496 matches
-
cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor și păstrăvilor. Din clipa în care a deschis ochii în ceea ce el a crezut că era raiul, dar s-a dovedit a fi cabana lui Pearl, Zach a știut ce devenise - încă o mortăciune menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plâng fluturii” - poeme Poeme, în două Antologii literare Activități pe site-uri literare române </biography> deasupra lumii noastre stau ghemuită la margine de dig în spate îți simt aripile de înger vis sau om respirația are izul mării și inima libelulă plec ochii pe aripa-ți stângă cu dreapta îmi răsfiri părul prin stele tu nu vezi...eu nu aud... îți povestesc negura mării plasă de păianjen nemărginire îmi spui c-o știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ora 13 eram liberi să mergem în oraș până la ora 19 când se redeschidea cantina. De obicei, toată distracția se rezuma la vizionarea unui film în sala de cinema și eventual, dacă mai rămâneau bani, consumam un “Doboș” la cofetăria “Libelula”. În acea zi plătisem pe omul de la centrala termică să mă lase să-mi fac un duș, așa că întors în cameră, am constatat că rămăsesem singur. N-aveam bani, nu aveam cu cine să ies în oraș dar nici în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
agro zootehnică). Pe drum tăceam cuprins de o ciudată deznădejde și ea tăcea frământată de lucruri care îmi scăpau în acele momente. Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și comande un Doboș. Tu dai filmul, eu dau prăjitura. A încercat să riposteze cumva, dar văzând că nu are cu cine discuta, a cedat și ne-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să le dăruiască o cunună de ” Nu mă uita”, să râdă cerului, apelor și văzduhului, să treacă ca o libelulă de abia atingând pământul ca în alte lumi necunoscute. Steluța are în ea setea izbânzii. Va reuși să se cunune cu albul din răsăritul florilor, cu dulceața din surâsul primăverii, va dărui celor săraci daruri și bucurii, îi va mângâia
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
monștri cu un singur trup și cu două capete, sau cu un singur cap și cu două trupuri, vaci cu coadă de cocoși și cu aripi de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
punctată cu gingașe flori de prun- o rochie pe care am purtat-o de multe ori în visurile mele. Merg la oglindă, și încă văd reflectându-se o frumusețe uluitoare. Pe cap am un ac de păr în formă de libelulă, incrustat cu rubine, safire, perle, turmaline, ochi-de-tigru și pene de pescăruș. Mă întorc și mă uit la mobilele din încăpere, la panourile cu mozaic din pietre prețioase ce închipuie abundența recoltelor. În stânga sunt comode din santal roșu, ornamentate cu jad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost cam proastă. Fann Sora cea Mare îmi face cu ochiul. Îmi dreg glasul. An-te-hai pășește înainte și îmi dă un săculeț. Mă duc la tejghea și scot ceea ce se află în el: acul meu de păr în formă de libelulă, Încrustat cu pietre prețioase și perle strălucește în lumină. Îl pun pe tejghea. — O, cerule! Patroana inspiră adânc și încearcă să nu-și arate surpriza. Acoperindu-și gura cu ambele mâini, ea studiază acul de păr și, ridicându-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost În stare, dacă l-ar fi Întrebat cineva, să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pace -, și-a tras un glonț În cap cu arma din dotare; meteorologul satului prognozează - pe baza gușilor zbârlite ale vrăbioilor, a desimii perișorilor galbeni de pe perechea de picioare dinspre spate a cărăbușilor ori din zborul neobișnuit de razant al libelulelor - că ne așteaptă o iarnă grea, viforoasă, geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
PE COASTELE CLIPELOR Fårâme de cer dispersate în bålțile tulburate de libelule plonjând cåtre nori Râme, alungite în cioburi de sticlå coloratå tåioaså secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa părinți. De unde știi că mai târziu n-o să-i mulțumească, bineînțeles, dacă o să știe, dacă ei îi vor spune.... Nu veniseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe fereastră, așteptând. Se uită după el cum trece și se pierde în lume, în scutecul în care-l înfășase de dimineață, dus în brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se Împart În două ordine, cea a pterigotelor, care sunt dotate cu aripi, și cea a apterigotelor, care nu au aripi, și care se clasifică În ortoptere, ca lăcusta, blatide, ca gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de la stația Yotsuya. Duminică dimineață m-am sculat la ora nouă, m-am bărbierit, mi-am spălat lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am revenit, cu spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care să-l numesc Hanibal și o fetiță, Libelula. Ce tâmpenie! Cum te simți? Ți-au dat drumul așa de repede? Mda, am mai stat o oră după chiuretaj la clinică, apoi am chemat un taxi și am venit acasă. Cum să mă simt? Slăbită, fragilă, am pierdut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scaunului sau suprafeței aspre a cearceafului, în același timp mintea ta, firea ta, ființa ta mai adâncă se ridică la suprafață ca și când din apa intens albastră a oceanului o insulă s-ar înălța, gata împădurită, cu animale, păsări, flori și libelule, încetînd să fii femeie, devii femeie. Ne apucăm de sporovăială. Asta o să facem până la opt dimineața. Niciodată de când sânt cu tine n-am putut închide un ochi toată noaptea. Ți-am povestit filme, ți-am spus bancuri și apoi am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau '61, când eram încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre câmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul câte unul forfecați în toate felurile de clarobscurul care-i înfășura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrâni șchiopătând, aplecați înainte și cu genunchii-ndoiți, copii cu botișor primitiv și ochi de libelulă, bărbați cu șepci, nebărbieriți, ducând pachete învelite în ziar și legate cu sfoară. Toți țineau câte un buchet de flori în mână. Eu îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l în grădină pe o frunză și mâine o să te aștepte să vă jucați. Gândind că mama ar putea să aibă dreptate, înapoie melcul grădiniței de flori. Și așa, în fiecare zi, prințesa se juca cu insectele din gradină: cu libelule, cu bondărei, albinuțe, culegea flori, împletea coronițe și uda florile. Dar vara era pe sfârșite și vremea se înrăutățea, ploua des, bătea vântul și prințesa nu mai putea sta așa de mult în curtea palatului. Prințesa era supărată și privea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi, pe orice vreme
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era nimeni, după care una dintre ele scoase un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori și țărani, și-a făcut apariția. Și-au scos tunicile scurte și au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare, arătând spre gardul de nuiele. De partea băieților s-a lăsat o tăcere neașteptată și, urmărind privirile bătrânelor care râdeau dându-și coate, am văzut gardul cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]