374 matches
-
hieroglifică fără s-o înțeleagă. Callistus. Istoricii au trecut prea ușor cu vederea acest personaj. Svetonius, care își folosește talentul ca să povestească diverse bârfe, spune doar că acea conspirație a luat naștere non sine conscientia potentissimum libertorum, nu fără ca anumiți liberți foarte puternici s-o știe. Callistus nu a fost altceva decât instrumentul necesar al luptei subterane, însă mortale dintre puterea senatorială și cea imperială. Această luptă avea să dureze multă vreme, lăsând urme devastatoare în cronicile dinastiei Julia Claudia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unul altuia. — Capul lui... Pe toți zeii! bolborosi Vitellius, oripilat nu atât de moartea adversarului său, cât de cruzimea orașului în care voia să guverneze. Revăzu fantoma lui Galba decapitat, așa cum i se arătase în pădure. Apoi, continuă Hector, un libert cumpărase capul cu o sută de monede de aur și îl aruncase în locul unde stăpânul lui fusese omorât din porunca lui Galba, fiind bănuit de trădare. — Așa deci, Galba e mort. Otho... Dacă am înțeles bine, Otho a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra puterea. De fapt, costurile pentru întreținerea soldaților i se păreau excesive. Spre seară porni călare spre Cremona, înconjurat de o suită somptuoasă. Asiaticus, libertul și amantul său favorit, călărea alături de el, iar soția și fiul său îl urmau în lectică. Se opri în locul unde se dăduseră luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri și pe drum încă se mai zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum soldații îi omorau pe prefectul Romei și pe consul, cărora apoi le tăiară capetele. Vitellius făcu semn ca trupurile celor doi să fie duse de acolo. Urcă treptele ce duceau la palat și intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sprijinea cu o mână de umărul lui Listarius, iar cu cealaltă de umărul cofetarului. Îl striga pe Ausper, rugându-l să se oprească. Intră în palat și începu să străbată sălile goale, din care fugiseră cu toții: senatorii, cavalerii, ofițerii, magistrații, liberții, până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i semn să se apropie cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
centre economice și culturale, de difuzare a limbii latine și a modului de viață roman. În sate (vici), o pondere în cadrul romanizării au avut-o așa-numitele villae-proprietăți funciare (ferme) aparținând unor cetățeni romani, pe pământul cărora munceau coloni, sclavi, liberți, dar și țărani autohtoni (daci), care își însușeau terminologia agricolă romană. Romanizarea Daciei propriu-zise nu a fost uniformă: ea s-a dovedit mai intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
norme mediile statistice pe care le-au aflat prin cercetare). Tocqueville a analizat democra?ia �n America pentru a putea lucra la instaurarea ei �n Europa, avertiz�nd asupra pericolelor conformismului, despotismului, dezl?n?uirii f?r? m?sur? a libert??ilor prost �n?elese. Produc?ia bunurilor ?i a serviciilor este unul dintre obiectivele esen?iale ale vie?îi �n societate, ?i el presupune muncă. Socialismele utopice ?i marxismul au urm?riț acest fapt social ?i au postulat controlul produc
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
economic ?i social, dar ?tiin?a trecea tot că o aventur? iar inven? ia că un apanaj al geniului, pentru c? Universitatea r?m�nea organizat? dup? un model cvasiprofesional, esen?ialmente normativ ?i repetitiv care l?să pu?în loc libert??îi de spirit sau talentului creator. Se impunea o alt? imagine a ?tiin?ei, fondat? pe cercetare, �n contextul �n care cre?tea convingerea c? nivelul ?tiin?ific atins de c?tre o na?iune �i poate atestă puterea ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
accep?îi at�ț de divergențe. La �nceputul secolului al XIX-lea, liberalismul este politic. El caracterizeaz? �n primul r�nd pe aceia care, ca Madame de Stă(l sau Benjamin Constant, �ncearc? s? dep??easc? concep?ia rousseauist? a libert??îi fondate pe participarea colectiv? a cet??enilor la via?a cet??îi � că �n Antichitate � �n numele independen?ei necesare a indivizilor fă?? de �voin?a general?� � �n societatea modern?; de unde op?iunea lor pentru un sistem politic reprezentativ
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
este un liberal, se nelini?te?te �n privin?a devenirii societ??ilor democratice, pe care le vede amenin?ațe de spectrul conformismului ?i adesea de cel al despotismului, ca ?i de dezl?n?uirea f?r? m?sur? a libert??ilor. ��ntr-o societate democratic? [�] prin ură �mpotriva privilegiilor ?i prin nehot?r�rea �n privin?a alegerii, se ajunge la contr�ngerea tuturor oamenilor, oricare ar fi croiala lor, ca ei s? treac? printr-o aceea?i filier? supu?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
1729-1797): Reflexions sur la Revolution en France (1790) COMTE Auguste (1798-1857); Syst�me de politique pozitive (1824); Cours de philosophie pozitive (1830-1842); Discours sur l'esprit positif (1844); Cat�chisme positiviste (1852); Appel aux conservateurs (1855) CONSTANT Benjamin (1767-1830); De la libert� des Anciens compar�e � celle des Modernes (1819) FOURIER Charles (1772-1837): Le Nouveau Monde industriel et societaire (1829) MAISTRE Joseph de (1753-1821): Consideră?îi asupra Fran?ei (1796) MALTHUS Thomas (1766-1834): Eseu asupra principiului populă?iei (1798) MARX Karl (1818-1883
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n-a fost abolit? sub Restaura?ie ?i ea a r?mas organizat?, la mijlocul secolului al XIX-lea, dup? un model cvasiprofesional, esen?ialmente normativ ?i repetitiv (cum se poate vedea �n drept sau �n medicin?) ce las? pu?în loc libert??îi de spirit sau talentului creator. ?tiin?a trece drept o aventur?, iar inven?ia r?m�ne apanajul geniului, ambele fiind cel mai adesea izolate, c�nd nu se formeaz? �n cenacluri aflate la periferia instan?elor academice. Aceast
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
asemenea, ca oră?ul s? fie un loc favorabil pentru studiul vie?îi sociale ?i �i confer? caracterul unui laborator social este faptul c?, �n oră?, fiecare caracteristic? a naturii umane este nu doar vizibil?, ci �ngro?at?. �n contextul libert??îi proprii oră?ului, orice individ, oricare ar fi excentricitatea să, �?i afl? undeva un mediu �n care s? se desf??oare ?i s?-?i exprime singularitatea naturii sale. O comunitate mai redus? tolereaz? uneori excentricitatea, dar oră?ul �i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe care interven?ia masiv? a Statelor Unite le-a re�nnoit ?i amplificat � a l?sat intact?, chiar la cei mai �pozitivi?ți�, ambi?ia de a face din sociologie o doctrin? moral? sub forma unei teorii a condi?iilor libert??îi umane (Geiger, 1952; Dahrendorf, 1958; Schelsky, 1959; K�nig, 1964), �n timp ce, de la cercetarea empiric? se a?tepta s? furnizeze material descriptiv pentru fundamentarea ?tiin?ific? a acestei teorii. Pentru moment, chiar ?coală de la Frankfurt [34] va fi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
du român (1965). GUILBERT Madeleine, ISAMBERT-JAMATI Viviane (Ed.): Travail f�minin et travail � domicile (1956). GURVITCH Georges (1894-1965): La Vocation actuelle de la sociologie (1950), 2 vol.; Le Concept de classes sociales de Marx � nos jours (1954); D�terminismes sociaux et libert� humaine (1955); Dialectique et sociologie (1962); (Ed.): Trăit� de sociologie (1958-1960). INED: Leș Niveau intellectuel des enfants dՉge scolaire (1950). ISAMBERT-JAMATI Viviane: LE BRAS Gabriel: �tudes de sociologie religieuse (1955-1956), 2 vol. LEFEBVRE Henri (1901-1991): Leș Communaut�s rurales pyr
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pactului de la Văr?ovia. Acest an a marcat, �n Vest, �nceputul unei perioade de vie contestare cultural?, politic? ?i social? �n r�ndul tineretului universitar ?i al inteligen?iei, care s-a hr?nit mai pu?în din jignirile aduse libert??îi �n ??rile comuniste, c�ț din formele cele mai radicale ale ideologiei marxiste ?i ale celei privind lumea a treia (colectivismul castrist, revolu?ia popular? chinez?, r?zboiul revolu?ionar vietnamez, gherilele latino-americane�). �n societ??ile numite �de consum
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
accepte, în martie 1746, în Țara Românească, o primă limitare a șerbiei. Mitropolitul o declară în acel moment, contrar moralei creștine și ca urmare este abolit în luna august a aceluiași an. Persoana șerbului este emancipată, averea rămîne proprietarului și libertul plătește o răscumpărare. În Moldova, unde depopularea nu cunoștea aceeași amploare ca în Țara Românească, Constantin Mavrocordat nu poate să impună măsuri la fel de radicale. Aici șerbia este organizată într-un anumit scop. Actul din 1749, adoptat de adunarea stărilor moldovenești
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
misiunea în acest oraș. Deși numele centurionului ar putea să ne dea iluzia apartenenței sale la ginta romană Cornelia, funcția sa modestă de centurion ne dă un motiv în plus să-l considerăm fiul vreunuia dintre cei 10.000 de liberți degrevați de Lucius Cornelius Sylla (138-78 a.Chr.). Reîntorcându-se la Roma, centurionul Cornelius a săvârșit multe convertiri; din Scrisoarea către Romani (54 p.Chr.) aflăm că erau numeroși creștinii în capitala Imperiului, lucru confirmat de Scrisoarea către Filipeni (60
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aflăm că erau numeroși creștinii în capitala Imperiului, lucru confirmat de Scrisoarea către Filipeni (60 p.Chr.) unde ni se spune că exista un nucleu de convertiți chiar și la curtea lui Nero. Printre acești convertiți unii erau: a) sclavi, liberți, funcționari civili, militari și poate vreun personaj important, precum nobila matroană Pomponia Graecina care, acuzată de superstiții noi și vătămătoare, puțin mai târziu după uciderea rudeniei sale Iulia datorită intrigilor Mesalinei, s-a retras pentru o viață privată ducându-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult mai înainte de sosirea lui Paul la Roma și că Priscila ar fi aparținut acestei familii prin naștere sau ca libertă?. Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius era un exemplu dintre atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul multe nu trebuie înțeles doar cantitativ, ci și calitativ: pomenile numeroase și abundente
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu făcea parte din I Legio Italica creată în 56 p.Chr. de împăratul Nero; era una dintre cohortele de cetățeni romani voluntari, de la începutul primului secol, când Caesar Augustus a adunat din Germania și Iliria mai multe cohorte de liberți, pe care le-a numit voluntare. Mai apoi, războaiele cu aliații au apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
primului secol, când Caesar Augustus a adunat din Germania și Iliria mai multe cohorte de liberți, pe care le-a numit voluntare. Mai apoi, războaiele cu aliații au apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]