440 matches
-
în necroza tubulară acută - etiologie toxică sau ischemică; • în nefrita interstițială acută - etiologia este imunologică sau infecțioasă; în nefrita interstițială acută există două mecanisme fiziopatologice principale care implică teritoriul tubulo-interstițial: • afectarea imunologică mediată de antigen specific, care evoluează cu infiltrat limfocitar - limfocite B, limfocite T; • afectarea imunologică fără mediere prin anticorpi specifici - infiltrat inflamator constituit din macrofage. 11.3.3. Clinica • Insuficiență renală acută cu oligurie sau diureză conservată • Presiune arterială normală Investigații paraclinice • Sediment urinar activ caracteristic afectării interstițiale (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de regulă, pe cale ascendentă, prin căile urinare; • contaminare bacteriană pe cale hematogenă - septicemie cu stafilococ, streptococ, Escherichia coli, Proteus - infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile și microabcese • infecția cu HIV și cu Mycoplasma implică interstițiul renal prin mecanism imunologic dovedit de infiltratul limfocitar; infecția HIV este recunoscută ca și generatoare de nefrită interstițială acută. Frecvența acestei complicații este însă redusă datorită depresiei imunității mediate celular, care este protectivă. Terapia antiretrovirală, prin îmbunătățirea competenței imune, va crește frecvența nefropatiei interstițiale acute la pacienții HIV
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sindrom glomerular); • diabet nefrogen, sindrom Fanconi, acidoză tubulară, hipopotasemie (cu risc de paralizie musculară, insuficiență respiratorie); Anomaliile renale nu sunt specifice. Pentru a putea fi încadrate corect este obligatorie asocierea cu disfuncțiile glandulare menționate și cu modificările histologice - infiltrat inflamator limfocitar la nivelul glandelor salivare. Bibliografie Michel DA. Acute Interstitial Nephritis. J Am Soc Nephrol 9:507-515, 1998 Carolyn J Kelly, Eric G Neilson. Tubulointerstitial Diseases. In The Kidney (7th edition). Barry M Brenner (ed). Saunders, Philadelphia 2004 Nina E Tolkof-Rubin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
capacității de efort la persoanele cu boli cardiace. Funcție reproductivă: nivel scăzut de hormoni sexuali: nivelul testosteronul iui scade, hipospermie și scăderea mobilității spermatozoizilor, ciclul menstrual perturbat adesea anovulator. Studiile pe animale sugerează efecte teratogene posibile. Sistem imunitar: diminuarea funției limfocitare, ADN, ARN, et sinteza proteică pot fi perturbate (Johnston et al 1980). Utilizări medicale ale canabisului În prezent THC nu este un drog care să poată fi prescris medical, chiar dacă certele sale calități antiemetice, de scădere a tensiunii intraoculare, terapia
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
că incidența cancerului este mai mare la acești pacienți decât în populația generală. Patogenia acestor noduli nu este pe deplin elucidată. Pe lângă neoplazia francă există și alte cauze potențiale de nodularizare a tiroidei la acești pacienți (gușa coloidă coexistentă, tiroidită limfocitară autoimună, țesut adenomatos hiperplazic). Nodulii din boala Basedow se pot prezenta sub diferite forme: un nodul hipofuncțional, noduli multipli, un nodul autonom (Sdr. Marine-Lenhart), aspect pătat scintigrafic (fără noduli propriu-ziși identificabili clinic sau ecografic). Frecvența malignității ajunge la 23% în
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Durata tratamentului trebuie să fie de 4-6 săptămâni pentru a evita recidivele. Dozele de corticoizi se scad în funcție de starea clinică, VSH, aspectul ecografic. în general, evoluția este favorabilă, ajungându-se la vindecare. Rarisim, persistă noduli tiroidieni sau hipotiroidie definitivă. Tiroidita limfocitară cronică (autoimună) Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni tiroidiene. Afectează aproximativ 10-12% din populație. Predominanța feminină este netă, raportul femei/bărbați ajunge la 9/1 în cazul tiroiditei Hashimoto. Cuprinde mai multe entități: forma cu gușă (tiroidita Hashimoto clasică
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
autoimună) Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni tiroidiene. Afectează aproximativ 10-12% din populație. Predominanța feminină este netă, raportul femei/bărbați ajunge la 9/1 în cazul tiroiditei Hashimoto. Cuprinde mai multe entități: forma cu gușă (tiroidita Hashimoto clasică); tiroidita limfocitară a copilului și adolescentului (2/3 din gușile acestor vârste!); tiroidita atrofică (cauza principală a mixedemului idiopatic); tiroiditele silențioase; tiroidita de post-partum (2-7% din femeile gravide!); tiroiditele focale. Tiroidita Hashimoto se asociază adesea cu alte afecțiuni autoimune: poliendocrinopatii: diabet insulino-dependent
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sau țipar, care conțin 30, 28 și, respectiv, 29 aminoacizi din cei 32 ai CT umane, ultima fiind de 30 de ori mai activă. Reglare: insuficient precizată; creșterea calcemiei descarcă CT. Efect biologic: există receptori pentru CT pe unele linii limfocitare, SNC, hipofiză, celulele Leydig, tumorile mamare, dar rolul fiziologic este neclar. A. Criza de tetanie: anunțată prin parestezii ale extremităților, rău general contracturi simetrice ale extremităților, mână de mamoș hiperextensia gambelor și picioarelor contractura musculaturii peribucale hiperextensia trunchiului = opistotonus Contracturile
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a declanșa un răspuns imun. Astfel, interacțiunile de mare afinitate ale TCR de pe limfocitele T imature în timus duc la apoptoza acestor celule (selecție negativă) în timp ce același tip de interacțiune a limfocitelor T mature la nivel periferic duce la activarea limfocitară, proliferare celulară și răspuns imun. Din păcate nu se știe încă care sunt mecanismele care explică această diferență majoră de „comportament” (Klein și Sato, 2000). 6.6. IMPLICAREA GENELOR/MOLECULELOR HLA ÎN PATOLOGIA UMANĂ Există numeroase afecțiuni a căror patogenie
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
HLA funcționează „prea bine”, ducând la respingerea prematură a unor organe/țesuturi transplantate. 6.6.1. Deficiența moleculelor HLA Cel mai dramatic exemplu în care sistemul HLA nu funcționează este reprezentat de situațiile în care expresia moleculelor HLA pe suprafața limfocitară se face la un nivel foarte scăzut, uneori apropiat de zero. Formele severe de deficiență a moleculelor HLA au primit numele generic de „Sindrom al Limfocitelor Dezgolite” (Bare Lymphocyte Syndrome). Deficiența moleculelor HLA de clasa I este determinată în primul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
o activitate susținută și în balneologie, domeniu în care a obținut rezultate remarcabile. De asemenea, s-a distins cu studii privind tuberculoza pulmonară, bolile hepatice etc. Încununarea activității a realizat-o prin cercetările efectuate în domeniul hematologiei, asupra granulațiilor toxice limfocitare. A studiat etapele coagulării sanguine, elucidând aspecte ale acestui mecanism, în special, în domeniul factorilor anticoagulanți; a elaborat o metodă de dozare a proconvertinei sanguine. Profesorul Gh. Tudoranu a publicat mai multe manuale didactice, monografii. A fost, totodată, un talentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
reducere a glutationului intracelular la subiecții atinși de virusul HIV sugerează o asociere între infecția cu HIV și stresul oxidativ. (Glutationul nu este doar unul dintre principalii antioxidanți interni ai corpului, ci joacă de asemenea un rol crucial în funcția limfocitară și în supraviețuirea celulei.) Stresul oxidativ ar fi unul dintre mecanismele care contribuie la avansarea bolii și la sindromul de denutriție care îi este deseori asociat, prin diferiți mediatori cum ar fi TNF-alfa și IL-640. Unii cercetători sugerează deci un
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
lucru, un prim studiu pe 3 adulți seropozitivi a arătat că o cantitate zilnică de la 9 la 39 g de proteine de lactoserum pe o perioadă de trei luni poate conduce la o normalizare a greutății corporale și a glutationului limfocitar 42. Un alt studiu cu o durată de 6 luni, efecuat pe 14 copii cu vârste între 8 luni și 15 ani care sufereau de SIDA și de sindromul de denutriție 43, a arătat că o cantitate de Immunocal/HMS
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
au arătat o creștere slabă a glutationului indusă de proteinele din zer comercializate 28,29. Figura 6.1 Immunocal TM : un concentrat de proteine din lapte, cu calități farmaceutice Efecte după trei săptămâni de diferite regimuri asupra numărului de anticorpi limfocitari. Creșterea eficacității sistemului imunitar depinde de o concentrație optimă a proteinelor nedenaturate, bogate în cistină. Immunocal TM sau HMS 90 TM La începutul anilor ’80 ai secolului XX, s-a observat în mod accidental o creștere a producției de anticorpi
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
și transfuzați s-a constatat o scădere semnificativă a intervalului postoperator de recidivă tumorală. Au fost emise o serie de ipoteze asupra mecanismului imunosupresiei realizate prin sânge: anticorpi allo-reactivi la primitorul de organ, anticorpi blocanți ai receptorilor Fc, depresia mitozei limfocitare etc. Două ipoteze par credibile: anticorpii antiidiotip și producerea de celule supresive. În clinica umană, prin culturi mixte de celule ale subiecților donator și primitor, s-a stabilit că aceste celule supresive sunt celule CD8+ (limfocite T supresoare). Bolnavii politransfuzați
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
antiidiotip și producerea de celule supresive. În clinica umană, prin culturi mixte de celule ale subiecților donator și primitor, s-a stabilit că aceste celule supresive sunt celule CD8+ (limfocite T supresoare). Bolnavii politransfuzați prezintă o serie de anomalii fenotipice limfocitare, care pot fi puse în evidență în sângele periferic. Astfel, activitatea limfocitelor NK (Natural Killer) este diminuată, iar numărul celulelor purtătoare de antigen DK este crescut (limfocite T activate), care poartă markeri Ts și DR în același timp. În concluzie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
oncogene au fost identificate ca proteine retrovirale. Cealaltă familie este înrudită cu kinaza Janus (Jak). Majoritatea proteinelor din familiile de tirozin-kinaze non-receptor sunt cuplate cu receptori celulari care nu prezintă activitate enzimatică proprie, cum ar fi receptorii pentru citokine, glicoproteinele limfocitare de suprafață CD4 și CD8 receptorul pentru antigene al limfocitelor T. Acest mod de cuplare a receptorilor cu tirozin-kinaze intracelulare seamănă cu o formă disociată de receptor tirozin-kinazic (RTK). Un alt exemplu de semnalizare prin interacțiune proteică este dat de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
de apă. Ca urmare, umpluturile de proteoglicani sunt esențiale în restricționarea fluxului de apă, limitarea difuziei solviților (mai des a macromoleculelor) și în împiedicarea extinderii microorganismelor. Pe lângă funcțiile mecanice, proteoglicanii pot produce adeziunea celulelor și le pot influența motilitatea. Syndecanul limfocitar fixează celulele migrate în ganglionii limfatici, decorina și fibromodulina reglează asamblarea fibrilelor de colagen, syndecanul și glipicanul acționează ca și co-receptori pentru factorii de creștere. Glicoproteinele de adeziune Sunt moleculele ce realizează „cleiul” intercelular. Dintre acestea, două sunt de importanță
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
virusuri. In plus, atât celulele CD4+ cât și CD8+ interacționează cu celulele care prezintă antigen prin intermediul unui al doilea mecanism de recunoaștere, implicând o interacțiune între moleculele numite CD2/T11 din limfocite și moleculele numite α FA3 (antigen asociat funcției limfocitare) de pe celulele prezentatoare de antigen. Activarea prin mecanismele descrise, la care se adaugă efectul de suport al citokinelor secretate de macrofage, produce transformarea celulelor activate prin antigen; dezvoltarea receptorilor pentru un factor de creștere autocrin, interleukina 2 (IL-2) și secreția
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
netratate constitue factori cauzatori ai unor afecțiuni ca: reumatismul acut cardiovascular. În limfocitele și plasmocitele pe care le regenerează, amigdalele sunt considerate centre limfopoietice și surse de anticorpi. Caracteristic pentru amigdale este faptul că, ele, conțin țesut limfatic timodependent (infiltrat limfocitar difuz) - ce produce limfocite ,,T” și țesut limfoid bursodependent (nodulii limfatici) - ce produc limfocite ,,B”. Apendicele ileo-cecal și plăcile lui Peyer se găsesc în țesutul limfoid intestinal, datorită prezenței nodulilor limfoizi, apendicele ileo cecal se mai numește ,, amigdala intestinală” , iar
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
răspândit în toată masa ganglionară sub formă de țesut limfoid dens, el, fiind străbătut de zone cu țesut limfoid lax. Structura lui este diferențiată, datorită prezenței ramificărilor arteriale și a capilarelor sinusoide. Zona centrală (medulară), are parenchimul asemănător unor cordoane limfocitare medulare, datorită ramificărilor arteriale. Zona periferică (corticala), conține capilare sinusoide și parenchim difuz, cu aspect mai mult sau mai puțin folicular. Corticala, se diferențiază într-o: corticală superficială (nodulară) - în care se găsesc limfocite ,,B” dispuse în agregate nodulare (foliculare
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
un procent ridicat de eritroblaști; o mare fragilitate a sistemului hematopoietic privind citodiabaza: elementele imature ca: eritroblaști, mielocite, celule reticulare, trec ușor din măduvă în sângele periferic putînd da naștere la interpretări și diagnostice eronate; apariția uneori a unei infiltrații limfocitare. Studiul mielogramei, este metoda curentă de analiză a hematopoiezei. Indiferent după ce tip se face o mielogramă, aceasta este o apreciere fidelă a mielopoiezei, numai dacă exprimă toate relațiile funcționale ale acesteia, sintetizate în indici și constante specifice. O mielogramă completă
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
este codificată de gena PTPN22 (Protein Tyrosine Phosphatase N22) de pe cromozomul 1p13 (Cohen et al., 1999). Molecula LYP aparține unei familii de tirozin fosfataze care au rolul de a preveni activarea spontană a limfocitelor T prin defosforilarea și inactivarea tirozin-kinazelor limfocitare asociate cu receptorii TCR și substratele acestora (Cloutier et al., 1999, Hill et al., 2002). Molecula LYP este exprimată specific în limfocite și și se asociază cu domeniul SH3 al Csk kinazei (C-terminal Src tyrosine kinase - Csk), proteină cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
de experiență cât și la om. Există multiple dovezi ale implicării vitaminei D în patogenia diabetului zaharat tip 1, atât la oameni cât și la șoarecii NOD. Astfel, administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină inhibarea activării limfocitare și restaurarea raportului normal de celule CD4/CD8, cu scăderea evoluției animalelor spre diabet (Mathieu et al., 1994), mergând până la prevenirea completă a apariției diabetului (Zella et al., 2003). Mai recent s-a arătat că procesul diabetogen la șoarecii NOD
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
procesele imune celulare mediate de această interacție (Seth et al., 1991; Meyer et al., 1995; Woska et al., 1996), acționând astfel ca un anticorp anti LFA-1. In vitro, anticorpii monoclonali anti ICAM-1 (ICAM-1mAb) și anti LFA-1 inhibă migrarea granulocitelor, proliferarea limfocitară indusă de antigen, precum și citoliza mediată de celulele T (Springer et al., 1990; Meyer et al., 1995). Există încercări de a folosi anticorpii monoclonali anti ICAM-1 pentru a preveni rejetul de grefă renală (Haug et al., 1993), precum și în tratamentul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]