557 matches
-
un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze la două capete. Dar nu mai lenevise de la 16 ani, de când începuse munca. Trânti ușor ușa în urma ei și se duse direct la lucru fără să-și mai bea cafeaua. Pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze la două capete. Dar nu mai lenevise de la 16 ani, de când începuse munca. Trânti ușor ușa în urma ei și se duse direct la lucru fără să-și mai bea cafeaua. Pe drum vroia să nu se mai gândească la nimic, dar nu reuși. Recunoscu că începuse să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ne zice: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este”. (Mt 5, 48). II - Să fim oameni de rugăciune și neîncetată meditație, căci Mântuitorul nostru ne zice că omul lui Dumnezeu „trebuie să se roage pururi și să nu se lenevească...” (Lc 18,1). Să avem o evlavie deosebită față de Sfânta Euharistie, către Preasfânta Inimă a lui Isus, față de Inima Neprihănită a Mariei și față de sfântul Iosif. Să fim, după cum spune Sfântul Paul: „orationi instantes” - dedicați rugăciunii - iar pentru a reuși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
atenția. - Până vei ajunge tu, eu mă voi obișnui cu locul și voi cerceta biserica și împrejurimile... Mă simțeam sigur pe mine și, cu mare nădejde în Spiritul domnesc, am pornit spre Hlincea... Am ajuns pe creasta Hlincii. În drapta lenevește valea Nicolinei. Biserica, stă acolo din 1574, și pare că încearcă mereu să învingă înălțimea dealului din spatele ei...Cred că mă aflu pe locul unde cândva se oprea conducta de apă din olane. Din acest loc slobozea apoi apa jos
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mea copilă, ultimele cuvinte din 1950. A fost anul cel mai împovărat de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut să mai lenevesc în pat, dar treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
religioase și politice, ci și cu ceiace au produs, lent, pământul și apele, faună, floră, îndeletniciri, meșteșuguri și arte, temperatură, alimentație. Nătângului nu-i este de învățătură, ci vrea să arate ce știe el. (P.r.18.2.) Cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. Darnicul are prea mulți prietini. Cel ce n-a semănat dă sfaturi secerătorilor. Dacă vrai să ai pâne pe masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
societății, dimpotrivă. Resursele se alocau după un plan politic. Producția, salariile, consumul erau planificate, nu lăsate la voia pieței. În consecință, nu avea importanță nici cât de bine lucrai, nici dacă ceea ce făceai se vindea. Puteai lucra prost sau puteai lenevi cât vrei de unde și expresia halucinantă într-un sistem concurențial: „Cât mai stai la serviciu?”. Lozincile anecdotice ale acelor vremuri reflectau foarte limpede starea de fapt: „Noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”; „Decât să muncim cu rost, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Ne-am promis să revenim. Duminica 31 august 1997 - San Pere de V. Tot așteptând momentul potrivit pentru a relua notițele zilei din Barcelona, au trecut alte zile peste noi și, dorind să păstrez o cronologie, de fapt ne-am lenevit... ce mai tura-vura. Deocamdată, lăsând la o parte Barcelona, apoi zilele de plaja, Vic-ul, Serbările din San Antonio, care-au durat vreo 10 zile, cel mai important eveniment pentru noi a fost, totuși ieri, marcând exact o lună și jumătate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
origine în diverse alte limbi lipsind astfel limba română de constituire și de viață proprie. Pentru a alina este reconstituită în latină forma *allenare, pentru a alinta, forma lat. *allentare (<lentus „moale, flexibil”), lene este adus din sl. lĕnĭ, a lenevi, din sl. leniv, lin, din lat. *lenus (=lenis), despre leneș se spune că este lene + suf. -eș, calc după fr. paresseux, germ. Faultier etc. Cuvântul este analizabil: a-lea-n și se explică prin viața limbii române: a-gale (cf.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lamură, 48 laș, 45 latin, 46 Latium, 46 laț, 45 laudă, 46 lauruscă, 129 a lăsa, 45 lăsătură, 103 lăstar, 129 a lăuda, 52 leah, 51 leasă, 104 leat, 129 a lega, 127 lemn, 104 lene, 44 leneș, 45 a lenevi, 45 lent, 45 leoarcă, 132 a lepăda, 45 Letonia, 48 limbă, 98 lin, 45 Lituania, 48 liurcă, 132 loază, 129 loc, 43 logodnă, 102 lozie, 131 a lua, 48 lud, 130 lujer, 130 lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru moment. Ție cred că ți s-au pus pansamentele, așa că e mai ușor pentru câteva zile care lipsești. Încolo, totul e bine, primesc și eu scrisori de la Lenuța și Măndica, adevărat îmi scriu puțin dar frumos. Eu m-am lenevit cu scrisul. N-am mai scris la nimeni, și nici lor nu le am răspuns. Mă tot gândesc, să plec într-o bună zi la București. Aș avea de vorbit cu ele și apoi să-mi mai iau lucrușoarele pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și de la Craiova, de la cei care semnau mai mult Nina și Senea (Coșulschi). Într-o scrisoare din 24 ianuarie 1979, Senea se explica: „Nu știu de ce, dar de când sunt pensionar și nu mai am o activitate programată, m-am cam lenevit și-mi vine greu să mai și răspund la scrisori. Când eram în activitate scriam aproape zilnic, dar și primeam, ceea ce este plăcerea noastră, dar acum. Zilnic cercetez cutia de scrisori,dar nu mai găsim mai nimic, Iaca-așa !” Detalia
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fi dat seama cum a trecut ziua. De fapt, știu prea bine cum a trecut ziua de azi, simt acea bucurie amorțită a marii mele întâlniri cu tine, care m-a obosit nemăsurat de mult și m-a făcut să lenevesc în pat mai toată ziua. Bucuria că te am găsit, Edo, și că, găsindu-te, mi-a devenit limpede cum pot înota liber, ieșind din încremenire. Voi scrie un roman. Nu e suficient să-mi doresc să devin scriitoare. Trebuie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ar face așa cum îi propune mama lui? Să lucreze toate verile cu ce rul deasupra, fără opreliști, cum ar fi făcut și ca geolog? Astfel, cu decizia înghețării anului de studiu în buzunar, se simțea mai liniștit. Noapte de noapte lenevea în pat, anesteziin du-se cu bere, pentru a adormi mai ușor și a evita coșmarul acela. Se gândea la Anda. Avea în minte dinții ei albi, care știau să muște cu atâta poftă din buzele lui, ca dintr-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și - întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din niște colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche încunjurată cu muri, asemenea unei cetățui, și de după muri vedeai pe ici pe colea câte - un vârf verde de plop
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet in seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din niște colți de stânci despre apus se ridica o monastire veche încunjurată cu muri, asemenea unei cetățui, și de după muri vedeai pe ici pe colea câte - un vârf verde de plop
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
averea. În ziua următoare, se trezi mai târziu ca de obicei. Adormise cu greu, nerăbdătoare să vadă zorile luminându-i fereastra. În loc să dea năvală afară, izbind ușa de perete, gata s-o scoată din țâțâni, Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de mizerie. Soarele lenevea pe umerii lor, pe obraji, pe spate, în creștetul capului. Se bălăceau până ce mistuiala cerească îi secătuia de vlagă. Atunci, profitând de slăbiciunea lor, Bica schimba apa, îi săpunea bine și-i clătea, îi înfășura, pe rând, în câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu, am avut cel dintâi semn prevestitor de nenorociri. Posibil să fi fost o întâmplare, dar, în anii care au urmat, a fost pomenită ca o pacoste. Cam pe la a opta oră leneveam cu Rotari sub un măr, nu foarte departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari nu se simțea încă în stare să conducă ducatul. Din care motiv mi-a cerut să-i scriu unchiului, și am reușit să-l convingem să-i mai îngăduie să stea încă un an în ducatul friulan. Pe când noi leneveam în așteptarea iernii, lucrul cel mai însemnat în lume era tot războiul împăratului Heraclion împotriva perșilor. La curte s-au făcut mari provizii de lemne de foc, căci stratul des de frunze cu care se acoperiseră aricii pentru hibernare însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se construia de zor azilul, călugărul a luat în gazdă un sătean tânăr pe nume Stefanio și a început să-l învețe despre bolile cele mai frecvente și cum să le trateze. Cam în aceeași vreme eu am încetat să lenevesc la gura sobei sau sub pături alături de Vibana. Oamenii continuau să-mi aducă laude și onoruri pentru isprava mea, și Gundo, pentru a-și da importanță și a-l face și mai nobil pe străinul pe care-l adoptase, ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o zi cosea ceva la fereastră, profitând de lumina după-amiezii, reflectată de zăpadă. După obiceiul roman, pusesem la fereastră pergament de asin atât de subțire, încât nu numai că reușea să oprească vântul rece, dar îngăduia luminii să pătrundă. Eu leneveam lângă vatră și mă uitam la striațiile și la petele pergamentului, creând din ele figuri fabuloase. Privirea îmi era dincolo de Vibana și, trezindu-mă din visare, mi-a alunecat pe chipul ei. Am rămas uluit. Era fin și delicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îmi trimite mesaje. Vorbim mai târziu. — Ce părere ai de întrunirea de azi? —Ce? Darcey se opri din trecerea în revistă a e-mailurilor. Ce întrunire? —E un mesaj de la Peter, spuse Anna. Mă gândeam că l-ai citit până acum. Lenevești? Se pare că preluarea va avea loc până la urmă. Și se pare că InvestorCorp i-a suflat acordul de sub nas lui Assam Finance. Darcey se opri și deschise e-mailul la care se referea Anna. Către: Întreg personalul De la: Peter Henson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acasă și mi-am analizat caietul de poezii. Din tot ce scrisesem erau vreo trei care mi se părea că ar fi putut merge la concurs. m-am pus cu burta pe scris și la capătul a două zile de lenevit În pat cu ochii În tavan am strâns vreo șapte poezii pe care le-am bătut la mașina de scris a lui Janet, după ce l-am convins, cu mare greutate, să mi-o Împrumute. Janet era un apărĂtor vajnic al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]