972 matches
-
justificarea lui că nu poate părăsi țara, pentru că era amenințată de vecinii săi, se dovedea a fi reală. În vara anului 1469, ajungeau la Caffa zvonuri în legătură cu un atac turcesc împotriva Moldovei. Incursiunea în Transilvania. Uciderea lui Petru Aron. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționează că în același an, când a avut loc lupta de la Baia, a prădat Ștefan în secuime „și a fost a doua prădare a lor”. (p. 45) Asta nu înseamnă că incursiunea a avut loc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lupta de la Baia, a prădat Ștefan în secuime „și a fost a doua prădare a lor”. (p. 45) Asta nu înseamnă că incursiunea a avut loc în 1467, ci în 1468, deoarece anul începea la 1 septembrie, când era scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli în Transilvania numai cu 1 800 de călăreți, pe când regele Matei se afla în Wratislavia și, jefuind-o cu foc și amar în repezeală, întocmai ca o furtună, săvârși mai multe cruzimi și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-ar fi îngrozit, nesocotind amenințările lui Manyak, taie pe fiul aceluia în patru bucăți în fața solilor, pe soli îi trase în țepi, afară de unul, pe care cu nasul tăiat, îl trimise la Manyak să-i dea de veste.” În Letopisețele Putna I și Putna II, incursiunea tătarilor are loc în 1470 și se încheie cu biruința domnului român în bătălia de la Lipinți (Lipnic), din 20 august. Tătarii au fost urmăriți și li s-a luat toată prada. Grigore Ureche, deși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încheie cu biruința domnului român în bătălia de la Lipinți (Lipnic), din 20 august. Tătarii au fost urmăriți și li s-a luat toată prada. Grigore Ureche, deși cunoștea cuprinsul cronicilor polone, consemnează data luptei de la Lipinți, așa cum apare ea în letopisețele moldovenești, adică în 1470. P. P. Panaitescu a fost de părere că prima incursiune tătară în Moldova a avut loc în 1467. Cromer și după el Olgierd Gorka au optat pentru anul 1468. N. Grigoraș, N. Iorga, în Istoria lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe biserică se arată că aceasta a fost sfințită la 3 septembrie 1470. În anul respectiv, 3 septembrie cădea luni, zi în care nu se putea sfinți o biserică, dar o duminică, în 3 septembrie, cădea în anul 1469. În Letopisețul de la Putna II se arată că „În anul 6978 (1470) august 20, au venit tătarii, mulțime mare, și s-a bătut cu ei Ștefan voievod la dumbrava de la Lipinți, lângă Nistru. Și a gonit urma lor și a luat toată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toată prada lor. Și apoi s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor.” Dacă autorul letopisețului se putea înșela în privința anului în care au năvălit tătarii, data sfințirii bisericii mănăstirii Putna nu putea fi greșită. De aceea, credem că năvala tătarilor a avut loc în 1469, înainte de sfințirea Putnei. Cât privește argumentele aduse în favoarea unei noi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu-i fi mulțumit pe unii mari boieri, care o socoteau ca fiind foarte primejdioasă. Așa s-ar explica de ce, la 16 ianuarie 1471, la Vaslui „au fost tăiați Isaia Vornic, Negrilă ceașnic și Alexa stolnic”, după cum notează pe scurt letopisețele din vremea lui Ștefan cel Mare și cronicarul Grigore Ureche. Prin solii săi, Ștefan cel Mare i-a cerut regelui Cazimir să intervină pentru aplanarea conflictului cu Radu cel Frumos. Era, mai degrabă, o formulă prin care Ștefan îi arăta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Humor. În data de 17 iunie este închinat manuscrisul din partea domnului, care poartă și titlul de împărat: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei”. Titlul i-a fost dat lui Ștefan și în Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei. Editorii acestui letopiseț au înlocuit, incorect, titlul de țar cu cel de domn. Tetraevanghelul de la Humor are o importanță aparte, deoarece pe una dintre file este reprezentat chipul domnului, „cel mai frumos și mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
manuscrisul din partea domnului, care poartă și titlul de împărat: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei”. Titlul i-a fost dat lui Ștefan și în Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei. Editorii acestui letopiseț au înlocuit, incorect, titlul de țar cu cel de domn. Tetraevanghelul de la Humor are o importanță aparte, deoarece pe una dintre file este reprezentat chipul domnului, „cel mai frumos și mai autentic dintre portretele lui”. Cu puțin înainte de anul 1473
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
titlul de țar cu cel de domn. Tetraevanghelul de la Humor are o importanță aparte, deoarece pe una dintre file este reprezentat chipul domnului, „cel mai frumos și mai autentic dintre portretele lui”. Cu puțin înainte de anul 1473 s-a început Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, Letopisețul lui Ștefan cel Mare”. În același an se copiază, la porunca domnului, Cuvântul de laudă Sfinților Marilor și Întocmai cu apostolii, Împărați Constantin și Elena, opera ultimului patriarh al Bulgariei, Eftimie de la Târnovo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Tetraevanghelul de la Humor are o importanță aparte, deoarece pe una dintre file este reprezentat chipul domnului, „cel mai frumos și mai autentic dintre portretele lui”. Cu puțin înainte de anul 1473 s-a început Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, Letopisețul lui Ștefan cel Mare”. În același an se copiază, la porunca domnului, Cuvântul de laudă Sfinților Marilor și Întocmai cu apostolii, Împărați Constantin și Elena, opera ultimului patriarh al Bulgariei, Eftimie de la Târnovo, în felul acesta, păstrându-se în Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care reușea să se refugieze în Moldova. Pârcălabii lăsați de Ștefan au fost uciși și după ce-au ocupat toată Țara Românească, turcii l-au urmărit pe Laiotă Basarab până la Bârlad, unde au ajuns la 30 decembrie: „Și apoi, scrie Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46), au slobozit năvrapii și au prădat țara și s-au întors”. În Țara Românească, turcii i-au prădat pe boierii care-1 sprijiniseră pe Laiotă și, încărcați de prăzi, au trecut în sudul Dunării. Sfârșitul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu apă și cu pâine. Și a dat poruncă în țara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruință, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că știau toți că învingerea din ziua aceea numai lui i se datorește.” În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se însemna pe scurt: „În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preaînalt și binecuvântând pe țar: „Să trăiască țarul”. În Letopiseț, se mai spune că „a fost atunci bucurie între oameni și la toți domnii dimprejur”, realitate surprinsă și de scrisoarea din Buda, în care se scrie: „Niciodată un comandant n-a fost în așa chip înfrânt”. În Polonia, vestea biruinței
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele și, intrând în luptă, s-au măcelărit cu ostașii islamici până când s-a lăsat seara și soarele a apus... Picioarele dârze ale ghiaurilor nemaiputând să țină, ei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
achingii. Victorios, în chip firesc ar fi trebuit să lanseze această călărime în urmărirea oastei lui Ștefan. N-a făcut-o, iar acest amănunt spune multe. Rămâne de discutat care au fost pierderile suferite de oastea moldovenească la Războieni. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare, s-a scris: „În anul 6984 [1476], luna iulie 26, vineri, venit-a însuși împăratul turcesc, numit Mehmet beg, cu toate puterile sale și, împreună cu ei Băsărabă voievod, cu toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei”. Grigore Ureche, inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a fost război „Și multă vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fiește cum, ci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de marile pierderi suferite la Războieni. Ar fi fost un argument pentru domn ca să ceară sprijinul puterilor creștine. Ori, în relatarea lui Țamblac nu ne mai apare imaginea sugerată de inscripția de la Războieni, cu atât mai puțin cea întâlnită în Letopisețul lui Ștefan cel Mare. Impresia profundă, pe care a făcut-o bătălia de la Războieni, nu s-a datorat numai pierderilor: 200 de morți și 800 de prizonieri, ci și faptului că atunci au pierit oameni care, prin dregătoria lor sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În același an, august 8, duminică seara, a răposat roaba lui Dumnezeu, Cneajna, fiica lui Alexandru voievod, iar Stanciul Marele a răposat a treia zi după dânsa”. Este pentru a doua oară când este consemnată moartea unui mare boier în Letopisețul țării. Fuseseră amintiți mai înainte Oancea logofăt și Costea Andronic, care au murit în lupta de la Tămășeni, din 20 octombrie 1449. De data aceasta este vorba de soțul Cneajnei (Chiajna), fiica lui Alexandru cel Bun. Se consideră că în anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fac pregătiri pentru atacarea Moldova și, de aceea, trebuie să se fi aflat prin părțile Bacăului, fapt care i-a determinat pe năvălitori să se retragă în grabă. Riposta domnului nu s-a lăsat așteptată și, așa cum se scrie în Letopiseț: „În anul 6989 (1481), luna iulie 8, duminecă, a fost război cu muntenii și cu Țăpăluș la Râmnic și a biruit iarăși Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preacuratei Maici a lui Dumnezeu și ale tuturor Sfinților
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Șendrea era cumnatul domnului și deținea dregătoria de portar al Sucevii. Înverșunarea moldovenilor sună a răzbunare, stârnită în mod sigur și de scrisoarea brăilenilor, o scrisoare „ordinară”, cum o caracterizează Ion Ursu, o scrisoare plină de grele insulte. Și scrie Letopisețul în continuare că, după ce l-a pus domn pe Vlad Călugărul „domnul Ștefan voievod s-a întors de acolo ca un purtător de biruință cu toată oastea sa și cu toți boierii săi în cetatea sa de scaun a Sucevei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scria că după bătălia de la Râmnic, turcii au fost urmăriți până la Dunăre. Creștinii au trecut fluviul, unde au atacat două fortărețe. E greu de spus, până la descoperirea altor documente, în ce măsură relatarea reginei este exactă. Interesant este faptul că și în Letopisețul Țării se menționează că au fost luate cetățile și au ars țara, dar fapta îi aparține lui Vlad Călugărul, pe care Ștefan l-a pus în scaunul Munteniei. Trădându-l pe Ștefan și cu ajutor turcesc, Vlad Călugărul a luat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pornit și sunt aproape de Severin”. În ceea ce privește situația din Imperiul Otoman, turcii merg peste mare, împotriva fratelui lui Baiazid (este vorba de Gedik Ahmed pașa care-l urmărește pe Djem). Domnia Călugărului a fost de scurtă durată, așa cum o arată și Letopisețul Țării. La 16 august, Țepeluș era „domn a toată Țara UgroVlahiei”, Vlad Călugărul fiind silit să se refugieze la Brașov. În anul 1481, la 20 martie, Ștefan cel Mare dăruia un aer mănăstirii Putna iar la 29 august, din Suceava
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apropiere între cele două țări, Baiazid având el însuși nevoie de liniște pentru consolidarea tronului. „În anul 6990 (1482), martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea de la Crăciuna și a așezat pe pârcălabii săi, Vâlcea și Ivanco” se menționează în Letopisețul lui Ștefan cel Mare. În Țara Românească are loc iarăși schimbarea de domn, Vlad Călugărul revine cu ajutor turcesc, iar Țepeluș, nevoit să fugă, va fi ucis de boierii mehedințeni la Glogova. După cucerirea Crăciunei, încercările lui Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la alianța cu Matei Corvin. Lupta de la Catlăbuga În timp ce Ștefan cel Mare se afla la Colomeea, primește vestea că turcii au intrat în țară și au prădat până la Suceava. Cetatea nu putea fi cucerită, dar târgul a fost ars. În Letopisețul Țării se scrie: „au venit turcii cu Hruet până la Suceava și au ars târgul, în septembrie 19, luni, iar marți s-au întors, prădând și arzând toată țara”. Domnul i-a cerut lui Cazimir îngăduința să plece și un ajutor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]