1,939 matches
-
țară (uneori cu neașteptate goluri, cu volume lipsă) ; faptul că acum este la dispoziția oricui, inclusiv a cercetătorilor din străinătate interesați de limba română, nu e puțin lucru. Sunt repuse în circulație studii și articole de istoria limbii, de fonetică, lexic, etimologie, toponimie, care nu au numai o valoare istorică, ale lui Sextil Pușcariu, N. Drăganu, V. Bo-grea, Gh. Giuglea, Al. Procopovici, Th. Capidan - dar și ale lui Leo Spitzer, W. Meyer-Lubke etc. E drept, unele dintre articole au fost retipărite
Biblioteci digitale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6018_a_7343]
-
și sunt interesați de viața ei: „101 cuvinte moștenite, împrumutate și create.” A fost scrisă de Marius Sala, lingvist prea binecunoscut ca să mai fie nevoie să-l prezint, și a apărut la Editura Humanitas în 2010, inaugurând o serie consacrată lexicului românesc, privit din mai multe perspective. Acest dintâi volum este și cel mai general, discutând problemele de bază ale lexicografiei. Sala are cunoștință de lexicul multor limbi, publicând cu decenii în urmă, în română și în franceză, o „mică enciclopedie
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
să-l prezint, și a apărut la Editura Humanitas în 2010, inaugurând o serie consacrată lexicului românesc, privit din mai multe perspective. Acest dintâi volum este și cel mai general, discutând problemele de bază ale lexicografiei. Sala are cunoștință de lexicul multor limbi, publicând cu decenii în urmă, în română și în franceză, o „mică enciclopedie” a limbilor lumii, ca și alte două cuprinzând descrierea limbilor Europei sau a celor romanice. Vastul repertoriu de preocupări l-a ajutat în tratarea problematicii
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
Sala, spuneau povești asemănătoare, pe care le-am uitat în bună parte, alegând ca specialitate, spre deosebire de autorul cărții, literatura, și nu lingvistica. Deși am fost îndrăgostit de studiul limbii și, din toate branșele lui, l-am preferat pe acela al lexicului, adică, etimologia și semantica, pe scurt, viața și moartea cuvintelor. Cartea lui Sala a făcut din mine un nostalgic.
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
și doar de la el), eu am întâlnit termeni precum potatoric (de la lat. potio, băutură), impulberat (prăfuit), ideat (ital. ideare, „inventat”, „născocit”, „conceput”). Un text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
în general moderniștii (I. Vinea, de pildă) erau mai îndrăzneți. Ar fi util, așadar, un studiu asupra poetului Ion Pillat, debutant în adolescență ca poet francez și devenind tradiționalist în plachetele ulterioare care l-au consacrat; el și-a autohtonizat lexicul care părea a aparține, pur și simplu, altuia. Așa cum se știe, dar nu totdeauna se recunoaște, boierii români, ecleziaștii, chiar negustorii, cei de o anumită condiție erau cel puțin bilingvi; slavona, neogreaca, uneori și cea clasică, apoi germana, rusa, maghiara
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
care simte nevoia să dea fumurilor speculative o valență socială. În rest, filosofia e o prefirare subtilă de tente sufletești, dar o prefirare care, pentru a exista, nu are nevoie de dialog, ci de o sensibilitate acută și de un lexic menit a filtra impresiile. Cartea Filosofia ca mod de viață e de prețuit în scăpările personale ale autorului, cînd Iftode uită să fie pedagog și scrie patetic, rupt de convențiile didactice și lecuit de superstițiile doctorului în Filosofie. Atunci e
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
a celui mai inexpresiv grai academic, cartea cere o răbdare de anahoret hotărît să-și ispășească păcatele prin chinul lecturii. Oricît te-ai concentra spre a-i urmări autorului ideea, atenția îți fuge în altă parte, sufocată de apăsarea unui lexic plicticos pînă la aplecare. Și acum Lardellier și-a pus parcă în minte să-și îndepărteze cititorul de temele atinse, vom sări peste lacuna limbii inerte, această plagă de care sînt atinși mai toți universitarii cu aplomb, ca să trecem la
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
spate, dar de învîrtea copaciul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care au mai degrabă un efect bizar. Cultul cuvîntului în sine, aliat cu
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care înviorează textul: mei / Vaidei, dor, mă / enormă, ulii-ții / uliți. La fel termeni ai lexicului local ce nu exprimă stîngăcia sau insuficiența expresiei, ci cultura acesteia, precum piesele unei expoziții etnografice: tuleiște, sperlă, firhonguri, corlan, corfă. Ambiția poetului e de-a mînui un instrument perfecționat. In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce atrage la volum e comentariul însoțitor al autorului, alături de grija de a reda pitoreștile tente ale lexicului de atunci. Parcă te scalzi într-o matcă de cuvinte care, deși par iremediabil ieșite din uz, îți trezesc o familiaritate latentă, de sunete demult știute. Din acest motiv, cartea nu o citești atît spre a te informa, cît pentru
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
fonetic; diferențierea și specializarea semantică s-au produs ulterior, în română. O descriere exactă și sistematică a originii și a utilizării celor două forme se găsește în recenta carte a Adinei Dragomirescu și a lui Alexandru Nicolae, 101 greșeli de lexic și de semantică (Humanitas, 2011, p. 186-187). Ca să înțelegem oscilațiile prezentului e întotdeauna util să urmărim istoria normei. E destul de surprinzător să constatăm, în acest caz, că norma e destul de recentă. În dicționarele interbelice, diferențierea nu exista. Dicționarul Academiei (Dicționarul
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
Revenind la uzul actual al lui coafor, ar trebui să precizez că extinderea mi se pare (încă) destul de supărătoare. Aș fi tentată să o ridiculizez prin analogie, observând că nu am spune niciodată „într-un frizer”. Se știe, însă, că lexicul nu ascultă de reguli stricte și nu impune simetrii, fiecare cuvânt având o istorie proprie. Sunt destule dovezi că noul uz s-a impus deja.
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide), între cele două zone semantice, arătând că fițuică desemna inițial, „mai ales printre cartofori”, cartea de joc. E plauzibil ca jocul de noroc - una dintre activitățile care concurau intens învățatul - să fi furnizat lexicul fraudării examenelor, păstrat ca atare și ulterior, în epoca în care jocurile tradiționale au fost înlocuite în bună măsură de cele pe computer.
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
admirator și involuntar urmaș. În partea cea mai originală a operei sale, adică în poezie, muzicalitatea versului reprezintă marea inovație; prin Bolintineanu, prozodia românească evoluează brusc, cîștigînd cîteva decenii. Vocabularul poetului nu se înfățișează prea variat; cu excepția unor noutăți limitate, lexicul poeziilor ne apare mai degrabă restrîns, fără strălucire, repetitiv și previzibil; dar poetul compune o melodie nouă cu materialul deja familiar cititorilor. Singurele pete de culoare - cîteva turcisme pentru crearea atmosferei de basm oriental, basm în care peisajul și obiectele
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
secolul al XVIII-lea - Domnul Mavrogheni). Eroii vorbesc la fel de pașoptist și vehiculează aceleași sloganuri, indiferent de epocă. Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea mea iubită”. (La Y.) Se vede că tema poeziei de debut l-a obsedat pe poet. În strofa de mai sus surprindem, într-o ilustrare aproape didactică, minimalismul figurației și al lexicului lui Bolintineanu; față de el, chiar și Grigore Alexandrescu pare mai imaginativ, pentru a nu vorbi de Heliade și de bruștele lui iluminări. Doar melodicitatea ingenioasă ridică brusc poezia deasupra mediocrității, pentru că în fervoarea muzicală rezidă noutatea acestui unic precursor real
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
mai degrabă „profesioniștii” decât scriitorii ține de situația literaturii în general - sunt tot mai multe cărți care nu merită nici măcar să fie citite, darmite traduse. Însă - în România cel puțin, unde se vorbește o limbă bogată în nuanțe, cu un lexic generos - sunt încă destui scriitori importanți care traduc excepțional. În afară de Dinu Flămând, traduc - încă fără ecoul meritat - Constantin Abăluță, Nora Iuga, Horia Bădescu, Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu, Sorin Mărculescu, Irina Mavrodin, Liliana Ursu, Dan Sociu, Florin Bican, Andrei Corbea-Hoișie, Mircea
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care se deplasează pentru a lucra în aer liber (Peste rîu se apleacă salcia). Chiar atunci cînd intervin factorii de lexic local sau e adoptat un ritm alert, poporan, ochiul citadinului speculează subtilitatea pe care o poate obține din materia ce i se prezintă, urmărește șansele unei caligrafii. Tot mai frecvent accentul cade pe jocul expresiei care se autonomizează (Localisme). Ori
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
netă deosebire între poetica ilustrată de Theodor Damian și cea cu care, istoricește, ar putea fi pusă în relație, aparținînd poeziei noastre mistic-religioase din interbelic. Pe cînd gîndiriștii exploatau cu fervoare stratul tradiției, etalau cu mîndrie specificul etnic, își ornau lexicul cu arhaisme și regionalisme, bardul în discuție are, dimpotrivă, beția spațiilor transfrontaliere. O insațiabilitate geografică îl frisonează.. Departe de figura sacerdotului ortodox tradițional, cufundat în lectura „vechilor ceasloave”, acest teolog modern, al cărui „călcîi slab” pășește „peste kilometrii Europei”, își
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
în română prin sintagme mai puțin fixate: copil de bani gata, copil de ștab etc. „Prințișorul”, desemnare peiorativă care circula în perioada comunistă cu referire la Nicu Ceaușescu, are mai puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
etc.? Trebuie să observăm că, în același context, noțiunea de scriitură are parte de inițială minusculă. De ce? Răspunsul stă într-un proiect asupra căruia funcționarul de la Institutul Francez stăruie mult, acela de a decanta ceea ce în limbajul cotidian apare ca „lexic de valoare”, cuvinte prin care realitatea este implicit judecată și plasată în Bine și Rău. Scriitura, însă „este o funcție”, un concept modern în măsura în care prin intermediul ei se poate descifra ponderea ideologică a limbajului; în mintea lui Barthes, atunci, scriitura are
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
de viață. Ce este uimitor e că toate solemnitățile vin din partea unei naturi feminine care, în loc să calce pe treapta evocării sentimentale, alege sunetul mat al laudelor postume. La Zoe Dumitrescu-Bușulenga simțirea ia forma conceptului, iar emoția e ferecată într-un lexic profesoral, de rigidă alură memorialistică. Parcă obișnuința didactică i-a uscat seva, iar morga de catedră i-a sleit spontaneitatea. Și astfel intuiești că, pentru viitoarea maică Benedicta, canonul academic nu a fost zorzon de paradă, ci formă intimă de
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
femeii în genere), o zonă metaforică specifică și foarte rezistentă este cea a "obiectului (de îmbrăcăminte) uzat": boarfă, gioarsă, buleandră, treanță, zdreanță, ștoarfă etc. Cel mai cunoscut și mai folosit termen din întreaga serie este boarfă, care aparține în prezent lexicului familiar, cu sensul destul de general de "obiect de uz personal" (nu numai de îmbrăcăminte) și cu o conotație ironică și peiorativă. Originea cuvântului este necunoscută, dar vechimea sa în limbă e apreciabilă. În Dicționarul limbii române (DA, Literele A-B
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
ceva care nu e deloc frumos, trecînd într-o stare care nu e nici estetică și nici morală, ci cosmică, adică religioasă. Că așadar arta cuvîntului are sens numai în măsura în care te face să simți un miros care nu ține de lexic, ci de ceea ce precede lexicul, și anume logosul. Dialogurile părintelui cu tînărul Ioan Pintea (Steinhardt avea 72 de ani, iar viitorul preot 23) au avut loc la Mînăstirea "Sfînta Ana" de la Rohia în anii '80 și s-au desfășurat de-
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]