713 matches
-
2014-2015 la Școala Gimnazială Movila Miresii S-a scuturat din calendar un nou 15 septembrie, zi în care școlile și-au redeschis porțile pentru a-și primi elevii. Cu emoțiile prinse în piept, cu ghiozdanele noi în spate și cu licăriri de diamant în priviri, școlarii movileni, mici și mari, au răspuns cu multă bucurie, primului clopoțel după binemeritata vacanța de vară. Festivitatea de deschidere a anului școlar 2014-2015, la Movila Miresii, a debutat cu alocuțiunea directorului Școlii Gimnaziale din localitate
CLINCHET NOU DE CLOPOŢEL ÎN ŞCOLILE DIN TOATĂ ŢARA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362172_a_363501]
-
credință, M-ai dezgolit de dorul pătimaș; Eu ți-am trimis a mea făgăduință Că nu vom mai avea un timp vrăjmaș. Mi-e teamă că adormi în nemurire Ascunsă între stele, fără glas. În veci te voi chema prin licărire, Iubirea ta... e tot ce mi-a rămas! REGRET Din cupa vremii sorb o clipă, Mă rătăcesc, pun întrebări Când vin seninele schimbări Ce-odată îmi cădeau pe-aripă. Respir dorințe și păcate, Privesc la ceas necontenit Și timpul pare
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
mașină de gărzi mobile o culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe 25 Mai 1944 în fața unei audiențe în delir. Textul modificat a rămas împreună cu Imnul Național American și au fost cantate de un cor de 600 de persoane, în timp ce Internațională a fost eliminată personal de către Toscanini din orchestrație: poate o licărire a primului conflict cu lumea comunistă. Verdi s-a întors în Italia pentru a trăi la Genova. Înspre finele anului 1870 Verdi a început lucrul la operă Aida, la comanda Chedivului Egiptului. Opera era destinată să marcheze inaugurarea Operei din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
postură nici că mi s-ar fi potrivit. E un mare mister să descoperi frumusețea unei profesii și să te instalezi În ea „din mers”, pe măsură ce i te dedici, ademenindu-te și transformându-te În așa fel Încât o simplă licărire să devină o vâlvătaie, o chemare profundă, În ultimă instanță, un sens al existenței tale. Nu tot ce e mare se anunță așa de la Început, ținta ți-o descoperi, câteodată, printr-un tainic mers către ea. Situația e și mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de la ei. Am avut multe de Învățat de la fiecare: un anumit mod de a gândi, o atitudine față de ceva, o credință, o Îndoială, un anumit simțământ strecurat printre idei, un gest plin de Înțelesuri, o chemare către un țel, o licărire de Încredere și o Înălțare spirituală. A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost, nu aș fi povestit ( În aceste modeste cuvinte), un dascăl emerit (din punctul meu de vedere, căci, formal, nu a avut parte de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune estetică asupra lumii. Iradierile acestei măști provoacă În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac În grele somptuozități și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
moare, după cum totul este supus schimbării și evoluției într-un echilibru dinamic, universal. Și economistul trebuie să gândească asta. Numai așa credem că în mulțimea de întrebări pe care o vom pune Creatorului, poate cine știe, vom obține, printr-o licărire de lumină, un dram de sunet, o silabă, un început de răspuns. Darwin își încheie cartea 134 așezând omul acolo unde îi este locul, adică în mijlocul naturii echilibrate prin îndumnezeire. Așa cum spuneam, vom adopta metoda lui Darwin, aceea de a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-o continuitate directă cu teatrul
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul meu era pe atunci prea concret. Mă mulțumeam să cercetez, în albumele noastre cu fotografii, chipurile femeilor și să regăsesc licărirea aceea de frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia, cu câteva clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noastre doar de femeile care, iarna, curăță troienele de zăpadă de pe drum... N-am auzit-o pe bunica intrând. Și-a pus mâna pe umărul meu. Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui. Curentul îi ducea deja picioarele cu cizmele pline de apă. N-am avut timp să-mi desfac fularul, m-am întins pe zăpadă, m-am târât, i-am întins mâna. În momentul acela am văzut în ochii lui o licărire de spaimă... Cred că s-ar fi descurcat fără ajutorul meu, era prea învățat cu greutățile, prea legat de forțele naturii ca să se lase prins în cursă de ele. Dar, de data aceasta, m-a apucat de mână fără zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Da, o priveam de la o înălțime iluzorie, din viitorul spre care tindeau toate forțele mele tinerești. Ea mergea prin apă cu nepăsarea visătoare a unei adolescente. Cartea ei, deschisă, rămăsese în iarbă, sub sălcii. Am revăzut brusc, într-o singură licărire de lumină, întreaga viață a Charlottei. Parcă era un șir palpitant de imagini: Franța de la începutul secolului, Siberia, deșertul și, din nou, zăpezile fără de sfârșit, războiul, Saranza... Nu avusesem încă niciodată ocazia să cercetez existența cuiva în viață astfel - de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă - icoana
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă - icoana de gheață! - și chiar povestea lui Gavrilici, trestiile acelea, plevuștile, într-o seară de război, da, chiar și cele două licăriri de lumină contribuiau la imposibilitatea morții ei. Și cel mai minunat era că nu trebuia nicidecum să demonstrez asta, să explic, să conchid. O priveam pe Charlotte, care urca pe mal să se așeze la locul ei preferat, sub sălcii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
peisajul arhaic și încleștat parcă în lumina torței puturoase pe care Abatele o folosise ca să-și lumineze drumul. Mișcările Abatelui îi atraseră Mariei atenția asupra capului bărbatului crucificat în stânga lui Iisus. Chipul se retrăsese, și, în locul lui, se putea vedea licărirea slabă și verzuie a unui... ― Scaner de retină? Care are configurația ta în memorie? întrebă femeia. ― Uneori, tehnologia este singura modalitate de a păstra un secret. Vocea, retina... ― Pot fi lesne imitate! Ideea asta era poate cea mai ingenioasă dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
energie și aerul este evacuat din cameră. Ca și cum ar fi fost obișnuită de când lumea cu scările acelea, Maria porni în tăcere spre ieșire. În urma ei, Abatele aruncă încă o privire înainte de a porni manual secvența de izolare a camerei. Ultima licărire de lumină îi permise să se mai uite o dată la racla de aur din cel mai îndepărtat colț al subsolului. Maria nu văzuse pletele Sfântului Augustin. Ce semn să fie ăsta, Doamne? 17. Kasser știa că nu avusese niciodată strălucirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și acest lucru ar fi putut însemna ceva pentru Radoslav în circumstanțe normale. Dar noaptea aceea ieșea din tiparele obișnuitelor revelații pe care Dumnezeu le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de interconectare a diverselor teritorii dominate de câte un mușuroi părea să fie singura imperfecțiune de pe Z. Recunoscu că nu era simplu să creezi religii. Poate tocmai de aceea începea să-i aprecieze din ce în ce mai mult pe călugării augustinieni. Imediat ce văzu licărirea de lumină, creierul lui Rim intră în modul de luptă, accelerîndu-i mișcările. Se aruncă la pământ și se ridică apoi în picioare cu mult înainte ca armăsarul său, lovit în plin de o încărcătură energetică, să atingă pământul, mort încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
MÂINE, revistă apărută la Călărași, sporadic, între 14 mai și 14 iulie 1933. Redactori: V. Oprescu, George Lotru, Numa Carpen. Publicația își propune să promoveze viața culturală locală, afirmând, în articolul inaugural Pas nou, că „orice licărire timidă de talent își va găsi adăpost în coloanele noastre”. Se publică versuri de Octav Sargețiu, N. Carpen ș.a., poeme în proză de George Lotru, proză de V. Oprescu. M. mai cuprinde cronici literare la romanul Oraș patriarhal de Cezar
MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287959_a_289288]
-
de origine. A urmat școala primară și liceul la Găești, avându-i profesori pe Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1933). Student, debuta în 1930 cu versuri în revista „Licăriri” și întemeia revista „Cristalul” (Găești, București, 1930-1932), al cărei director este. Tot acum frecventează cenaclul „Sburătorul”. Colaborează cu eseuri și cronici literare la „XY. Literatură și artă”, „Luceafărul literar”, „Păianjenul”, la „Păreri studențești”, la „Democratul Basarabiei” (Chișinău), „bobi”, „Răboj”, „Pegas
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
1927, an în care publicația se mută la Bacău. Fondator de publicații literare, I. mai activează ca director la ,,Tribuna poporului” (Satu Mare) și redactor responsabil la ,,Viitorul Maramureșului”. Întâiul volum de versuri al lui I.-O., Primele acorduri (1908), conține „licăriri și scântei din marele foc”, precum aprecia încurajator în prefața cărții Al. Macedonski. Scriind despre versurile din Statornicie (1918), care includ, în afara temei iubirii aprinse pentru femeie, și unele încercări cu subiecte arhaice, biblice, Tudor Vianu nu reușea să-și
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
mă gîndesc deloc la mine. SÎnt sută la sută altruistă! Iar toate astea sînt numai pentru binele și confortul pruncului meu nenăscut. Într-una dintre direcții se află stive de pătuțuri de vis și zdrăngănele rotative atîrnate. În alta, zăresc licărirea ademenitoare a cărucioarelor cromate. În fața mea, se află expuse nenumărate costumașe mici, mici de tot. Fac un pas În față, către hăinuțe. Uite ce papucei adorabili cu iepuraș! Și ce gecuțe căptușite, din piele de vacă... și uite ce de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
c-ar fi bine să vezi care a fost cauza, Îmi strînge Luke mîna. Puțină prudență nu strică. Absolut! zice Venetia trăgîndu-și scaunul. Hai să mă uit puțin, Becky, ce zici? Hai, hopa sus pe pat. Nu-mi place deloc licărirea aia din ochii ei. Fără prea mare tragere de inimă, Îmi scot ciorapii lycra cu bandă adezivă și mă Întind pe pat. — Hmm. Îmi ia piciorul, mi-l examinează, apoi Își trece o mînă peste el. — Cred că simt Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]