-și cu părerea că mult n-o să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa asta. Tennents nu fac niciodată reclamă berii ăsteia În cutie mov. Nu-i un drog lejer de distracție, ei știu că-i un drog la fel de tare ca heroina sau cocaina. Știu că nu-i nevoie să faci reclamă pe piață drogurilor tari ca ăsta. Disperații Întotdeauna o să le descopere. Cel mai mare export al Scoției după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În acest oraș. După accentul meu și-a dat seama că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imaginația mea pentru a recrea vizita pe care presupun că i-am făcut-o doctorului Karp Într-o după-amiază de sâmbătă. Urcând scările spre muzeu, am dat peste un tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi fost proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzu sexul pacientului În prim-plan. Două mâini pătate ridicară penisul de prepuț, În timp ce alte două făcură un nod strâns În jurul scrotului. După aceea, continuă să-i Înfășoare tifon - un bandaj, poate - În jurul organului, Îl legă cu un nod mai lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica ca penisul să acopere testiculele, pe care bărbatul cu mâinile pătate le cântărea acum În palmă, ca pe niște prune coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sută, apoi Îndoiala m-a cuprins din nou. La Întrebarea nr. 44, de pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând și coborând genunchii agale, într-o strălucită imitație a Ducelui. Ah, câtă nonșalanță imperturbabilă are jocul ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deschise complet regulatorul și platforma vibră de greutatea vagoanelor. Apoi, brusc, mașina Începu să funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i spună că șeful lui nu trebuia să știe că fusese ajutat. De către cine? se Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz o rudă atât de Îndepărtată cum ar fi fost o verișoară, se gândi ea, așezându-se În liniștea lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot veni aici când vreau. — Evident. — N-am putut să nu mă simt o japiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]