339 matches
-
adus În viața literară și socială atâtea dezagremente, eu - unul dintre eurile mele, cel „lucid, burghez, adult etc.” - am regretat amarnic ceea ce făcusem; Într-o țară acut centralizată, să contrazici În presa „burgheză, dușmană”, pe autocratul Îmbibat de putere și lingușit de nu puțini potentați ai lumii și apoi, ca o provocare, să te Întorci sub nasul lui și al hoardei care-l susține și care se valorifică numai prin el și prin bunul lui plac, poate părea, nu-i așa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
treacă de original", zice un al treilea și toate aceste individualități croite pe sama mea, atribuite mie, nu au a împărți cu mine nimic. Eu sânt ce sânt, destul că sânt altceva decât ceea ce cred ei. Lauda lor nu mă lingușește, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a mea batjocura lor nu m-atinge, pentru că ei batjocoresc un individ pe care eu nu-l cunosc ... Îi desprețuiesc pe oameni ... m-am săturat de ei257. Conștiința de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
te ademenească sau să te cumpere: scuipă-l în ochi! Legionarii nu sunt nici proști, nici de vânzare! Porunca V - Fugi de cei ce voiesc să-ți facă daruri. Nu primi nimic. Porunca VI - Îndepărtează-te de cei ce te lingușesc și te laudă. Porunca VII - Unde sunteți numai trei legionari, trăiți ca frații între voi: Unire, unire și iar unire. Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele și cu tot egoismul din tine pentru această unire
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Prețul pieței" pentru cărțile lui Iorga abia dacă acoperea o pojghiță a problemelor sale financiare. Dar ce făcea înalta societate bucureșteană? Numeroasele cunoștințe ale lui Iorga, oameni pe care îi putea considera ca fiind prietenii lui? Societatea aceea care îl lingușea cu cîteva zile mai devreme? Au încercat să-l ajute? Așa cum stă scris în Scriptură: "Era un nou rege în Egipt și nimeni nu-și mai amintea de Iosif...". A încercat Cuza să-l ajute? Nu, l-a lăsat în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lăsată în întregime pe umerii maestrului Alexandru Bârlădeanu. Fiindcă, deși a fost coleg de Academie cu Șerban Cioculescu, la cei 80 de ani împliniți, dumnealui nu are încă umorul acestuia ca să le poată spune urmașilor săi parlamentari: Nu mă mai lingușiți atâta, măi fraților, că am mai fost lingușit odată și mă simt de parcă aș avea 160 de ani... Și, în treacăt fie zis, eu cred că nu am alt merit decât acela că sunt singurul care am rezistat (încă de pe
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Fiindcă, deși a fost coleg de Academie cu Șerban Cioculescu, la cei 80 de ani împliniți, dumnealui nu are încă umorul acestuia ca să le poată spune urmașilor săi parlamentari: Nu mă mai lingușiți atâta, măi fraților, că am mai fost lingușit odată și mă simt de parcă aș avea 160 de ani... Și, în treacăt fie zis, eu cred că nu am alt merit decât acela că sunt singurul care am rezistat (încă de pe vremea lui Iosif Vissarionovici) și care, în ciuda Constituției
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
frumoase, cochetau cu niște "pierde vară" gălăgioși, fazi și obraznici care le amăgeau cu iluzii de iubire. Prietenele ei aveau mai multă experiență de viață, Fantine era la prima iluzie. Toate aveau drept sfătuitoare: sărăcia și cochetăria una dojenea, alta lingușea, dovadă că au căzut în plasa celor ce s-au jucat cu naivitatea lor. Tinerii: Listolier, Fameuil, Blachevelle, Tholomyès au promis tinerelor, mai mult sau mai puțin îndrăgostite, organizarea unei petreceri și... o surpriză. Și întradevăr, le-au invitat la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Olympieniî și eroii în cultul ei, se disting anumite elemente asiatice (de exemplu, hierodulele) alături de elemente mediteraneene (porumbelul). Pe de altă parte, Imnul homeric către Afrodita (I, 69 sq.) o prezintă ca o veritabilă Stăpână a Animalelor: "în urma ei, mergeau, lingușindu-o, lupi suri, lei cu coamă sălbatică, urși și pantere iuți și lacome de pui de căprioară". Dar o trăsătură nouă, specifică Afroditei, se adaugă la aceasta: zeița "a pus dorința în piepturile lor; atunci ele s-au îndreptat toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oameni nu au unde dormi. Trebuie să aibă un pat la noapte. Nu se pot culca pe stradă. Am nevoie de doisprezece cenți pentru a-i găsi unuia un pat. Cine mi-i dă?" (172). De-a lungul serii îi lingușește pe trecători, uneori fără succes, până ce strânge suficienți bani pentru oamenii aliniați în spatele lui. Apoi își duce companionii fără adăpost la o pensiune și le plătește șederea pentru acea noapte. "Când ultimul dintre ei a dispărut pe scara ponosită, el
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
partidului (care, într-o confruntare memorabilă la care am participat și eu, alături de alții, amenința cu sesizarea Consilului Național pentru Drepturile Minorităților dacă este înlăturat), o frumoasă și lucrativă pax carlana s-a instalat spre beneficiul tuturor celor care îl lingușeau și-i executau slugarnic ordinele. Totul era minunat, lumea îl aclama, presa, cu rare excepții, îl trata bine, totul era, dacă nu roz, măcar portocaliu. Averea și prestigiul familiei au cunoscut cote de succes nesperate, era bine branșat la București
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cinstit, orgolios și nărăvaș pentru a fi un politician acceptat de valahi (care nu prețuiesc decât jaful, fățărnicia și oportunismul), astfel încât trăiește paradoxul de a fi popular, însă, înconjurat de o echipă de "prieteni" cu geometrie variabilă - cei ce-l lingușesc umili când el e la cârmă dispar rapid din peisaj sau chiar îl mușcă când puterea i se diminuează. Cum eu mi-am păstrat neschimbată poziția față de domnia sa, indiferent de valurile vieții sale politice, îmi permit acum să-l laud
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
societății din prima jumătate a veacului al XIX-lea” Dinu Păturică sosește la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, cu o scrisoare de recomandare din partea tatălui său, Ghinea Păturică. Umilindu-se În fața postelnicului, Dinu Păturică este primit În slujba de ciubucciu și lingușindu-l În continuare, urcă pe scara funcțiilor administrative (cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
provincie decât rareori, când este vorba despre un scriitor mult prea bine cotat pentru a fi ignorat sau în cazuri de vogă, snobisme ori amiciții generaționiste. Nici scriitorul din provincie nu reprezintă neapărat o mostră de delicatețe. De obicei, el lingușește scriitorimea bucureșteană sau o sufocă în petiții, cerințe, solicitări, pisălogeli. Apelează la diferite tactici de captatio benevolentiae, indiferent dacă acestea funcționează sau nu. Pentru că, orice s-ar spune, jocurile literare se fac la București, oricâte sfori s-ar trage în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de cerințele de pe piața morală și caracterială a vremurilor. Firește, cum altfel, și cu aceasta închei - licheaua nu are organ pentru etică: în ființa ei, etica este un simțământ nu doar atrofiat, ci autoextirpat. Lingăul Cuvântul lingău vine de la a linguși - un verb prea blând, totuși, pentru a defini sensul peiorativ al termenului. Și mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de „a peria”, a lăuda pe cineva - dar nu oricum, ci strident, jalnic
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a-l linguși pe cel aflat într-o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat la noi, la români, pentru a însoți substantivul ori adjectivul (în funcție de context
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat la noi, la români, pentru a însoți substantivul ori adjectivul (în funcție de context) lingău este a se gudura. Interesant este faptul că prin acest verb, sensul de a linguși primește inclusiv o poziționare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
criminali” au fost în stare să construiască o țară demnă și bogată, respectată peste tot în lume, nici pe departe asemănătoare cu țara în care trăim în prezent: plină de milogi și de umili, care nu mai încetează să-i lingușească pe ticăloșii care aparent au puteri nemărginite. Această lume pământeană este plină de suferințe și de zbucium pentru majoritatea locuitorilor planetei, dar există totuși și un val de fericire, satisfacție și distracție pentru o minoritate care a întâlnit norocul în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
rusească, și astfel să pătrundă în cercul restrâns al persoanelor din înalta societate. Schimbarea era impulsionată, după cum remarca Barabás, de prezența ofițerilor și generalilor ruși în saloanele bucureștene: „Această epocă era foarte curioasă la București, unde lumea voind a se linguși pe lângă muscali a început să se lase de obiceiurile turcești, imitând și luând pe cele europene. Hainele turcești erau purtate de boierime și de slugile ei, arnăuți, pe când țăranii și-au păstrat portul strămoșesc, tot așa ca și cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în acest sens criticile pe care și le atrage Eminescu din partea colegilor junimiști pentru libertatea de a-și expune opțiunile, chiar dacă acestea nu rezonau cu politica partidului): "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"303. În cadrul articolelor polemice, Eminescu pornește de la deconstruirea demersului argumentativ al adversarului, demontând
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scop, pentru a le asigura dezvoltarea, bunul trai, prosperitatea"343. Orizontul informativ pozitiv al publicisticii eminesciene, precizia citatului, apelul constant la surse de autoritate, exigența construcției argumentative sunt generate de fidelitatea față de referențialul istoric și conștiința responsabilității scrisului jurnalistic: "Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"344. 4.4.3. Polemistul Lectura articolelor eminesciene relevă ipostaza unui polemist redutabil
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivel declarativ "artificiile retorice", fără ca acest lucru să conducă la dispariția acestora din texte. Punându-și scrisul în slujba adevărului, Eminescu face următoarea profesiune de credință: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"458. Pornind de la poetica explicită a articolelor, "publicul îi poate astfel "prinde" rețeta
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"524. Istoricul este interesat de exactitatea evenimentelor prezentate, iar detenta temporală permite jurnalistului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
informale, trei tipuri de rețele pot fi propuse pentru a de-birocratiza relațiile cu o organizație, adică, pentru a găsi o soluție prin care acesta să producă bunuri și servicii. Un individ poate încerca să-și personalizeze relația, cerșind sau lingușindu-i pe funcționari pentru a obține ce dorește (...) conceptul de blat se referă la folosirea relațiilor pentru a oferi beneficii, pentru a-l forța pe un funcționar să încalce regulile (...) relațiile mai presupun să pretinzi favoruri pe baza apartenenței la
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
carieră strălucită În cultura română. La Nicolae Filimon, trăsături ca viclenia și ambiția, sprijinite de o voință excepțională, fac din Dinu Păturică ciocoiul eficient; ambiția sa de a parveni, de a se Îmbogăți, se exprimă prin mijloace extrem de variate. El lingușește pe cei ce-i sunt utili, e servil cu cei ce au putere (Motru zice: „târâtor cu cei mari”), e ipocrit și viclean, Înșelând credulii, disimulează cu o artă de bun cunoscător al scenei sociale. Nu și-a schimbat metodele
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de a fi un sacrificiu pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de fapt, se consideră că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]