797 matches
-
noua de gestație, ulterior ea se dezvoltă în splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă. Rezervorul de celule stem pentru limfocite se găsește tot în măduva osoasă, ca și pentru celelalte celule sanguine. Se cunosc mai multe etape de „maturație” ale celulelor limfoide: limfoblastul, limfocitele mari, medii și mici. Morfologia seriei limfocito-plasmocitare LIMFOBLASTUL - este o celulă rotundă sau ovală, cu diametru de 12-15µm, cu un nucleu central rotunjit sau ovolar, în care se află 2-4 nucleoli; nucleoli care au un conținut palid, fiind
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
secreție eliberate în citoplasmă, ajung la nivelul membranei periferice, unde, membrana granulelor fuzionează cu cea celulară, având loc o deschidere, care permite vărsarea conținutului imunoglobulinei al granulelor în mediu extracelular. În anumite cazuri (stări de hiperimunizare, solicitare continuă a țesutului limfoid) secreția de imunoglobuline plasmocitare are loc prin clasmatoză, clasmatoză care este asemănătoare holomeracriniei, ducând la eliberarea masivă de imunoglobuline anticorpi. Procesul de clasmotoză poate deveni total, când întreaga celulă este lizată și eliberează produse de sinteză în totalitate.Natura secreției
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
parte: feritrina, enzime de tipul peroxidozei, fosfatazelor. ● Insulele plasmocitare - formate dintr-o celulă macrofagică centrală, înconjurată de plasmocite, aflate în diferite stadii de maturare și de limfocite activate. Aceste studii au permis formarea unei imagini față de pătrunderea antigenului în regiunea limfoidă astfel: antigenul preluat și parțial degradat de macrofagi, este transportat limfocitului pe care-l stimulează; transformarea blastică și diviziunea serială a limfocitului activat, este însoțită de apariția unui număr mare de polisomi în citoplasmă, de constituirea formațiunilor ergastomplasmatice și dezvoltarea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
făcând ca nucleolii acestuia să fie invizibili. CELULA MOOT este un plasmocit ce prezintă o vacuolizare extremă a citoplasmei. CELULA TURK este plasmocitul găsit în sângele periferic, celulă rotundă cu citoplasma intens bazofilă cu nucleu mare așezat excentric. Componentele sistemului limfoid - grupele limfocitare Ca și pentru macrofage, celulele limfoide își au originea în măduva osoasă, unde, o celulă mamă multipotentă poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere care începe în măduva osoasă, dar se continuă și se sfârșește extramedular, în alte
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
MOOT este un plasmocit ce prezintă o vacuolizare extremă a citoplasmei. CELULA TURK este plasmocitul găsit în sângele periferic, celulă rotundă cu citoplasma intens bazofilă cu nucleu mare așezat excentric. Componentele sistemului limfoid - grupele limfocitare Ca și pentru macrofage, celulele limfoide își au originea în măduva osoasă, unde, o celulă mamă multipotentă poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere care începe în măduva osoasă, dar se continuă și se sfârșește extramedular, în alte organe ca: timus, splină, ganglioni limfatici. Diferențierea celulei
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
vieții embrionare. În cazul timusului - celula mamă multipotentă invadează rudimentul epitelial, încă din a douăsprezecea zi a vieții intrauterine, celule mamă care se vor diferenția în leucocite sau eritrocite. Câteva zile mai târziu, în timusul embrionar, celula mamă începe diferențierea limfoidă, transferându-se pe culturi, vor da naștere la limfocite. Originea medular-osoasă a celulelor „T” se datorează faptului că, la organismele depopulate limfocitar, refacerea limfocitului „T” nu se obține prin grevare de sinus, ci prin transplantare de măduvă osoasă de la animale
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
cronice se pot întâlni forme celulare dezgolite de citoplasmă sau limfocite cu granulații azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare în sângele periferic reprezintă modificări primare din limfoproliferările maligne cu descărcare periferică; ele sunt clone maligne oprite la un anumit stadiu de maturare. CAPITOLUL II 1. Imunoglobulinele 1.1. Definiție
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
citoplasmă sau limfocite cu granulații azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare în sângele periferic reprezintă modificări primare din limfoproliferările maligne cu descărcare periferică; ele sunt clone maligne oprite la un anumit stadiu de maturare. CAPITOLUL II 1. Imunoglobulinele 1.1. Definiție, clasificare Imunoglobulinele cuprind o grupă de glicoproeteine răspândite
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Ca urmare a unui stimul antigenic cantitatea de imunoglobuline în serul sanguin crește, iar imonoglobulinele astfel produse prezintă calitatea de „anticorpi”, putând reacționa „în vivo” și „în vitro” cu antigenul care le-a indus apariția. În unele sindroame ale liniei limfoide (mieloame, limfoame, plasmocitoane), cantitatea de imunoglobuline serice poate să crească foarte mult, fără ca imunoglobulinele produse, să manifeste cantități de anticorpi. Analiza electroforetică a serului, a permis separarea și măsurarea gamoglobulinelor, denumite apoi imunoglobuline (Ig). Prin analiza imunochimică s-a arătat
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reacție reticulară în cazul unui sindrom infecțios. În aceste cazuri biopsia măduvei osoase este un imperativ absolut pentru stabilirea diagnosticului. Semnele clinice obiective fizice și funcționale, vor fi determinate de intensitatea și extinderea proliferărilor într-unul sau mai multe compartimente limfoide. Se disting semne de proliferare, care duc la mărirea organului limfoid respectiv, grup ganglionar, splină, timus, ficat, țesut osos. Hipertrofia poate fi redusă și lentă, dar în unele cazuri poate să fie cu extensie rapidă, comprimând și distrugând țesuturile din
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
măduvei osoase este un imperativ absolut pentru stabilirea diagnosticului. Semnele clinice obiective fizice și funcționale, vor fi determinate de intensitatea și extinderea proliferărilor într-unul sau mai multe compartimente limfoide. Se disting semne de proliferare, care duc la mărirea organului limfoid respectiv, grup ganglionar, splină, timus, ficat, țesut osos. Hipertrofia poate fi redusă și lentă, dar în unele cazuri poate să fie cu extensie rapidă, comprimând și distrugând țesuturile din jur. 1.3.2 Diagnosticul diferențial al reticulozelor (plasmocitoză) Baza diagnosticului
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
evoluează cu liză osoasă (osteoporeză senilă și menopauză, boala Recklinghausen, metastaze osoase carcinomotoase, în special de prostată și tiroidă); - afecțiuni de disproteinemie - boala Waldenstrone (în care sunt prezente creșteri de imunoglobulină „M”) și proliferarea limfoplasmocitară în măduva osoasă și organele limfoide; hipergamaglobulinemia esențială benignă (ca ultim element de diferențiere, urmărind evoluția în decurs de 1-2-3 ani); afecțiuni care evoluează cu plasmocitoză medulară: infecții, ciroză hepatică, boli de colagen, diferite neoplazii. Procentul, și mai ales, imaturitatea și atipiile plasmocitelor tranșează diagnosticul. 1
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
numai în stadiile tardive, sub forma unor anemii de tip hipocrom. Singurul examen care permite stabilirea diagnosticului este biopsia ganglionară. 1.12.2 Limfosarcomul (limfom malign primitiv, limfoblastom malign, limfadenomul malign, limfocitom malign, limfosarcomul Virchow) - este o neoplazie a țesutului limfoid, care interesează numai o parte a acestui țesut, cu caracter local sau difuz sistemic - limfosarcomatoza Rundrat. În regiuni din Africa există o mare frecvență a limfosarcomului la copii, așa-numita tumoare Burkitt. Această boală interesează în general copiii între 5
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
unor structuri legate de piele ce includ țesuturile subcutanate, sângele superficial, circulația limfatică și sistemele nervoase periferic și autonom. Într-un material al unor cercetători ruși, s-a reușit demonstrarea transmiterii luminii prin meridianele de acupunctură. Secundar sunt implicate organele limfoide si sistemul nervos central. O altfel de recepție extraoculară s-ar putea Înregistra la nivelul centrilor energetici descriși În medicina indiană și numite Chacre. Aceste Chacre corespund, În general, unor structuri cunoscute medicinii alopate, de exemplu Chacra gâtului corespunde cu
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adina TEODORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93111]
-
Ț și în inițierea și modularea răspunsului imun [144]. Prin tehnici de izolare a celulelor dendritice din sângele periferic s-au identificat două subseturi:celule dendritice mieloide (cmDC: circulating myeloid DC) care au ca marker CD11c+DC și celulele dendritice limfoide (clDC: lymphoid DC) care sunt CD11c-DC [145]. Celulele dendritice mieloide au un rol important în imunitatea antitumorală, stimulând celulele Ț naive să se diferențieze în celule Thelper 1 (Th1) care induc imunitatea mediata celular [146]. Se presupune că o perturbare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
mici „oat cell” C. Tumorile cu origine în celulele germinale 1. Seminomul 2. Carcinomul embrionar 3. Tumora de sinus endodermal 4. Teratomul: chistic benign, imatur, malign 5. Coriocarcarcinomul 6. Tumorile cu celule germinale combinate D. Tumorile cu origine în celulele limfoide Limfomul malign: Boala Hodgkin, limfomul nehodgkinian E. Tumorile cu origine în țesutul adipos Timolipomul F. Tumorile metastatice în timus TIMOAMELE Date generale Sunt tumorile epiteliale timice cu atipii minime sau fără atipii. Limfocitele găsite intratumoral nu sunt considerate a fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
clasice s-a ținut cont de aspectele imunologice, citogenetice și moleculare. Astfel, au fost elaborate clasificările: Revised European American Lymphoma (REAL)-1994, Clasificarea Clinică a limfoamelor Maligne, 1996 (tabelul 7.8), Clasificarea OMS a Bolilor Neoplazice ale Țesuturilor Hematopetice și Limfoide, 2001. Clasificarea acceptată pe plan internațional este clasificarea Ann Arbor (Carbone, 1971). Se bazează pe topografia anatomică a afectării ganglionare, pe distincția dintre afectarea ganglionară și extraganlionară, pe invazia prin contiguitate și pe gradul de diseminare [53]. Această clasificare este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
limfocitelor T și în inițierea și modelarea răspunsului imun [86]. În prezent există tehnici de izolare a CD din sângele periferic, indentificându-se două subseturi, celule dendritice mieloide (cmDC - circulating myeloid DC), care au markeri CD 11c + DC și celule dendritice limfoide (clDC - cyrculating lymphoid DC), care sunt DC11cDC [87]. Celulele dendritice mieloide au un rol important în imunitatea antitumorală, stimulând celulele T naive să se diferențieze în celule T helper (Th1) care induc imunitatea mediată celular [88]. S-a evidențiat faptul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
și pierderi rapide În greutate. Adenocarcinomul gastric este o afecțiune gravă, strâns legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Limfomul gastric MALT (țesut limfoid asociat mucoaselor) se prezintă sub forma unor formațiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Acestea se dezvoltă pe o inflamație cronică provocată de Helicobacter pylori ce s-a malignizat În urma unor anomalii genetice. Ele reprezintă aprox. 4 % din totalul
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
săruri alcalinizante (de potasiu și magneziu). Tratamentul chirurgical Este practicat frecvent dar prezintă unele controverse, mai ales În stadiile III și IV de evoluție a bolii, deoarece s-a constatat că nu se poate obține o rezecție completă a țesutului limfoid malign datorită diseminării Încă din stadiile incipiente. S-a constatat că În cazul intervenției chirurgicale este necesară și eliminarea splinei. Tratamentele fitoterapeutice Se bazează pe utilizarea speciilor de plante medicinale cu efecte cicatrizante la nivelul nișelor create și cu reacții
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
evoluție, acești factori generează leziuni ce interesează atât bronșiile cât și parenchimul peribronșic. La nivel bronșic leziunile se fibrozează cu includere de focare celulare polimorfe, uneori predominant granulocitare cu regenerări epiteliale, uneori papilifere; acestea din urmă se însoțesc de hiperplazie limfoidă a corionului și conduc la obstrucția lumenului, favorizând acumulările de celule distruse, mucus, puroi. Experimental, toate aceste leziuni au fost reproduse prin mijloace dintre cele mai variate. Parenchimul prezintă secundar leziuni lobulare și interlobulare cu distelectazie, bronhiolizare alveolară a pereților
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
aceste leziuni au fost reproduse prin mijloace dintre cele mai variate. Parenchimul prezintă secundar leziuni lobulare și interlobulare cu distelectazie, bronhiolizare alveolară a pereților scurtați și fibrozați, infiltrate polimorfe interlobulare și fibroză peribronho-vasculară. Aceste zone restructurate includ mase și noduli limfoizi neîncapsulați și pe traiectul limfaticelor, reflectând resorbția de produse deletere, antigenice sau nu și care se accentuează în cursul chimioterapiei; microfocarele granulocitare sunt frecvente și exprimă reacții imunopatologice de tip ARTHUS, reproduse experimental în supurațiile pulmonare cronice [33]. Vasele interlobulare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
originea în măduva osoasă din celulele stem, sub influența unor factori specifici de proliferare clonală. Această celulă sușă sau stem se orientează spre linia limfocitară și trecând prin mai multe faze, la maturație devine limfocite B, care vor popula organele limfoide secundare: splină, ganglioni limfatici. Limfocitul T își are originea în timus unde, pe parcursul dobândirii de markeri specifici diferiți, celulele stem orientate monoclonal spre seria T trec de la LT imature spre diferite tipuri de LT mature: LT helper, LT killer, LT
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
secolului XX. Dimpotrivă, etiologia acestora era atribuită în 1908 unor obscure „tulburări de corelație“. O asemenea ipoteză a fost elaborată de hematologul elvețian Otto Naegeli (1871-1938). Este meritul lui Victor Babeș de a fi afirmat încă din 1902 că leucemia limfoidă este o maladie neoplazică.63 Această prioritate conceptuală a lui V. Babeș este susținută de hematologul american C. D. Foikner, în tratatul său apărut în 1938.64 În ce privește implicarea unor virusuri în unele forme de leucemie la om, aceasta s-
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
descoperit fenomenul de transformare blastică a limfocitelor cultivate in vitro și tratate cu mitogenul fitohemaglutinină (PHA). Cum se știe, testele de transformare blastică au revoluționat diagnosticul în multe domenii ale medicinei, în special în imunologia clinică. Lucrând în domeniul tumorilor limfoide, Peter C. Nowell a realizat și primele culturi de limfocite in vitro (atât de la subiecți sănătoși, cât și de la bolnavii de leucemie). Avându-l inițial colaborator pe Carlo Croce, formându-și apoi o echipă de cercetare (Guy Tsujimoto, Jan Erikson
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]