685 matches
-
Ei, bine, mă rog, noi vorbeam despre ele toată noaptea! i-o trîntesc și eu. Despre cît de mare caz se face de ele, aiurea În tramvai. Mă joc, ca din Întîmplare, cu verigheta, asigurîndu-mă că diamantul inelului de logodnă licărește cum trebuie În lumină. Eu sînt soția lui. Și știu mult mai bine care e părerea lui despre nenorocitele alea de fresce. Venetia dă să zică ceva, apoi renunță și Închide gura la loc, siderată. — Scuze! Luke intră iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te văd! Mă sărută. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șocat. Voi doi sînteți cuplul perfect. — Acum s-a rezolvat, Îl liniștesc. Știu că n-am de ce să-mi fac griji. Dar aproape c-am pus un detectiv pe urmele lui. — Ete na. Danny se apleacă În față, cu ochii licărindu-i de curiozitate. — Și ce s-a Întîmplat? — Am sistat operațiunea. — Iisuse. Danny mestecă bine chifla, procesînd informațiile. — Și de ce-ai crezut că te Înșală? — Au fost niște chestii cu o tipă. Care, din Întîmplare, e chiar obstetriciana mea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea, dominîndu-mă de la Înălțime, se află Venetia. Are pe ea o rochie lungă și fără bretele de tafta neagră, cu fustă amplă. Are părul prins Într-un coc, și la urechi Îi licăresc diamante. Arată ca o prințesă. — Becky, Luke spune că nu ți-e bine. ZÎmbetul ei e dulceag și siropos. — Hai să mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era Îngrijorat! Venetia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șifonier și scot un caftan de șifon negru, de gravidă, pe care l-am cumpărat În timpul verii și nu l-am purtat niciodată, fiindcă mi se părea că mă face cît o balabustă. Ok. Accesorii. CÎteva coliere lungi, care să licărească frumos... niște pantofi cu tocuri scînteietoare... cercei cu diamante... Deschid cu un gest grăbit portfardul și Îmi dau cu cîte smacuri pot, În doi timpi și trei mișcări. Mă dau un pas Înapoi și mă privesc din cap pînă-n picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
față de consecințele păcatelor omenești: obosind după zilele de muncă, Dumnezeu i-ar fi osândit pe oameni greșelii; pentru că înțelege care vor fi consecințele, ar dori să îi remodeleze, dar este prea târziu (Mărturisire). „Sub mincinoasa visului aripă/ Murim cu fiecare licărit de stea”, „Sub mincinoasa visului aripă/ Nu știm nici pentru ce murim” - psalmodiază, întors spre sine, poetul, accentuând efemeritatea vieții printr-o sentință de un nihilism evident (Nimicnicie). În contrast cu meditația gravă asupra destinului se află o parte din versurile închinate
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
unor bănci de către oameni cu protecție politică. Strigătul pentru dreptate nu s-a auzit. Mașinile de teren japoneze, instalațiile electronice hi-fi, televizoarele cu plasmă și telefoanele mobile de ultimă generație înfloresc prin curțile stărețiilor autohtone, în timp ce cantinele pentru bătrâni abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aibă milă de noi. Dar ce, n-au milă decît de ăi cu fețele lungi? nu știu de glumă? Uite, domnule Starbuck - dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu unul, văd în flăcările alea care-au licărit în vârfurile catargelor, un semn bun, căci catargele sînt înfipte-ntr-o cală care-o să fie plină vîrf cu spermanțet, pricepi matale? Așa că, tot spermanțetul ăla o să urce prin catarge ca seva prin trunchiul unui copac. Da, cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar alții în plin flux; eu mă simt acum ca un talaz uriaș, prefăcut într-o creastă înspumată - și sînt bătrîn, Starbuck. Dă mîna cu mine, omule! își strînseră mîinile și se priviră în ochi - în ai lui Starbuck parcă licăreau lacrimi. Ă O, căpitane, căpitane! suflet nobil! Nu te duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să fi avut întreaga ta viață o singură idee valabilă. Scriitori care s-ar curăța cât ai zice pește dacă ar trebui să scrie pentru revistele ce plătesc textele la cuvânt duc vieți de nababi producând scenarii în care nu licărește nici cea mai măruntă geană de inteligență. Corupția morală a Hollywoodului trebuie privită, așadar, din unghiul alterării scării de valori. E posibil, concede Chandler, ca unii dintre acești autori de scenarii să viseze, ba chiar să fie în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan. Gândind la palavrele pe care urma să le cumpere ori să le vândă, ochii bătrânului licăreau sub sprâncenele gălbui iar șomoltoacele albe de păr din jurul cheliei răsăreau vesel. Pe șes, târgul se împărțea în trei : într-un capăt vitele, la mijloc porcii și oile, iar la marginea umblată dinspre drum se înghesuiau grânele, păsările, verdețurile și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că o trag pe Tessie În sus. Prin vârtejurile de tămâie, ochii Mântuitorului licăreau ca niște televizoare prezentând scene ale unor evenimente recente... Mai Întâi apărea Desdemona, În săptămâna dinainte, sfătuind-o pe nora ei. ― De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că o trag pe Tessie În sus. Prin vârtejurile de tămâie, ochii Mântuitorului licăreau ca niște televizoare prezentând scene ale unor evenimente recente... Mai Întâi apărea Desdemona, În săptămâna dinainte, sfătuind-o pe nora ei. ― De ce mai vrei copii, Tessie? Întrebase aceasta cu o nonșalanță studiată. Aplecându-se ca să se uite În cuptor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste cap. Milton l-a pus pe o noptieră și s-a Întors la parter. Televizorul a rămas acolo, țiuind și licărind. Lefty Își potrivi pernele ca să se uite. Desdemona Încercă să-și vadă de treburile gospodărești, dar se pomeni că se uită și ea din ce În ce mai des la ecran. Mașinile Încă nu-i plăceau. Își astupa urechile ori de câte ori era pornit aspiratorul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat accelerația până În podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța invariabil pe acoperiș. Realiști Înrăiți cum eram În familie, Întotdeauna ridicam obiecții: ― De ce se urcă Întotdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie am fi poposit asupra acestor detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din cap Nishi. Japonezii își aduceau aminte de semnalul indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la slujbă, lumea ocupase toate locurile, înghesuindu-se până aproape de intrare, dar cei mai mulți dintre cei de față erau rude de-ale lui Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ploioasă de primăvară, Roma așteptă sărbătoarea Învierii. În biserici, toate altarele erau acoperite cu pânză purpurie pentru a jeli moartea lui Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus. Doar în jurul icoanei cu chipul Fecioarei Maria licăreau puzderie de lumânări. O dată cu lăsarea serii, o mulțime de bărbați și femei se adunau în fața sa și intonau rugăciuni de pocăință. Dar nimeni nu putea spune că i-a văzut pe japonezi ieșind din mănăstirea Ara Coeli. În dimineața Învierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea lor - livezi de măslini, colibe indiene și conace de moșieri cu acoperișuri după moda spaniolă. Se repetau aceleași priveliști ca la dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai aproape de Japonia și totuși nu erau deloc mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să-l ferească de mitraliera care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese lovit În coloană. Fața Îi era murdară și transpirată, și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]