3,597 matches
-
parte dreptul canonic, în care autorul intuiește ingerința samavolnică a spiritului uman în întocmirea unor legi despre care se pretinde că sunt de origine divină. Pe sine însuși Richard de Bury se consideră un hiero-filosof, așadar un gînditor care se leapădă de trufia liberei cugetări, spre a-și pune rațiunea în slujba adevărurilor sacre. Dar conștiința de cler învestit cu misiune bisericească nu-l împiedică să-l pomenească cu venerație pe Aristotel, pe care îl consideră „soarele adevărului filosofic” (p. 35
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
din ranele/ cuielor, Fiică a Omului,/ ca să mă naști un fiu al omului” (închinarea Magului). Doar aparent. Pentru că în realitate poetul propune o seamă de variațiuni pe aceeași temă din ce în ce mai degajate, centrifuge. Iisusa adoptă postura lui Petru, cel ce se leapădă de trei ori de Cristos (parabola însingurării II), nedîndu-se în lături a ține predici abisale de un vitalism nu tocmai creștin (Eli, Eli, lama sabahtani). Iar în alte locuri se dezvăluie de-a dreptul ca purtătoarea unei demonii voluptuos tentante
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
un soi de animal de companie al lui Dumnezeu. Nu binele și răul l-au descoperit Adam și Eva după ce au mâncat fructul oprit, ci rușinea. E drept că, deși fără ponderea binelui și răului, nici rușinea nu-i de lepădat. Numai că tipul de rușine, de pe urma goliciunii, s-a perimat, încât multă lume s-ar putea întreba astăzi ce mare lucru au descoperit. Corina își cumpărase o casă, undeva în josul unei pante. Fusese locuită, era plină de lucruri ale fostului
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
Salzburg, Zweig putea zări Berchtesgaden. Putea să vadă „războiul berii în timpul celor două inflații” - bavarezii veniți să se îmbete la Salzburg și apoi, invers, austriecii chefuind în Bavaria. Valul de modernitate, aparent irezistibil: „Dintr-o dată, generația de după război s-a lepădat cu brutalitate de toate valorile de până atunci și a întors spatele oricărei tradiții... O lume cu desăvârșire nouă, o cu totul altă rânduială avea să înceapă”. Care cuprindea noua ambiție de a fi „mereu tânăr”. „Tot ce era extravagant
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
doar un semnal de alarmă: dacă ura, pizma reciprocă nu se vor potoli, vom dezamăgi iremediabil atîția tineri sinceri, dar dezorientați. Oare nimic nu e adevărat din ceea ce pretindem că sîntem: naționaliști cu frică și dragoste de Dumnezeu?! Să ne lepădăm, deci, de tot ce se cheamă îngustime mintală și pigmeism sufletesc! Citește aici continuarea scrisorii lui Mihai Neamțu.
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și ieri asupra Londrei și sudului Angliei. În Italia, luptele s-au dat cu caracter schimbător la nord de Voltera, de ambele părți ale Tibrului și în sectorul Citta di Castello. Inamicul a reușit unele neînsemnate câștiguri de teren..." Bătrâna lepădă cârpa și fărașul într-un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană se-ntâlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați, strivindu-și piepturile și gurile. Își lepădă șuba din spate, lăsând să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poet care se respectă este un pedagog al morții, ne învață cum să murim, de câte ori într-o viață și în ce moduri posibile"; "Așa cum omul de rând învață să moară pentru a iubi mai mult viața, actorul moare atunci când se leapădă de sine pentru a cunoaște un nou rol, poetul moare pentru a intra în carte"; "Actorul "se sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în cuvânt. Acestea sunt moartea și învierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că nimic altceva decât un îndelung exercițiu, pe care îl facem toată viața și prin care ne deprindem cu lumea de dincolo 23. Așa cum omul de rând învață să moară pentru a iubi mai mult viața, actorul moare atunci când se leapădă de sine pentru a cunoaște un nou rol, poetul moare pentru a intra în carte. Să ne amintim acum cu câtă asiduitate evocă Emil Botta în eseurile sale două personaje celebre: Dr. Jekyll și Hyde. Sunt personajele lui Robert-Louis Stevenson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se întâmplă să se înflăcăreze pledând pentru vreo idee anume, ca „un intelectual care se respectă”, cum se scuză el, Teodora știe să-l calmeze, adresându i-se pe un ton oficial-ironic cu „Domnule Profesor”. Ceea ce îl face să-și lepede imediat „haina cărturarului”, pentru a redeveni „omul propozițiilor simple” (cum se dorește mereu, fără a-i reuși totdeauna...), așa cum l-a cunoscut odinioară în acceleratul de București. În ce îl privește pe Domnul R., întâlnirea cu Teodora n-a fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea. Musa, mai puțin sângeros, a lăsat-o să-și lepede singură straiele albastre, închise până sub bărbie. Sub ochiul lui, care o cerceta cu o atenție netulburată de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-au răzgîndit și s-au mutat pe uscat. Am auzit de altele care s-au învîrtit, fără de țintă, ani la rînd, pe pămînt, pînă în ziua în care au înțeles că marea e leagănul lor; și atunci s-au lepădat de uscat pentru totdeauna. Lupii n-au ezitat nici o clipă. Întinderile albastre nu le spuneau nimic. Nici țărmurile umede, nisipoase nu-i atrăgeau. Nici cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca totdeauna - domnul avocat Lepădatu, parcă încredințat că nu poate avea o mai bună companie decât propriul eu, simulând resemnarea în fața primejdiei, dar, în fond, copleșit de absurdul acestei situații. Știe că nu i-ar folosi la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ce vrea să curme o luptă veche, stârnită din vremuri imemoriale, o luptă pe care numai omul o poate limpezi... „O apologie a vânătorii?” - mă întreb în gând, fiindcă niciodată nu apuc să termin o frază în prezența domnului avocat Lepădatu. Orice aș încerca să spun este imediat contrat cu „una mai bună”, cu un exemplu mai pregnant, mai cuprinzător, și mai concludent. Ceea ce trăiești tu nu merită nici măcar comparația cu ceea ce a trăit el. Oamenii pe care i-a cunoscut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu vrea să absolutizeze propriile păreri. Îi este greu să creadă că mai poate comunica orice și oricât cu cei apropiați. Îi suspectează de ilogism și de lene intelectuală. Cei mai mulți sunt de părere că tocmai aici stă farmecul domnului avocat Lepădatu. Crede și el în secrete tendințe ale naturii spre un anume echilibru, în timp ce propriei persoane nu-i află necesara frână în avântul spre autoestimare și impunere în fața celorlalți. Hărțuiala continuă cu semenii și-o consideră adevărata natură, o „binefăcătoare relație
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de “mamă” și “tată”. Cinstirea părinților implică iubirea și ascultarea lor. Sfânta Scriptură ne poruncește: “Copii, ascultați pe părinții voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate.” (Efeseni 6, 1) și ne sfătuiește: “Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale.” (Pilde 6, 20). Sfatul părinților este necondiționat de vreo răsplată ulterioară și este dat numai spre binele copiilor, căci, prin legea firii, nici un părinte nu dorește ceva rău pentru copilul său. În vremurile pe care le trăim
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
puternice, pentru a atrage suflete pe calea lui. Un creștin adevărat, rupe acea legătură, pentru a rămâne alaturi de Dumnezeu. Grea și tristă alegere, însă singura corectă și necesară, după cum ne poruncește Mântuitorul Însuși: “Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
creștin adevărat, rupe acea legătură, pentru a rămâne alaturi de Dumnezeu. Grea și tristă alegere, însă singura corectă și necesară, după cum ne poruncește Mântuitorul Însuși: “Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
euro. Asta fac ai tăi, babă. Ai mei, eu, ne gândim, că poate e mai bine sa emigram, că sunt satul de atâta balamuc. Babă, să-ți fie clar, EU NU VREAU MOARTEA PĂCĂTOSULUI, CI MÂNUIREA LUI, ÎNDREPTAREA, să se lepede de satana, comunismul, de falșii profeți ca să spunem Dan Lungu, Iliescu, care spun că era bine și că proprietatea e un moft, de hoții că Adrian Nastase care a furat, de Dan Voiculescu tot hoț, ba și turnător, ca să îi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
roman tică vei iubi vreuna cu pulpa solidă, măcar cumpără-i pantofi care să-i facă gleznele elegante.“ „Glezna, a continuat ea, nu numai că arată caracterul, ci concentrează energiile spirituale Îbașca celelalte) și promisiunea că, atunci când aroganta te va lepăda Îceea ce se va întâmpla ineluctabil, boulean cum te-am adus pe lume), o va face totuși elegant, pentru că ai știut să-i apreciezi glezna.“ Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una din astea... Dumnealor să facă bine să-și revizuiască sarcasmul ieftin. Fiți atenți la glezne! Investiți în minciuna candidă a schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care o face sensibilă la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu îl făcusem din trei vorbe într-un articol po lemic cu succes moderat. Citise pamfletul, încrânce nată, și-l lepădase pe pretențiosul cu retorică de împrumut. Mă alesese pe mine, proprietarul Verbului, dar la intrarea în garsoniera ei îmi ceruse să-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]