KorAP: Find »[drukola/base=limfocită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...39 >

974 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

fiind conturată în cursul evoluției de milioane de ani a speciei, timp în care specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a înscris în patrimoniul său genetic diferențierea unui număr echivalent de clone de limfocite. Este un exemplu tipic de lamarckism (principiul eredității caracterelor dobândite). Toate celulele unei clone poartă pe suprafața lor molecule identice de anticorpi care funcționează ca receptori specifici de antigene (fig. 1.5). Selecția clonală determină producerea de celule plasmatice secretătoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și situsul de combinare al anticorpului. Această recunoaștere specifică între antigen și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule T și celule B care fabrică anticorpi (imaginile în „Y”), receptori ai celulelor T și o mare varietate de alte specificități. Reacția cu un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule T și celule B care fabrică anticorpi (imaginile în „Y”), receptori ai celulelor T și o mare varietate de alte specificități. Reacția cu un antigen conduce la expansiunea clonală a limfocitului B cu anticorpul sau recunoaște acel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
recunosc sectoare specifice ale antigenului numite epitopi. În cursul evenimentelor celulare care însoțesc elaborarea și desfășurarea răspunsului imun are loc proliferarea și amplificarea populației de limfocite. În organismul uman, prin diviziunea celulelor stem, se produc zilnic aproximativ 10 miliarde de limfocite care trec în circulația sangvină, asigurând supravegherea tuturor structurilor organismului. Celulele sistemului imunitar se află într- o permanentă patrulare, instituindu-se o continuă stare de veghe, de monitorizare imunologică pentru a fi depistate și îndepărtate toate elementele nonself, invadatoare sau

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu rol esențial în recunoașterea specifică a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui anumit anticorp, care prezintă o specificitate unică de legare la antigene la nivelul situsului de combinare antigen -anticorp. Limfocitele B, ca dealtfel toate celelalte elemente figurate ale sângelui, derivă din celule stem pluripotente, care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și în splina fetală. După nașterea organismului, toate elementele figurate ale sângelui își au originea în măduva osoasă hematopoietică. Etapele inițiale ale diferențierii celulei B mature circulante, dar neproliferative, se desfășoară în absența antigenului. La contactul cu antigenul, clona de limfocite B specifică antigenului invadator proliferează și se angajează în sinteza de anticorpi complementari antigenului. Prin diviziunea fiecărei celule activate rezultă două celule: una se diferențiază în celula plasmatică producătoare de anticorpi, iar cealaltă rămâne nediferențiată, ca o celulă de memorie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mare de variante, mai întâi datorită faptului că fiecare asemenea proteină este codificată de o familie mare de gene și apoi, în cazul imunoglobulinelor și al receptorilor din celulele T intervin rearanjamente care amplifică enorm diversitatea unor asemenea molecule în limfocite relevante. Imunoglobulinele și receptorii limfocitelor T sunt înrudite ca structură, iar genele care le codifică au o organizare asemănătoare. Proteinele CMH au unele trăsături comune cu imunoglobulinele și receptorii celulelor T. Superfamilia genelor sistemului imunitar are un strămoș comun care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
celule B sau de celule T generată de prima expunere la un antigen, poartă numele de răspuns imun primar . Se produce un număr mare de limfocite B sau de limfocite T cu specificitate pentru antigenul invadator. Fiecare populație de asemenea limfocite reprezintă o clonă a celulei care a răspuns inițial la prezența antigenului. Celulele B secretă mari cantități de anticorpi, aceștia fiind dominanți în populația de imunoglobuline a organismului. După ce se realizează un răspuns imun primar eficient, sistemul imunitar al organismului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
un răspuns imun primar eficient, sistemul imunitar al organismului reține celulele B și celulele T purtătoare de anticorp corespunzător antigenului sau celule T purtătoare de receptor al celulei T pentru antigenul corespunzător, cu care organismul a venit în contact. Asemenea limfocite B și limfocite T se numesc celule cu memorie. Aceste celule cu memorie reprezintă celule cu un statut intermediar între celula imatură și cea matură, deoarece ele nu au dobândit toate trăsăturile unei celule mature, dar sunt celule cu durată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
corespunzătoare. Prezența lor permite ca sistemul imunitar al organismului să realizeze un răspuns imun rapid, dacă organismul este reexpus la același antigen, care le-a indus diferențierea inițială. Un asemenea răspuns imun rapid se numește răspuns imun secundar. Rezerva de limfocite imature a unui organism animal conține până la 1012 celule. Unele dintre limfocitele din această rezervă au specificități unice, deoarece nu au fost puse în contact cu un antigen corespunzător lor, pe când alte limfocite sunt reprezentate de până la 106 celule, deoarece

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
se numește răspuns imun secundar. Rezerva de limfocite imature a unui organism animal conține până la 1012 celule. Unele dintre limfocitele din această rezervă au specificități unice, deoarece nu au fost puse în contact cu un antigen corespunzător lor, pe când alte limfocite sunt reprezentate de până la 106 celule, deoarece ele au fost induse să-și desăvârșească diferențierea ca urmare a contactului cu antigenul pentru care ele au fost diferențiate ab initio. O asemenea explozie a unui singur tip de limfocite indusă de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
o rețea de interacțiuni complexe a cărei funcție este asigurarea integrității și conservarea individualității structurale a organismului. În concepția restrictivă a lui N. K. Jerne, sistemul imunitar este reprezentat în exclusivitate de limfocite, iar într-o accepțiune mai largă, pe lângă limfocite, în alcătuirea sistemului imunitar intră o serie de celule accesorii cu rol esențial în declanșarea răspunsului imun: macrofagele și o serie de celule înrudite (celulele Lagerhans din tegument, celulele dendritice și celulele interdigitate). Se apreciază că la adultul normal, numărul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de vedere structural și funcțional, sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualități:- existența unui compartiment al rezistenței nespecifice și neadaptative (înnăscută) și a unui compartiment cu acțiune specifică și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard de limfocite ce trec în circulație. Circulând și recirculând prin rețeaua vaselor sanguine și limfatice, celulele și moleculele sistemului imunitar asigură supravegherea organismului, recunoașterea moleculelor și a celulelor nonself, față de care reacționează. 1.2.1. LIMFOCITELE Sistemul imunitar este reprezentat de țesuturi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
din fasole capabil de a transforma limfocitele mature intrate în G0 (precum sunt neuronii), în celule care revin în G1, adică reiau ciclul celular, prin sinteză de ADN și diviziune celulară. Numărul limfocitelor. Copiii au un număr mai mare de limfocite și de aceea vârsta trebuie considerată ca un parametru fiziologic de variație, în evaluarea numerică a acestor celule. Ele reprezintă 25-33% din totalul leucocitelor, adică circa 2100 celule/mm3 de sânge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnifică starea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mai mare de limfocite și de aceea vârsta trebuie considerată ca un parametru fiziologic de variație, în evaluarea numerică a acestor celule. Ele reprezintă 25-33% din totalul leucocitelor, adică circa 2100 celule/mm3 de sânge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnifică starea de limfocitopenie și cel mai adesea se corelează cu un deficit numeric al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mm3 semnifică starea de limfocitopenie și cel mai adesea se corelează cu un deficit numeric al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care nu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns imun rapid și amplu. După durata vieții, limfocitele sunt:- cu viață scurtă (efectori ai răspunsului imun);- cu viață lungă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
izotip de Ig, care rămân legate de membrana limfocitului, având rol de receptori de antigen, adevărate „antene” de detectare a antigenului (Ag) specific (fig. 1.14). Sub aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu aceeași conformație spațială a situsului de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le secretă ca

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
îi secretă, denumiți limfokine. Limfocitele T realizează următoarele funcții:- liza celulelor care exprimă molecule nonself pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]