542 matches
-
ulterior „Cronica optimistei/ Cronica pesimistei” -, „Dilema”, „Interval”, „Caiete critice”, „Lettre internationale”, „Secolul 20”, „Arca”, „Contrafort” ș.a. Este prezentă mai întâi în volumul colectiv 13 poeți (1988), prima ei carte fiind Lenevind într-un ochi, apărută în 1990. În versurile din Lenevind într-un ochi, P. se relevă ca o poetă a dragostei, a universului intim, cotidian. Jocul delicat al sentimentului oscilează între euforie și îndoială, între exuberanță și melancolie, având ca punct de referință armonia și dizarmonia cuplului. Dintre simboluri o
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
se bucură de sprijin, iar literatura, în pas cu timpul, se modernizează, depășind tabuurile. Ideea cardinală a cărții rămâne aceea că în Bucureștiul interbelic normalitatea a fost posibilă prin existența a două coordonate esențiale ale democrației: libertatea și proprietatea. SCRIERI: Lenevind într-un ochi, București, 1990; Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T., București, 1999; Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București, 2003. Traduceri: Angelus Silesius, Cherubinicher Wandersmann-Călătorul heruvimic, postfața trad., București
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
T., București, 1999; Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București, 2003. Traduceri: Angelus Silesius, Cherubinicher Wandersmann-Călătorul heruvimic, postfața trad., București, 1999; Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, „Lenevind într-un ochi”, LAI, 1991, 8; Alex. Ștefănescu, Studiu savant, joc literar și poem critic, RL, 1999, 12; Costache Olăreanu, „Alfabetul doamnelor”, ALA, 1999, 456; Paul Cernat, Meniu de cărți-desert, „Vineri”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Din istoricul femeii la
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc la soare» (...). Cotitura esențială care are loc în viața lui Ion Gabor este trecerea la nivelul unui muncitor înaintat, la nivelul unui stahanovist al locomotivei (...). Atmosfera creată de partea a doua a poemului Cincisutistul e mai degrabă idilică - eroul pozitiv
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau nu face din aceasta o anexă a asamblajului comunicațional atoatestăpânitor. Nu totul stă în computer. Dispozitivele tehnice de formare mediatizate se cer a fi „formatate” principial în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de jos, de la emitenții sau consumatorii ce manipulează produsele de bază - informațiile. Pot conduce la omogenizarea limbilor (prin suprasolicitarea englezei, de pildă), a culturilor (de tip occidental), dar pot funcționa în calitate de cadre de emergență a diversității și varietății. Ele pot lenevi spiritul, dar și să-l pună la treabă. Accesul se face, de regulă, la frânturi de informații, la segmente rupte din niște ansambluri care nu întotdeauna se decelează de către consumator. Fărâmițarea cunoașterii trebuie să fie complementată de exerciții de semnificare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
locuri diferite de pe puntea Giuliei, Lefty și Desdemona - și acum, În sfârșit, pot s-o spun: bunicii mei - priveau covorul Înaripat Îndepărtându-se. Desdemona ședea Între două tuburi de aer care arătau ca niște tube uriașe. În centrul navei, Lefty lenevea În compania altor burlaci. În ultimele trei ore nu se văzuseră unul cu altul. În acea dimineață Își băuseră cafeaua Împreună Într-o cafenea de lângă port, după care, ca niște spioni de elită, Își luaseră fiecare propriul geamantan - Desdemona păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
genial. Am rămas tăcuți. După o clipă, am spus: ― Geniile adevărate nu se cred niciodată genii. ― Cine spune asta? ― Eu. ― De ce anume? ― Pentru că geniul e nouăzeci la sută transpirație. N-ai auzit asta niciodată? De Îndată ce crezi că ești geniu, te lenevești. Ai impresia că tot ce faci e minunat și mai știu eu cum. ― Eu nu vreau decât să fac filme de groază, răspunse Jerome. Cu nuditate ocazională. ― Pur și simplu nu mai Încerca să fii geniu și poate, din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se plimbau grăbiți de ici, colo, transportând câte ceva, lăsând ce aveau în brațe lângă scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe bolta cerească câteva minute în plus. Trebuie să mă duc să-mi iau sacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care-i chemase în ajutorul său. L-am văzut pentru o singură clipă atunci când dădeam colțul spre scări. Părea atât de încrezător și mândru! Oare ce șanse să aibă? Afară ar fi fost înconjurați de tancuri și lunetiști. Să fi lenevit încă în colegiu, ar fi însemnat să moară, în câtva timp, la ivirea Bolii Negre și a creaturii ce sălășluia înăuntrul ei, și la trecerea avionului încărcat cu cine-știe-ce pe deasupra școlii. Ajuns la cel de-al doilea nivel, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bun prieten, unul dintre căpitanii Raj-ului, care-l poftise să fie martor la curajul soldaților care o serveau pe Maiestatea Sa În jungla sălbatică birmaneză. Phineas s-a Îndrăgostit la prima vedere de Birmania, cu verandele ei și zilele petrecute lenevind, palanchinele și respectul față de britanici. În Birmania, Începuse o mică afacere de export de evantaie din pene, pene smulse de la minunatele și variatele feluri de păsări care trăiau pe acel tărâm tropical. În scurt timp, afacerea lui includea și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mutat în Tsukuba. Atacul a avut loc luni, când plecam spre muncă de la casa din Tokorozawa. 20 martie a picat între mai multe zile libere și aș fi putut foarte bine să stau acasă. Tare mi-aș fi dorit să lenevesc la casa din Tsukuba. Dar, m-am gândit să trec pe la firmă în drum spre Tsukuba. Nevasta m-a întrebat uimită: «Azi te duci la muncă? N-ar fi bine măcar azi să iei o pauză?» Totuși, am răspuns: «Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Din această cauză am fost prins chiar în mijocul atacului cu gaz sarin. Numai dacă nu s-ar fi întâmplat luni... În dimineața respectivă eram cam somnoros și cu gândul aiurea. Sâmbătă am fost liber, ca de obicei, și am lenevit. Cu o zi înainte fusese duminică și am avut treabă doar pe seară. M-am dus până la un magazin din Machida. Am hotărât cu personalul de la magazinul de acolo să discutăm despre decorare și despre aranjarea produselor. Acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
07.27. Fac tot posibilul să mă urc mereu în el. Îmi pun mereu două ceasuri deșteptătoare să sune (râde). Nu mi-e așa de greu să mă trezesc dimineața. În schimb, în zilele libere, dorm până mai târziu. Apoi lenevesc prin casă, citesc ziare, mă uit la televizor. Soția mea îmi spune că sunt „o sursă de mizerie“. În ziua cu atacul - 20 martie, am plecat de acasă mai târziu ca de obicei. Am pierdut un autobuz, deci cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care o are după muncă... Era pasionat de schi, dar acum șase ani s-a rănit foarte tare și de atunci n-a mai schiat. „Nu pot spune că mă mai interesează altceva.“ În zilele libere nu face nimic. Lenevește. Se urcă singur în mașină și pleacă la drum. Nu-i displace singurătatea. Nu prea era el un băutor înrăit, dar după atac n-a mai pus deloc gura pe băutură. A luat în serios spusele medicului: „Sarinul îți afectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în cap. Într-o clipă mi s-a făcut rău. Parcă îmi era greață. Nu pot defini cu exactitate starea. Nu am avut încotro și m-am întins din nou în pat. Așa mă simțeam mai bine. Toată ziua am lenevit în pat. «E imposibil. Îmi iau liber de la muncă.» Tot mă mai dureau ochii când îi închideam. M-am uitat la un concurs de sumo de la televizor. Dacă mă uitam cu ochii deschiși pe jumătate, nu mă dureau. Cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocupat și nu pot să-mi iau concediu plătit. Orele suplimentare nu se plătesc (râde). Oricum, ne-am simțit foarte bine amândoi. Ne trezeam dimineață. Ne plimbam, făceam cumpărături. Aveam ce face. Sâmbătă ne-am întors în Japonia, duminică am lenevit prin casă, de luni, din nou la muncă. Mă relaxasem timp de o săptămână, îmi încărcasem bateriile și eram plin de energie... vorbesc doar așa, dar nu prea aveam chef să merg la serviciu (râde). «S-a și terminat vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: «Întoarce-te imediat!» Cu toate că m-am întors în Fukui, nu m-am vindecat. Un fel de traumă care a rămas întipărită în inima mea. Nimic nu mă înveselea. O lună după ce m-am întors nu am muncit, am lenevit în casă. În cele din urmă yuta m-a scos din starea asta. Adevărul e că am citit cartea lui Lyall Watson, Călătoriile unui om în Africa, și am fost impresionat. - E o carte interesantă, nu-i așa? Personajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acele momente se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tine și nici prea bătrână ca să nu schimbi tu ceva din cea pe care ți-au dat-o alții în primire. Știam că nu voi avea nici o scuză dacă nu îmi voi exploata la sânge toate posibilitățile, dacă mă voi lenevi, dacă voi fi bleagă și contemplativă într-o lume în schimbare. Și așa mi-am împărțit ultimii 15 ani între izvoarele teoretice beute la mama lor occidentală acasă (cu totul, în medie, una-două luni pe an), viață trăită într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de strategia și tactica victorioasă a ocupării timpului de către cei doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visând la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stând - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii când la ei, când la mine, când la maică-sa, încercând să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul dobândise convingerea că are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]