380 matches
-
un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile mării. Era sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de valoare, de când a fost micuță: un scutec, o tichiuță, prima rochiță, o plăpumioară, o față de pernă brodată de mama ei, cu monogramă, jurnalul ei personal, caietul cu oracolul din clasa a VIIIa. Când deschidea capacul, venea un miros de levănțică pusă în săculeți de pânză care se răspândea în toată camera, dându-i acesteia un aer de curățenie. De fiecare dată, când primea scrisori de la George, le citea de mai multe ori și le săruta. Scria mai mult despre iubirea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o întindere de apă care se pierde la orizont, nimic altceva decât scoici tărcate și lipitori de mare, zice Stridie. Totul pute a pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi trage antena. Îl duce la ureche și zice: — Biroul de avocatură Deemer, Davis și Hope. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
maroniu. Cineva dădu muzica mai tare. Modern Talking! Buuun, mi-am zis, măcar prin liceu mi-a plăcut: De ce-ai făcut-o tocmai În noaptea asta?/ Eram atât de aproape de Paradis...” Da. Mi-amintesc versurile cântecului. Mi le traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă de lămâie verde. Dau drumul la o apă insuportabil de fierbinte, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu vă așteptați de la noi să le mulțumim bărbaților care Își asumă responsabilități casnice. —Kate, trebuie să discutăm. Nu acum, Rich, am nevoie de o baie. Tot fără uleiuri de baie. Găsesc un pachet vechi de săruri cu aromă de levănțică În fundul dulapului cu lenjerie. Scrie pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri mici dintr-o sticlă mare de apă plată Evian. Își lasă apoi pe spate capul cu păr lucios și fără lindini, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Era frumoasă Lina, așa palidă, cu buzele supte și albe, privind cerul limpezit. Ea se ridică 42 fără o vorbă, deschise ușa și privi zestrea strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măruntă, neputincioasă, cu mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi buzele. ― La serviciu? ― În general. ― Ba da... În sfârșit, poate nu totdeauna. N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând dulapul. Mirosea a levănțică și a naftalină, iar hainele erau îmbrăcate în plicuri de nylon. ― Foarte ciudat. N-aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nou și a dorinței pe care ai voie să ți-o pui, că se îndeplinește, ci mai ales în așteptarea viitorului, când el și Jacques o să fie mari și o să se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea răbdare, abia aștepta să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greu de reținut, și mi se părea că erau mereu altele). Aveam un prag auditiv atât de sensibil, încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta. Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
celor din înalta lume muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică a Ninetei, am asistat la cursuri savante de interpretare a viselor. Nu știu cum se face, dar ninetistele, niște ființe speciale fără îndoială, visau atât de mult, încât, dacă puneai cap la cap istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele, saga viselor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de ginere „s-a dus doamnă s-a stins azi noapte ca un pui de găină cine o să-mi mai poarte de grijă?“) — M-oi plăti și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii blesteamă și blasmemiază prin mesajul scrierilor lor diabolice, iar ceea ce
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aceea care Își Îndemnase suratele să mă frece cu ierburi. Era Înaltă, nu mai era tânără, dar stătea foarte dreaptă și avea părul aranjat cum nu mai văzusem, În Împletituri ce-i coborau pe umeri. Răspândea un miros moale de levănțică. În spatele ei se aflau două surate de-ale ei, mai tinere și mai Înalte decât ea. Erau Învelite cu toate În blănuri de urs brun. - Tu, ăsta care vorbești, Începu ea, privind țintă la Enkim. Ia spune. Enkim clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să se stingă repede, am spus, dar Enkim dădu din cap și-mi zâmbi șmecherește. Cică din cauza unor rătăciți ca noi, neamul lor nu se stinsese niciodată. - Sunt pricepute să facă tot soiul de lucruri. Uite, adulmecă el mirosul de levănțică, ai mai simțit vreodată așa ceva? - Nu. Vinas, of, of, am șoptit În minte, lucru care Îl făcu pe Enkim să hohotească. - Mai bine te-ai uita la una mai tinerică, măi Krog! Toiagul Tatălui merită ceva mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se miște pentru că mă apropiasem prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de celulă, îl implora să-i strângă mâna printre gratii. Pentru Valerius, noaptea însemna întâlnirea cu Velunda - glasul ei liniștit, mâinile răcoroase, trupul său alături de el, îmbrățișându-l. Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica spre cer sabia scurtă, cu lama însângerată, apoi o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mondial”. Și asta Încă de pe atunci. „Daco-geții au avut cunoștințe la nivelul epocii lor, multe fiind valabile și astăzi.” Cum ar fi elicopterul. Ori revista Sexy Press. Unde distingem un sfat din vechime: „Din cinci linguri de nitrat de borax, levănțică, miere și lapte, se prepară o alifie cu care se va masa penisul pînă la Înroșire (din cînd În cînd, se stropește cu apă caldă)”. Trec cu vederea că trebuie să fie dureros, dar acum, cînd există copii care mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu ce am vrea să mâncăm noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu ce am vrea să mâncăm noi în astă seară? Dacă ai să-mi spui, am să știu. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să meargă să le ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 30 minute. Se bea fracționat în decursul unei zile. Menyanthes trifoliata (trifoiștea de baltă). Stimulează funcțiile hepatice. Se bea două căni pe zi dintr-o infuzie cu 1-2 lingurițe la o cană. Lavandula angustifolia (levănțica). Are acțiune antiseptică, mărește secreția biliară și diureza. Se bea două căni pe zi din infuzia 1-2% îndulcită cu miere de albine. Cetraria islandica (lichenul de munte ). Decoct cu o linguriță la cană și se bea două ceaiuri pe zi
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
crușin). Se administrează, când insuficiența secreției biliare provoacă o constipație. Se prepară un decoct dintr-o lingură la cană, ce se bea seara la culcare ori pulbere, câte un vârf de cuțit administrat de 2-3 ori pe zi. Lavandula angustifolia (levănțică). Este antispasmodic, colagog, calmant, antiseptic. Se beau două ceaiuri pe zi, dintr-o infuzie, 1-2 lingurițe la 250 ml apă clocotită. 5.18. LITIAZA BILIARĂ Datorită unei concentrații mari a bilei (fierei) din vezica biliară se pot produce precipitări ale
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]