1,260 matches
-
glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar și pereții ăștia sunt clădiți din cărămizi de apă...” „Exact”, spuse celălalt. „Din apă minerală amestecată cu votcă sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de mărci de băutură, se rotiră și câteva mărci ordinare de sprayuri, deodorante și parfumuri. Oare cât durase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fiecare picătură de rouă... Pietrele Își Întind privirea, Își Încolăcesc palmele de picioarele lui Noimamn, dar pantalonii săi sunt lunecoși. Și pantofii pătați de praf, de asemenea! Nu, nu-l poți prinde ușor pe Noimann. Trupul lui ca un lichior arămiu Îți lunecă printre degete. Cine vrea să-l tragă sub asfalt!? Cine vrea să-l facă una cu pământul?! Piciorul aleargă, oprindu-se din când În când să-l ajungă Noimann din urmă. La ce bună această goană? Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc de țuică), un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și un lichior care ar fi putut să rivalizeze cu cele mai rafinate produse similare fabricate de către cele mai renumite firme străine. Călătorul, foarte mirat că se găsesc astfel de delicatese în pustietatea în care se afla, întreabă cine i le-a procurat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mare era plin de sus până jos de pânze bine distribuite și care formau un tot foarte plăcut. Pictura era negreșit valoroasă, omul însă, văzut de aproape, o nemulțumise. După ce zgomotul de la început se calmase, urmaseră discuții, glume, conversații cu lichioruri și alte bău* ari fine. Cum în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și să-și întâlnească strămoșii cu mândrie, deoarece le-a făcut mare cinste. După un pic de lichior, generalul Tseng devine relaxat. Când îi sunt prezentată drept concubina favorită a împăratului, Tseng cade în genunchi și se înclină. Sunt foarte încântată. Peste mulți ani, după moartea soțului meu, când Tseng Kuo-fan și eu eram amândoi bătrâni, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar autobiografic. Fiind din părțile locului, știa pe de rost toată comuna: cu ton partizan, îmi înfățișă bîrfele din sat. Promise că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Gurgui, care aveau să valorifice acea priveliște În opere de artă cu o mare Încărcătură de idei și simțăminte. Au dus-o cu mașina la pădure, au așternut o pătură Într-un loc ferit, i-au dat să bea niște lichior de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea goală În fața a doi bărbați ce-și păstrau țoalele pe ei, mai apoi, Însă, ajutată și de sticluța de lichior, Își uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bea niște lichior de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea goală În fața a doi bărbați ce-și păstrau țoalele pe ei, mai apoi, Însă, ajutată și de sticluța de lichior, Își uitase sfiala și Încerca să urmeze cât putea de bine indicațiile pe care pictorul i le dădea cu voce sigură și cumva rece, de profesionist. Instinctele masculine nu i se treziseră lui Foiște nici măcar atunci când, nemaisuportând vederea fetei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a așezat totul pe șervetul întins... --Ia să gustăm noi întâi din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul mesei, între cele patru ulcele care, după felul cum erau așezate, închipuiau o cruce. Când totul a fost gata, fata și țiganca au trecut fiecare pe o latură a mesei și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
starea locului... Când m-am întors, am constatat că totul era pus într-o ordine desăvârșită. Până și rucsacul cu bastonul erau lângă ușă... O legăturică cu plăcinte poale-n brâu se afla pe colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gata... După ce ne-am ospătat, bătrânul m-a făcut atent: Și acum, știi zicala... Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Să nu te abați cu o iotă de la spiritul zicalei. Așa voi face, mai ales că lichiorul sfinției tale îmi face semne îmbietoare către culcuș... Somn ușor, fiule! Cred că am să dorm ca un copil după baie. Nu mă îndoiesc. Profitând de căldura tomnatecă, am luat un lăicer și m-am dus pe malul pârâiașului... Cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
genul președintele-are-de-gând-să-bombardeze-Japonia-și-Will-Smith-e-singurul-care-poate-salva-lumea. Ci la micile secrete obișnuite, din viața de zi cu zi. Iată, de pildă, câteva secrete spuse așa, la Întâmplare, primele care-mi vin În minte: Geanta mea Kate Spade e o imitație ieftină. Îmi place la nebunie lichiorul, cea mai puțin cool băutură din univers. Habar n-am ce Înseamnă NATO. Sau, măcar, ce e. Am 58 de kile. Și nu 52, cum crede prietenul meu Connor. Deși trebuie să spun, În apărarea mea, că, atunci când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am gândit uau, ce bine arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci când m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întâlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. Sunt o fată foarte norocoasă. Toată lumea vorbește extrem de frumos despre el. E blând, sufletist și e un tip de succes, și toată lumea ne spune mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scâncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de milioane. Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întâlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată pe o tavă de argint. — Ai pregătit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu, e băutura mea preferată. E atât de serios, că nu mă pot abține și izbucnesc În râs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dându-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de lichior, ia o gură și e atât de șocat că aproape mă Împroașcă cu restul. Vorbești serios ? — Îhm, ce bun e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Încep să-mi dau cu rimel și la ochiul celălalt. Câteva clipe mai târziu, aud un ciocănit discret În ușă. Intră ! zic, așteptându-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel mai de bine... continuă Jack. — Tu ești ! Chiar tu ! — ... citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vânt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcându-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de bine... continuă Jack. — Tu ești ! Chiar tu ! — ... citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vânt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcându-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine. — Te caută cineva de la departamentul de publicitate al Harvey’s Bristol Cream, intervine și Caroline. Vor să știe unde să-ți trimită o sticlă de lichior cadou ? — Dar de unde mi-au aflat numele ? De unde ? Deja mi s-a dus buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decât să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu pietrele prețioase. L-am cunoscut pe muntele Yongxin, la o întrunire comunistă. După zile întregi de ședințe, am stat la taifas, am luat masa împreună. Lichioruri și pui fripți. El m-a rugat să beau ceai din cana lui. Zi-zhen își amintește aievea felul în care Mao le-a făcut anunțul prietenilor săi: „Sunt îndrăgostit.” Își amintește visul lui de a clădi o armată proprie. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei, femeia deveni conștientă că era observată. Își turnă un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arată casa și acareturile marelui boier! De fapt ar trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-au fost luate într-o singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare în două pahare, reveni la canapea, îi oferi femeii unul, apoi se așeză confortabil, cu o mână pe speteaza canapelei. ― Înțeleg că surghiunirea boierului a fost o pierdere destul de serioasă. ― Ooo, puțin spus! A fost o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]