3,802 matches
-
grea încercare mă pui, urlu în mine. Nu mă întorc spre el pentru că o să-l strâng de gât. Mă uit în tavanul liftului. „Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el cu o voce limpede. Viața nu-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase. Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vorba noastră cea bătrână și cu adânci Înțelesuri ne aduce aminte: Când plouă, vin apele mari și tulburi și scot toate gunoaiele deasupra. Dar apele mari devin și vijelioase și duc repede la vale toate gunoaiele. Să vedeți ce ape limpezi și curate avem când se Înseninează. Veți vedea toți că am dreptate. Și eu mă voi bucura printre mulți de lumina soarelui și de aerul curat și de liniștea de după furtună. Vă doresc tuturor ceea cemi doresc și mie = să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau s-o alungi! Bătrâna nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e gata să-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește o dată cu palma trăsnită pe obrazul acela fierbinte, întunecat și aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aliați. Într-o zi am să-ți argumentez detaliat ce-am urmărit prin petrecerea asta și-o să-mi dai dreptate... Negreșit, râse ea, dacă o să binevoiești să mă cauți. Sluga domniei voastre, duducă. Cerboaica zâmbi privind pe lângă fața surâzătoare, ochii limpezi și iscoditori ai bătrânei: S-a făcut târziu. Vrei să plecăm, mamă? Păi, dacă dânsul nu ne poate duce la Tomiță, ce să mai facem pe-aici? Ciudat! Mi se pare că totul e ireal, exclamă prefectul. Poate chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa, nu ne mai uităm la dreapta sau la stânga." Să nu mă condamni, prin urmare, asta e rugămintea mea, căci în ceasul de față, când vine scadența, altă alternativă nu am. Nu știu ce vor face alții, dar pentru mine lucrurile sunt limpezi. Armata lui Hitler, din păcate, cea mai instruită moral și înzestrată material armată a secolului, se duce de râpă. Odată cu intrarea aliaților în război, șansele unei victorii, chiar și prin intermediul misterioasei arme secrete de care atât s-a vorbit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului de lebădă. Glasul ei de pisică și ochii, ale căror flăcări verzi fermecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de foc țâșnit din adâncuri. Adâncurile spre care cobora ca o vidră cu capu-n jos să muște din șuvoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
intrat în suflet. Definitiv. Ai toate calitățile din lume, de care aveam nevoie. Tandrețe. Înțelegere. Frumusețe interioară. Dar și a trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt frumoase și mângâietoare. Ochii tăi - cei mai limpezi din univers. Sufletul, locul unde aș vrea să locuiesc o veșnicie. Tu meriți tot din ce aș putea să dăruiesc unui bărbat. Ești unic și special. Iar cei care nu au văzut și n-au apreciat asta nu sunt oameni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
copilă, profesorul începe să trăiască o aventură aparte, de „școlar bătrân” care învață alfabetul unei limbi necunoscute. Doar uneori i se pare că a mai vorbit-o într-o altă viață. Atunci când se privește în ochii larg deschiși ai fetiței, limpezi și fără umbrele de îndoială ale maturității. Tot ce îi era tulbure în amintire se decantează treptat și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Instantaneu, Profesorul a înțeles că există și pentru el un „acasă”. Este locul unde trăiește femeia pe care o iubește, unde fetița lor se culcă în fiecare seară și se trezește în fiecare dimineață, somnoroasă, privindu-l cu cei mai limpezi ochi din lume. A înțeles, în fine, că acum „casa dragostei lor”, despre care amintea odinioară în glumă și puțin melancolic, este absolut reală. „Mai adevărată și mai luminoasă decât orice castel!” - punctează P.H. Lippa, făcând aluzie, pare-se, la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici nu știuseră părinții că au copil, agilă și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în nopțile limpezi, luminos ca-n oglinda apei. După atîta dor usturător, după atîtea căutări și atîta zbucium, speranța care nu-l părăsise niciodată se transforma în realitate. Era aceea, cu adevărat, mama sa? Visez sau e aievea? Nu, nu visez; tu ești
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
umbră... Ce anume o făcuse să-și imagineze că ochii lui erau negri? Îi asemănase cu întunericul, misterul în care era învăluit? Probabil. Și dacă ar avea altă culoare ar fi dezamăgită? Dacă s-ar pierde în două pete albastre, limpezi ca cerul dimineții, ar fi decepționată? „- Tu nu știi să oferi, doar aștepți. Mereu aștepți să primești fără să faci nici cel mai mic efort pentru a oferi ceva. - La ce te referi? - La afecțiune, la atenție, la iubire. - Ofer
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate cele devin limpezi, vine rândul tainelor.. Nu dispera când te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și ea o iluzie. Depănând amintiri, trecutul devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ori ești flămând ori prea sătul! A ordona totul până la cele mai neînsemnate detalii, a pune toate lucrurile la locul lor este semn de gândire sănătoasă. Unora le poate părea o manie... Fixează-ți scopuri precise, realiste și o gândire limpede. Și-abia după aceea treci la treabă! Omul (aidoma celorlalte făpturi) este o ființă temătoare! Teama cea mai cumplită e teama omului față de...om! Se spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fată? Dar dacă nu am văzut-o până astăzi? Ce e asta?" Frumoasă zi! exclamă Leonsia. Deja suntem în primăvară, Leonsia, zice Marina. Foarte exactă observație! Ieri echinocțiul... Fără îndoială energia vegetalelor... și se oprește Avito pentru a vedea ochii limpezi ai Marinei care se întorc spre ai săi și cu gura căscată începe să-l asculte cu întreg corpul și cu sufletul întreg. "Dar ce am azi?" își zice viitorul tată al geniului ce mi se întâmplă de nu pot
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
O, nu, este o favoare pe care don Fructuoso dorește să mi-o facă și poate mi-o face pentru că această cunoaștere a multor lucruri... și se împotmolește. Ce lucruri știi tu, Avito Carrascal, ce lucruri știi în fața acestor ochi limpezi candizi care împiedică să spună ce nu se știe și nu se va ști niciodată?" Leonsia bănuiește ceva până la a ghici ce. Nu este acest Avito, Avito de alte dăți, stăpân mereu pe sine și pe cuvântul său în felul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în primul rând spirit de discernământ, dreptul de a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau a unor idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
moment solemn, o „minune" mult a? teptat? pe care noaptea, În ??cerea ei În?eleapt? o a? teapt? aprinzându-?i, una cate una, f?cliile pe altarul luminat de icoanele cerului,stelele: „Natură doarme dus?, ț?riile În pace Din limpedea n???ime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane ??i limpezesc În tremur a lor icoane. Tot mai adânc domne?te ț?cerea În? eleapt? - Se face cum c? noaptea minunea ?i-o a? teapt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb, semnătura limpede a lui Cristian Siboiu, era numele lui Cristian Siboiu, și nicăieri nu apărea că poeziile ar fi fost scrise de un oarecare Vasile Moare, cum se temuse el. Atât de brutal a fost cuprins de bucurie, Încât nu și-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]