938 matches
-
urmă, când mă întorsesem cu caietele pline de cerneală și pătată de rușine . În Toamna lui 1960, când m-am întors de la școală, mami spăla în curte în albia de lemn. Erau rufe peste tot; și în albie și în lighean, care ateptau să fie spălate a doua oară. Pe pirostrii, în curte, fierbea un cazan cu cearșafuri și fețe de pernă, albe. Era cald, cu un soare vesel pe un cer senin, care mă îndemna la o joacă nebună. După
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ridice a văzut că scăpasem un pic de pipi. -Să nu-i spui lui Kati! A dat din cap și mi-a făcut semn să mă urc în cârca ei. M-a dus pe prispă și a plecat să caute ligheanul. După ce mi-a schimbat îmbrăcămintea și a pus-o în apă la înmuiat pe cea udă, mi-a mai promis încă o dată că nu va povesti nimănui, nici despre berbec și nici că făcusem pipi. Seara, Kati mi-a văzut
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de sus, mâinile pe piept și cu pantofii nepurtați s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n cap?! Da' de unde! Pe hornul caselor se ridică un firicel de fum, la fereastra tuturor era un lighean de antene... Unde ne sunt gospodarii?! O lene parșivă se cuibărește din fiecare telenovelă ca un narcotic social... Unii sunt la curent cu toate amorurile pațachinelor dar nu le dă inima ghes să afle ce le mai face cumnata de peste
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
timpului. Până atunci, se adună un vag sentiment că stăm într-o grădină zoologică. Ne vizitează lumea. Se uită la noi curioși, nedumeriți și buimăciți. Sau, poate înțeleg ceva, dacă au un bun translator de coduri, metehne și balcanisme. Un lighean de promisiuni se revarsă peste viețile noastre. Trăim cu perdelele trase. Și ecranele aprinse. Analog și online. Ecranosfera ne cotropește, tandru, ființa. Suntem înrobiți imaginii. Cuvântului sau vorbăriei? Sigur, toți vrem să vorbim. Cu încrâncenare. Nimeni nu vrea să asculte
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
a fost necrescută cu drojdie, că n-aveau, dar azimile miroseau plăcut a pâine. Cea subțire, deși nu semăna cu cea pe care o primeau de la comunitate, simboliza pasca. De la stână, pe unde trecuse și curățase saivanul, Trifu adusese un lighean de pacele, trei capete de miel și două picioare din față. Carne, să tot mănânci!!... În credința iudaică, în săptămâna Paștelui, la părinții ei, mâncau preparatele făcute după rețetele tradiționale. Convertită la ortodoxie, Mariței nu-i cădea rău consumul de
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
cu experiență. Îți promit că vom avea timp de discuții și de un pahar cu vin când mă întorc de la muncă, în fiecare seară. - Bine, fata tatii. Să dea Dumnezeul cel Bun! Săndica s-a răcorit cum a putut la ligheanul cu apă rece, apoi a mâncat tocănița de pui, cu stufat din ceapă verde și s-a pregătit să-și ordoneze actele necesare pentru Dorobanțu. Trebuia să se scoale de dimineață, să nu piardă primul autobuz. Dacă îl pierdea, trebuia
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
pentru că nu mai prididea cu împachetarea cadourilor. O altă prietenă mi-a trimis mie personal niște bani, pentru că „sigur știi tu mai bine la cine ar trebui să ajungă”. S-au donat de toate: de la tradiționalele portocale, la dulciuri, încălțăminte, ligheane (da, am văzut fotografii în care apăreau ligheane), cărți, rechizite, geci de iarnă, șosete, chiloți, căciuli, mănuși și cât și mai câte. Drept urmare, Moșul a venit la mii de copii pe care altfel i-ar fi uitat. 48% dintre copiii
De Crăciun am fost mai buni. Și pe urmă?! () [Corola-blog/BlogPost/338320_a_339649]
-
altă prietenă mi-a trimis mie personal niște bani, pentru că „sigur știi tu mai bine la cine ar trebui să ajungă”. S-au donat de toate: de la tradiționalele portocale, la dulciuri, încălțăminte, ligheane (da, am văzut fotografii în care apăreau ligheane), cărți, rechizite, geci de iarnă, șosete, chiloți, căciuli, mănuși și cât și mai câte. Drept urmare, Moșul a venit la mii de copii pe care altfel i-ar fi uitat. 48% dintre copiii români sunt la risc de sărăcie și excluziune
De Crăciun am fost mai buni. Și pe urmă?! () [Corola-blog/BlogPost/338320_a_339649]
-
Doi bătrâni, de 90 și 80 de ani, și-au petrecut noaptea de luni spre marți fără gaze la sobă. Dacă vă întrebați, mesdames et messieurs, cum au supraviețuit - simplu, s-au dus în curte, au spart un lighean de lemne și coceni, le-au pus lângă ușă, să aibă și peste noapte, și în locul unde e arzătorul de gaze a trosnit un foc frumos, de vis de iarnă (geroasă). „Ne-am descurcat, mamă”. Am răsuflat ușurat auzind-o
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
este nefiresc să ne frecăm palmele de bucurie și superioritate când auzim pe cineva că greșește anumite forme rare sau instabile. Caracterul lor instabil este, de altfel, atestat de numeroasele dublete acceptate: corigent/corijent, căpșune/căpșuni, cearșaf/cearceaf, topogan/tobogan, ligheane/lighene etc. Dacă suntem onești și profesioniști, trebuie să admitem că nici celebrele „almanahe” și „succesuri” nu sunt greșeli grave, ba chiar sunt scuzabile. Filologia ne învață să ierarhizăm abaterile și să înțelegem că nu e totuna a rosti, de
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
nefiresc să ne frecăm palmele de bucurie și superioritate când auzim pe cineva că greșește anumite forme rare sau instabile. Caracterul lor instabil este, de altfel, atestat de numeroasele dublete acceptate: corigent/corijent, căpșune/căpșuni, cearșaf/cearceaf, topogan/tobogan, ligheane/lighene etc. Dacă suntem onești și profesioniști, trebuie să admitem că nici celebrele „almanahe” și „succesuri” nu sunt greșeli grave, ba chiar sunt scuzabile. Filologia ne învață să ierarhizăm abaterile și să înțelegem că nu e totuna a rosti, de exemplu
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
formă de schimb, conform definiției din manualul de economie politică. În același timp, ea era pusă în practică de soția dlui Chelman. Această, întreruptă de la hrănitul animalelor de către doi tineri din Adjud, negocia cu aceștia un schimb. Tinerii umpleau un lighean de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
dlui Chelman. Această, întreruptă de la hrănitul animalelor de către doi tineri din Adjud, negocia cu aceștia un schimb. Tinerii umpleau un lighean de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
doi tineri din Adjud, negocia cu aceștia un schimb. Tinerii umpleau un lighean de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al soțului: „Da, ori veniți cu ălalt, ori...”, a
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
un lighean de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al soțului: „Da, ori veniți cu ălalt, ori...”, a confirmat el inechitatea trocului pe cale de a se înfiripa. Chestionat asupra
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al soțului: „Da, ori veniți cu ălalt, ori...”, a confirmat el inechitatea trocului pe cale de a se înfiripa. Chestionat asupra situației materiale a consătenilor, dl Chelman a
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
politic care, și el, avea o problemă cât veșnicia: unde să își repare mașina, cielo, cumpărată, în rate, cu ani în urmă, poate, chiar second, poate, chiar cu ajutorul unui fost coleg, de educație? Așa că eu am văzut cu ochii mei: ligheanul verde deschis, sub un Cielo, cam prăzuliu, lipsea, probabil ori uleiul, ori antigelul, dar - vine revelionul - și nu se poate să nu vină și iepurasul - si tot orașul - pune mână de la mână, de un bacșiș, și - dacă nu cumpără mathlabul
Tăblițele de la Tărtăcuța, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339312_a_340641]
-
spală japonezul înainte de a-și face rugăciunea la templu. Procedeul a fost studiat și rafinat, până a ajuns să fie parte din viața zilnică a fiecărui japonez. Ce ar face omul alb? El ar băga amândouă mâinile (murdare), într-un lighean și și-ar da cu apă pe față. Ce face japonezul? El nu-și bagă mâinile în apa stătătoare cu care se spală. El ia apa cu o lingură cu coadă lungă, ca un polonic. Gestul nu se face la
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
două înainte să ne dăm jos din pat, iar peste zi îl mai aprindem, îl mai oprim și... asta este. Când eram tânăr și nu aveam cu ce mă încălzi, știi cum făceam? Țineam toată ziua câteva cărămizi într-un lighean cu gaz, costa doar cincizeci de bani litrul și seara le dam foc. Flacăra scotea gazul absorbit de cărămizi în timpul zilei și timp de o jumătate de oră, o oră, mă bucuram de iluzia căldurii. Însă mirosea al naibii. Inventivitatea
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
care pășea chicotind temător, cu sughițuri icnite pe fondul unui plânset aproape frustrant și chiar jertfitor, pentru că voința de a decide de unul singur i-a fost “grav încălcată” de hotărârea mamei de a-l lăia în “apa udă” a ligheanului sau ciubărului patriarhal din casa de sub munte... Din scenariu “izgonim” mama, plânsetul înfundat în frustrare și însușirea unilaterală a apei, recipientele îmbăierii și locația acțiunii, rămânând fără îndoială toate celelalte ingrediente și accesorii sufletești ale unei copilării “înecate” într-o
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
creț, sur, cu o frunte bombată și cu riduri adânci, semn că tata râdea cu toată fața, ridurile erau arse de soare dar despărțite de dungi albe ce se vedeau doar când tata se spăla afară, în curte, aplecat peste lighean, cu ochii închiși, cu clăbuc peste tot, frecând cu palmele-i aspre pielea tăbăcită de soare, de vânt și de gânduri, se auzea de parcă dădea mama morcovi pe răzătoare, hârști-hârști-hârști, pielea frunții se mișca în sus și în jos arătând
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cu experiență. Îți promit că vom avea timp de discuții și de un pahar cu vin când mă întorc de la muncă, în fiecare seară. - Bine, fata tatii. Să dea Dumnezeul cel Bun! Săndica s-a răcorit cum a putut la ligheanul cu apă rece, apoi a mâncat tocănița de pui, cu stufat din ceapă verde și s-a pregătit să-și ordoneze actele necesare pentru Dorobanțu. Trebuia să se scoale de dimineață, să nu piardă primul autobuz. Dacă îl pierdea, trebuia
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
pozitivă: să acceptăm că până acum ne aflam în eroare și că trebuie s-o luăm de la capăt, pentru a pune lucrurile pe făgașul normal! Provocarea este să scoatem decidenții din starea de groupthink, să-i punem cu picioarele în ligheanul cu apă rece, pentru a gândi limpede, apoi să parcurgă pașii de bun simț ai unui proces decizional concordant cu principiile/valorile democrației și statului de drept. Iar primul care poate acționa (nu glumesc!) este Avocatul Poporului, pentru că este singurul
Viitorul nu mai sună. De ce ordonanța privind interceptările este neconstituțională () [Corola-blog/BlogPost/337991_a_339320]
-
zero. Această ultimă observație nu e obiectul niciunui studiu, e pură invenție, dar nu m-am putut abține. Aș mai aminti aici de locuitorii din zone urbane care nu au apă curentă, au cișmea la colțul străzii, se spală la lighean, sau iarna, la cișmea, în curte, dacă n-a înghețat peste noapte. Mulți ani, ca locuitor pe Șoseaua Colentina, profundă și eternă, am fost unul dintre ei. Am dat șpagă la primărie ani de zile, am scris petiții după petiții
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
din mediul rural, foarte multor oameni le este greu să își spele hainele. „40% dintre gospodării nu sunt racordate la canalizare. Sunt multe familii care nu au electricitate, au copii mici și au dificultăți. Sunt bătrâni singuri care spală la lighean. Atunci mi-a venit ideea spălătoriei comunitare și am prezentat-o echipei care la început a fost reticentă. În mediul rural, când le spui oamenilor să își amelioreze igiena, e complicat”, spune Raluca. Ceea ce voia ea să facă într-o
O spălătorie comunitară le redă oamenilor demnitatea, în țara în care „rufele murdare se spală în familie”. „Copiii nu mai sunt marginalizați pentru că au hainele murdare” () [Corola-blog/BlogPost/338117_a_339446]