2,072 matches
-
durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît în cămăruța asta mică, îmi pare rău, dar deocamdată asta-i tot ce vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asupra unui eveniment la care n-ai fost martor ocular, zice. Sînt din ce în ce mai rău, începe să se gîndească Bătrînul, ridicîndu-se greoi din scaunul său cu rotile, dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care sună a gol.,, Ascultă Antoniu, de ce te-ai Însoțit cu mine? Sunt bătrân, miros urât, mai beau, nu fac diferența Între bine și rău, n-am sentimente, trag vânturi În nasul tău, fumez ca un turc, sunt viclean și leneș, sunt incapabil să sufăr, și nu cunosc decât mocirla. Tu ai citit mult, știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini aromat, pe care tocmai îl pregătisem pentru noi amândoi și cred că mă consideram cel mai norocos om din lume. În clipa aceea eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care nu avea să mai apară niciodată în viața mea cu aceeași încărcătură cu totul specială de inocență pervertită. Tocmai mă uitam la ceas și mă întrebam dacă Antonia o să întârzie, când ea tocmai apăru în prag. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră, doctorul Röser se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie, de unde mi-am luat un corn cu cremă de vanilie și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străinul adormise. Fața lui Îi dispăru pentru o clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă tăcut pe spate, rezemat de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii, să poată visa... Dacă Radu s-ar ține de cuvînt... Sigur că se va ține! I-a promis, și nu e el bărbatul care să promită numai să scape de reproșuri pe moment. Și-apoi, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui Carol n-a fost chiar atât de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel, dar este leneșă și lipsită de convingeri ferme. Dat fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era mai bine pentru Carol că se măritase de tânără și că urma să fie supusă unei influențe stabilizatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-a produs exact în ziua în care-a împlinit un an, înainte să sosească musafirii. Eram de față cu toții, eu, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
taior bej și o fustă plisată verde (ca piatra de la inel), cu pantofi cu toc cui pe mozaicul plin de ecouri și de sunete vii, cu mâna dreaptă ridicată, nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un tânăr barman de la mezanin prinsese viață datorită sistemelor de iluminare a contururilor de deasupra capului său cu început de chelie, a barului înclinat și-a uniformei lui stilizate. M-am gândit la ultimul orgasm forțat cu Catherine, la sperma leneșă împinsă în vaginul ei de penisu-mi plictisit. Peste profilurile corpului ei prezidau acum puternicele emoții metalizate generate de visele tehnologice pe care le împărțeam. Elegantele guri de aerisire acoperite cu aluminiu din pereții secției de radiografie mă chemau la fel de ademenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera îl ținuse sub papuc ani de zile și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea rând, bărbații. Mma Ramotswe știa că bărbații sunt departe de a fi perfecți - că mulți bărbați sunt răi, egoiști și leneși și că, una peste alta, au făcut o treabă de mântuială la conducerea Africii. Dar acesta nu-i un motiv să-i tratezi rău, așa cum făceau unii din oamenii aceștia. Erau încă mulți bărbați de bine - bărbați ca domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice că arunc banii pe fereastră cu nepotul meu leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută de pula de ziua lui și o altă sută cadou de Crăciun. De unde scoate ea suma asta de mii de pula, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respect. Am să-l omor pe loc, oferindu-i, ce-i drept, tot respectul... Ea se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]