1,086 matches
-
tău, Oprește binele din râu, Așază totul în păduri, Să crească-n ochi de cerbi și muri. Aseară n-a mai fost la fel... Dormea cu moartea-un menestrel, Nu era liniște deloc, Nu era cântec și nici joc, Așa cum licuricii toți Se mai jucau, bătând la porți Prin care tu redeschideai O altă poartă către Răi. Știu că îți pare-a fi nedrept, Dar moartea este un concept Pentru cei singuri, repetând Mai multe vieți, din când în când. 11
DRUM FĂRĂ DRUM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368680_a_370009]
-
un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal și plecă spre casă. Ieșise luna, o lună cât roata căruței, din ea parcă se scurgea pe pământ o miere galbenă prin ceața nopții și stelele, licurici sălbatici, parcă urcau și coborau odată cu el dealurile. Pe la miezul nopții, aproape de Dobrotești, opri calul, îl legă de un stejar bătrân, și se trase într-o poiană să se odihneasă. Era o liniște ca la începutul lumii. Doar în depărtare
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă, ca orice copil, am și eu câteva gânduri pentru voi. În primul rând, aș dori să mulțumesc, atăt doamnelor educatoare, Claudia (Clau) și Rozalia (Rozi), cât și întregului corp didactic și nedidactic al Grădiniței “Licurici” din Cluj-Napoca, pentru grija pe care ne-o poartă, zi de zi și ceas de ceas, pentru răbdarea pe care o au cu noi și pentru eforturile pe care le depun pentru ca noi să avem cele necesare, în acest parcurs
GÂNDURI DE COPIL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349691_a_351020]
-
multe daruri, iar Pruncul Iisus să vă aducă multă iubire și să vă dăruiască har și pricepere pentru a putea desluși tainele acestei lumi. Crăciun fericit! Sărbători fericite! Cu sinceritate, a voastră colegă, Damiana-Augusta POPA Grupa mică II, Albinuțele, Grădinița “Licurici”, Cluj-Napoca Referință Bibliografică: Gânduri de copil / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
GÂNDURI DE COPIL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349691_a_351020]
-
Trebuie astăzi să vin pe la tine, pe la școală. Profesoara ta de germană vrea să vorbesc cu ea. Nu știu ce vrea să-mi comunice. - Ce să-ți comunice ? Cred că te place tată! îi zburdă ochii când te vede, de parcă sunt niște licurici în noapte, spuse băiatul. Iulian nu avea decât două ore de seminar. De la Universitate la Colegiul lui Andrei nu era prea mult drum de făcut. Ajungea într-un sfert de oră. - Vai domnule Ginică, ce bine că ați venit! exclamă
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
vas deseori stăteam ore întregi pe punte și mă uitam noaptea la ‘valurile luminoase’, care erau cu atat mai vădit luminiscente cu cât era și luna. Aflsasem ulterior că este o bacterie care “se aprinde” sau produce lumină că un licurici, dar în ape fiind, atunci când apa se învălătucește, și -Doamne cum mai era la pupă navei, acolo unde desigur existau “zvagniri” imense de apă, chiar valuri uriașe de la ditamai elicea de vreo 20m în lungimea ei! Atunci nu aveam cum
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
de luciferina și luciferază (motIv pentru care e mai corect să spunem luciferine și luciferaze, deoarece ele sunt clase de substanțe înrudite, dar cu caracteristici ușor diferite de la o specie la alta).” În fine, sunt foarte multe interpretări față de fenomenul “licurici în apă”. Așa înotând și producând lumină, aveam o impresie enormă și un sintamant colosal tot mirandu-ma singur, uitasem chiar și de țânțarii care nici că vroiau să mă slăbească din urmărirea lor(a capului meu), posibil că cei
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
Hai să ne jucăm iubito Să inventăm morți și renașteri Să fim când vânt când ploi Când doar stele căzătoare. Îmbrățisează-mă precum orizontul pământul De-a lungul și de-a lațul Fii deasupra mea ocrotitoare cupola Eu am să alerg licurici prin ierburi Și greier am să fiu în odaia noastră de nuntă. Am să cânt până când te vei despărți De toate frunzele, de toate rădăcinile Până când te vei așeza pasăre pe umărul meu. Atunci am să te mângâi pe creștet
POEM VESEL... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348629_a_349958]
-
savura aroma, așezată pe o piatră care-i lăsa picioarele să fie scăldate de tivul valului ajuns la ele și absorbit apoi de nisipul umed. Șușoteala mării acoperită de mantia nopții, luminile reflectate în apă, jucăușe, veneau spre ea ca licuricii legănați de valurile mării, întreținându-i pacea sufletească și puterea meditației. Ce idee minunată să se așeze pe-această piatră! Venise pe funcție de șofer, să-și conducă fata la concertul de la Caesarea. Pe ea și pe prietena ei - soldate în
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
pentru ceea ce ați putea deveni. Nu vreau să sune așa, cumva, că dau sfaturi de la catedră, dar vă spun, iubiți cărțile, iubiți-vă pe voi, în primul rând, iubiți-i pe cei din jur. Blaga spunea că oamenii sunt asemenea licuricilor, când iubesc, se transformă în lumină. Spuneam că este necesar să vă cautați, să căutăm, modele, eu am fost norocoasă, am avut modele în familie, în școală, modele cărora le mulțumesc din nou. Căutați-vă prieteni, prieteni adevărați cu care
CONVORBIRI LITERARE LA TG.NEAMT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349238_a_350567]
-
care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit Săndica acasă, a crescut averea familiei. În afara măgărușului Ghiță, Săndica a primit cadou din partea administrației, la puțin timp de la instalarea ca șefa fermei
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
soare deasupra ruinelor - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Soare plictisit deasupra ruinelor suntem noi? Ceea ce ești nu poți vedea, ceea ce vezi e umbră ta, omul este din născare un copil, el crește mare, iar apoi, doar Dumnezeu știe ce e bun și rău, stelele par licurici, dar sunt stele, daca zici, Domnul nu are imperii, poate câmpurile verii, timpul este fix, înalt, numai noi -din sânge cald, cu o inimă un cuc, unde plec, unde mă duc?... Unii nu știu că scriitorul monologhează, el nu are
SOARE DEASUPRA RUINELOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349456_a_350785]
-
pe pământ, Nici sub soare, nici sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte. Doamne, dă un pic de soare
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului S-a-mbrăcat în frac pădurea cu frunziș de chihlimbar, Fluturi rătăciți prin ramuri o gătesc cu papioane, Iar pe creste munții poartă un joben de porumbar, Licurici ghiduși fardează grânele cu lampioane. Greieri tandri ne răsfăța cu refrene desuete, Nucii aplecați de umeri încarcați de rod bogat Ne alintă-n reverențe jertfind frunzele cochete, Așternând covor de vise peste câmpul brun roșcat. Rândunele ne descânta cu penaj
RĂVAŞ DE TOAMNĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349917_a_351246]
-
poezia Danielei Voiculescu, nimeni și nimic, în afara divinității, nu are legătură cu viitorul. ”aș vrea... să evadez în viitor! să patinez pe refrenul unui cântec portughez... și să te găsesc pe portocaliul inimii mele... luptând pentru filozofia simplă a unui licurici, căutând drumul ce duce spre veșnicie!” (Unio Mystica). În ”Fire de jasp”, zbaterile și căutările acesteia se finalizează din păcate, ca și până acum, cu o concluzie având valoare de verdict: ”și nu mai știu să-mi privesc viitorul!”. Starea
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață,în insula Skiros,pe care o vede ca un spațiu edenic unde semnele bucuriei se văd,ca un dar al blestemului antic.Dacă
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DESTRĂMARE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului DESTRĂMARE Priveau clipele-n noapte La marea lumii singurătate. Lătra glasul pământului Urlau fiarele gândului. Sticleau licurici la hotare Peste-a lumii destrămare. Elena Trifan Referință Bibliografică: DESTRĂMARE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV, 26 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DESTRĂMARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347621_a_348950]
-
o creangă a crescut o lună plină Cognassier greffé - sur une branche a grandi une pleine lune *** Pagina albă - stresat poetu-n toamnă de pantofii rupți Page blanche - fâché le poète en automne par leș souliers rompus *** Umbră plopului a aprins licuricii - umilind ziua L’ombre du peuplier a allumé leș lucioles - en hummiliant la journée *** Mâinile mamei mângâindu-mi umerii - aripi de înger Leș mains de la mère en caressant mes épaules - des ailes d’ange Referință Bibliografica: HAIKU 2 / Gheorghe Vicol
HAIKU 2 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350129_a_351458]
-
se naște? Să fie doar o simplă sărutare? Nu cred, obrazul, c-ar putea cunoaște, Dintr-un nimic, așa o preschimbare. Poate alintul vocii: ”noapte bună!” Când îți șoptește să îl lumineze, La fel precum par razele de lună, Pe licurici să îi incendieze ? E de la mâna culegând arsura Din bolta frunții, adiind atingeri? Sau din alint furat atunci când gura Punea alături fleacuri și convingeri? Orice ar fi, mi-e somnul răsplătit De chipul tău prefigurând seninul, Mă simt încă o dată
DESTINUL FERICIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365918_a_367247]
-
de cenușă: S-au dus la plimbare-n abis, iernile cele! Mările și-au cumpărat de Crăciun ambalaje cu stele Și iarna, oh, iarna, uită să mai bată la ușă. S-adună strigăte în frunza purtată de vânt Și cad licurici peste roua din iarbă. Nimeni nu cere, nu se uită în sus, nu întreabă. E secetă, Doamne, s-a abătut apocalipsa pe cânt! Pictez cu lacrimi păduri, și cer, și câmpii Și-mi desenez continuu o mască de zâmbet. Va
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică: 165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
să cred că ceea ce am simțit la Putna n-a fost decât întâmplătoarea neputință... Pe postul național, uzând de banii publici, un grup erudit, de traficanți ai spiritului creștin-național, sărbătorea moartea poetului, nu nașterea sa! Neștiind sărmanii de ei, „orfanii licurici”, că de fapt moartea Profetului nostru năștea viața nemuririi lui! Cei care-l denigrază cu năduf își sărbătoresc în fapt moartea lor sprituală, cea fără înviere... Anul trecut în 2014, aceeași exaltați științifiști și deliranți humanoizi ai vulgului „sacru” l-
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
formă metaforică prezintă lalelele în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeșnicul subțirelui pahar./ Potirul nou al florilor e pumn/ Închis ușor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această liniște tainică a mării este cea care va preceda furtuna. Peste ceva timp, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea muzica de undeva din depărtare. Încă mai erau deschise terasele prin stațiunile Mangaliei, unde lumea se distra. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, era parcă ca o ghirlandă cu mii
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]