357 matches
-
cele cinci "tipuri" de percepție recunoscute unanim în studiile asupra domeniului percepției: percepția vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă și gustativă. 3 Vezi Coșeriu (1975: 39). În concepția autorului, câmpul lexical se definește ca o paradigmă alcătuită din unități lexicale ale conținutului (lexeme) care împart o zonă de semnificație continuă comună și se găsesc în imediată opoziție unele față de altele. Bidu-Vrănceanu (2008: 17) definește câmpul lexical ca "subansamblu subordonat ansamblului lexical al limbii române, interpretat ca o paradigmă sau o sumă de paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
studiu asupra adjectivelor sinestezice - care pot exprima, prin tranzițiile semantice, caracteristici perceptuale sincretice -, vezi Gebăilă (2010). 10 Obiectivarea sensurilor cuvintelor s-a făcut pe baza consultării definițiilor lexicografice, luând în considerare doar sensul primar (cel care denotă percepția fizică) al lexemelor analizate. Analiza polisemiei și a sensurilor "derivate" fac obiectul capitolelor III și IV. 11 Pentru un model recent de descriere a structurii sensului lexical, vezi Bidu-Vrănceanu (2008: 20-28). 12 La Bidu-Vrănceanu (2008: 19) semnificatul comun al unei paradigme este denumit
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În urma simbiozei celor două sisteme lingvistice a rezultat, pe întreg spațiul tracic, baza traco-latină a romanității orientale, în care cele două sisteme lingvistice au avut aport diferențiat: unul, cel tracic, preponderent lexical, altul, cel romanic, preponderent gramatical în sensul morfematizării lexemelor. Din această bază, constituită pe parcursul a cinci secole cu implicare diferențiată, inegală, a componentelor, au crescut toate fenomenele etnolingvistice din sud-estul, centrul și estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de lumea slavă și de fenomenul etnolingvistic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ablativul atât fără prepoziții cât și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei durate ce distruge prin trecere. Un cal galben „din făptură” nu a parcurs decât drumuri prin imediat, în timp ce Gălbioru este un heliodromus. Apollo, Mithra, Helios, Ilie sunt cu toții reprezentați în memoria mitologică în care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intermediare o, care coboară din spațiul privilegiat ocupat mai tot timpul colindei de vocalele a și i spre tărâmul cunoscut al percepției senzoriale și în categoriile estetice umane. Astfel se poate explica prezența vocalei joase u din text numai în lexeme care se înscriu planului cotidian al existenței: bun (apreciere marcată puternic de utilitate și de idealul omenesc), fuse (durată măsurată), unde (circumscriere spațială), frunză (element vegetal trecător asociat cu perisabilitatea umană în proverbe), măicuța. Vocala u are și rolul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
odrăslit. Linia ascendentă a evenimentelor coboară apoi în celelalte două secvențe, de asemenea similare între ele ca alternanță vocalică. Această creștere și revenire în contingent poate fi apropiată de mișcarea soarelui pe care îl întruchipează eroul. Sugestia directă dată de lexemele răsare și aramă, în colinda aceasta, este întărită de predominarea vocalei deschise a, ce sporește fonetic senzația de lumină cu capacități sacre. În privința finalului celor patru etape ale gestului cu valori arhetipale, observăm o constantă doar în primele trei, toate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a voinicului este „un fenomen caracteristic în basm”, dar și un simptom al expectativei universului, ajuns la capătul evoluției. O denumire comună o constituie Făt-Frumos, nume ce unește esteticul și binele în același principiu. Feciorul (aceasta este semnificația arhaică a lexemului făt) chipeș este animat doar de gesturi pozitive pentru că frumusețea constituie în basme simptomul binelui absolut, săvârșit prin prisma inocenței. Pronunția continuă, marcată la nivel scriptural de cratimă, creează un nou semnificat prin unirea unor termeni diferiți; procedeul înregistrează o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înregistrează o utilizare largă în planul onomastic folcloric. În basme, calul este Galben-de-Soare, iar preopinentul arhetipal se cheamă Jumătate-de-omcălare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop. Personajele denumite prin procedeul compunerii fantastice sunt entități complexe, imposibil de cuprins în cuvinte din planul cotidian. Revărsarea sensurilor dintr-un lexem în altul instaurează dimensiunea sacrului în care totul pare familiar, datorită simțirii tradiționale superioare, dar nu seamănă cu nimic din profan. Un alt procedeu constructor de aură mitică se bazează pe apozițiile dezvoltate: Petrea FătFrumos, șteblâ de busuioc, născut la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
momentelor revelatoare, cu apariții și evenimente sacre. Pădurea, îmblânzită și cunoscută de om, are o sonoritate mai deschisă, specifică sentimentului cu care se pătrunde în ea și astfel conturează opoziția față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba română a rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul și absolutul pentru genul masculin, în timp ce femininul definește efemerul, cunoașterea profană și limitată. Situația lexemelor timp-vreme este similară cu cea din codru-pădure, cel dintâi delimitând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba română a rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul și absolutul pentru genul masculin, în timp ce femininul definește efemerul, cunoașterea profană și limitată. Situația lexemelor timp-vreme este similară cu cea din codru-pădure, cel dintâi delimitând un spațiu consacrat, de o vechime vecină cu veșnicia, în timp ce pădurea ține de familiar. Trecerea dintre lumi este mediată de pădure, ea despărțind tărâmul celor morți de cel de aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Acolo un lac mare, la o răspântie de drumuri, știți cum sînt răsucite drumurile. Acolo un lac - cum să zâce o gârlă mare - el ce să facă? A auzât acolo ceva vorbind urât în gârla aia, în lacu ăla”. Reluarea lexemelor concentrează discursul și atenția ascultătorului pentru care se manifestă o atenție mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici larg deschis. Funcția de cortină pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici, căci oamenii care au făcut deja saltul existențial nu reușesc să refacă traseul magic. „Puiul” Scorpiei „zace” lângă fântână, verbul trădând starea intermediară între moarte și viața umană. Ulterior adevărata natură a Samodivei va fi clară, inclusiv la nivelul lexemelor, dar ea nu va surprinde, căci lungirea, hainele verzi și nasturii de forma solzilor, ochii mici, metalici, și mediul umed al noroiului de dinainte de geneză au prevenit cititorul din timp. Cedarea organelor vitale, veninul și sângele care curg pe chipul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le spurce și legea”. Natura zmeului este ambiguă, „o contopire mecanică a câtorva animale diferite. El reprezintă un fenomen de același ordin cu sfincșii egipteni, cu Centaurii Antichității”. În basmele fantastice natura lui infernală provoacă ezitări narative, alternanța celor două lexeme fiind influențată de cultura creștină recentă: „Aud’e numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî le dăscuie. Ad’ică vin’e zmău, dracu, vin’eacolo” (Vălcău-de Jos - Sălaj). Alteori teama de alteritate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reușitei inițiatice, din momentul plecării lor pe munte trecând puțin până vor descoperi urma catalizatoare a mutației, „puntea” spre noul statut ontologic. Rătăcirea identității umane prin spațiul sacru îi transformă în nouă cerbi, metamorfoza fiind redată în text printr-un lexem pe care îngrijitoarea ediției La luncile soarelui nu l-a putut explica. Dicționarul limbii române al Academiei trimite lexemul neft la definiția lui naft, „petrol brut”. Adjectivul neftiu, „de culoarea petrolului, verde-nchis” ne sugerează că verbul insolit din text
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noul statut ontologic. Rătăcirea identității umane prin spațiul sacru îi transformă în nouă cerbi, metamorfoza fiind redată în text printr-un lexem pe care îngrijitoarea ediției La luncile soarelui nu l-a putut explica. Dicționarul limbii române al Academiei trimite lexemul neft la definiția lui naft, „petrol brut”. Adjectivul neftiu, „de culoarea petrolului, verde-nchis” ne sugerează că verbul insolit din text, a se neftina, sugerează o conversie cromatică în planul animalier, culoarea cerbilor amintind de negrul sepulcralindiciu al șederii pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pân ea, era mai înaltă ca omu... Așa că era niște sălbăticiuni” (Celei - Olt). Timpul instaurat în fragmentul acesta aparține miticului, când spațiile nu erau încă asimilate și valorificate de social, natura creștea liberă și speciile se găseau în etapa nediferențierii. Lexemul invocat în mod constant pentru definirea stadiului primar al lumii face parte din familia lexicală a lui sălbatic, acesta fiind un atribut al existenței esențiale, libere de constrângerile factuale. Continuând observația lui Mihai Coman, Andrei Oișteanu observă că doar vegetația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prăpastie, unde se și pierdu dâra”. Două variante ale colindei cu motivul șarpelui, consemnate de C. Mohanu în colecția Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată și puterea unei priviri malefice, capabile să înșele un martor neinițiat, prin „mimare”: „Răsărit-o două stele./ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n piept și luna-n spate... Avea aceste semne cerești, dar în schimb, pă fața ei, [pe] care-o avea fină și mândră, crescuse păr la fel ca p-o maimuță”. Remarcăm prezența constantă, în cele două specii literare, a lexemului sălbatic, ales de instanța narativă pentru descrierea stadiului existențial al fecioarei. Dimensiunea din care face ea parte în timpul recluziunii ține de regimul neîmblânzit al lumii, o lume pe care o putem descrie doar apofantic: are forțe nestăvilite, energii nedomolite ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și scobite: „Uite m-a trimes boieru cutare să fac un tron, c-a murit Chelbea și în alt loc nu e pomeneală d-așa copaci gros; d-aia eu îndrăznii de venii să-l dobor p-ăsta” (Chirculești - Ilfov). Lexemul tron denumește și astăzi sicriul în Moldova și alte zone românești. Indiciile tulburătoare despre moartea inițiatică a fecioarei unifică valoarea magică a copacului spirit cu recluziunea thanatică în planul sacru. Prin aparența lemnoasă și cufundarea în trunchiul funerar, Lemnișoara devine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
misterios îngustează percepția la minimum și dă intrusului sentimentul de vulnerabilitate în fața misterului cu implicații dendrolatrice. Alternanța m/r interiorizează sunetul ca pronunție, din spațiul exterior aparatului vocal în centru, ca echivalent al pătrunderii în inima pădurii. Sonoritatea închisă a lexemului codru se regăsește, așadar, în cea a determinanților, structura stilistică rezultată devenind o adevărată formulă pentru intrarea în sacrul vegetațional. Aspectul fonetic similar al numelelor celor doi frați cu același traseu în plan mitic are implicații asupra tipologiei umane comune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și sens. Sursa: Munteanu, 2007, p. 142 Pentru mai multă claritate, îmi permit să citez in extenso propria-mi explicație a desenului: "Distribuția "contorsionata" a componentelor acestui model se datorează faptului că, în ceea ce privește sensul (semnificația), frazeologismul se aseamănă mult cu lexemul/cuvântul (este motivul, pentru care se spune ca frazeologia tine și de lexicologie), dar nu în totalitate de pildă, cuvantul este, de obicei, polisemantic, pe câtă vreme frazeologismul, foarte rar; nu întotdeauna frazeologismul poate fi echivalat cu un cuvânt, există tipuri care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
recunosc doar pe ea), fiind, împreună cu fiul ei, pentru ortodocși, „întocmai cu Apostolii”. Cuvintele și povestea lor Probabil că mai vechile dicționare ale limbii române i-au sugerat autorului unui studiu despre termenii de înrudire în limba română 63 că lexemul văduv, întrebuințat în română ca substantiv și ca adjectiv (la fel ca în latină), înseamnă „bărbatul (soțul) rămas fără soție (prin moarte sau divorț) care nu s-a mai căsătorit”: „Sunt fetele unui frate al ei [...] de mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o fată greșită, care e îngreunată sau a avut de fată mare copil...”) (după DLR: „De-i deocheat d-o vădană/ A unui copil mic mamă,/ Moară-i copilul”). La fel vădancă (lexem cu uz popular, format de la vădan cu sufixul -că) are și sensul general de „văduvă”, dar constituie - în unele locuri din Transilvania - și calificativul dat unei fete sau unei femei nemăritate (aceeași absență a bărbatului legituit) care a dat naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]