328 matches
-
rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost, l-am stîrnit și mai rău. M-a supravegheat-ocărît-bîrfit-hulit. Insuficiența intelectuală e categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel devine insuportabil". Avea un aer din ce în ce mai defensiv. Un mers șerpuit, diferențiat†††††††††††. Arăta ca o virgulă mare. Ajunsesem să-mi doresc să se termine odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legămîntul sfînt. 31. Niște oști trimise de el, vor veni și vor spurca sfîntul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, și vor așeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legămîntul. 32. Dar aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămîne tari, și vor face mari isprăvi. 33. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți. Unii vor cade, pentru o vreme, loviți de sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
supunerea; îi negau doar cultul divin: de acord în toate cu soldații păgâni, se deosebeau de aceștia prin adorația unui singur Dumnezeu. Creștinii își exprimau supunerea și îndeplinirea îndatoririlor civile sau militare în termeni clari și preciși, fără ficțiune și lingușire, lăsându-se călăuziți numai de dreapta lor rațiune: își mărturiseau îndatoririle și își apărau drepturile cu promptitudine și curaj. Demnitatea și onestitatea soldaților creștini poate fi admirată prin cuvintele explicite ale sfântului Iustin: Dacă un creștin este lipsit de zel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos. Însă, foarte probabil, o asemenea atitudine antiidolatrică se pierdea provocând în creștini ispita încălcării anumitor practici legate de cultul imperial. Apologetul se simte dator în conștiință să atragă atenția asupra unei rezistențe majore palpabile, din partea celor compromiși în fața lingușirilor. În paralel cu mărturia martirilor din Acta și din Passiones, soldatul creștin își mărturisește propria credință în public: Christianus sum; printr-un limbaj mistico-alegoric, trece la descrierea soldatului care se îndreaptă spre gloria martiriului. Putem vedea etapele succesive care conduc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de acțiune delimitată de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul primit, nu au simțit și nici nu s-au lăsat influențați de lingușiri ori de vreo altă atracție pentru păstrarea bunurilor proprii ori a afecțiunilor familiale, respingând propunerea unor cariere comode și aparent onorate în detrimentul conștiinței curate. În fața constrângerii morale, soldații creștini își dădeau seama că prestarea serviciului militar în asemenea condiții era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu ducă la crearea unor mari suferințe sau prejudicii celor din jur.) Unge osia ca să nu scârțâie carul. Pornind de aici, unii Înțeleg să-și promoveze afacerile nu atât prin eforturi aptitudinale oneste, cât mai ales prin mită, complimentări și lingușiri de tot felul.) Acela care ascultă este părtaș cu acela care vorbește de rău. (Desigur, numai celui căruia Îi place să asculte ponegririle făcute de alții la adresa unui semen acceptă să fie de față.) „Jumătate din omenire simte plăcerea să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pune În față o oglindă În care ți se vede chipul.” (J.W. Goethe) Dacă l-ai sărutat pe obraji, nu-i mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești să-l convingi de valoarea ta, prin fapte.) Capra care se desparte de turmă o mănâncă lupul. (Cel care părăsește, din orgoliu, dispreț sau nechibzuință, comunitatea În care s-a născut și În care a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți să nu te retragi, până la urmă, Într-o stare de autocompătimire sau chiar de silă față de tine Însuți. Μ Când gândirea este dominată de emoție, ea slăbește În argumentare logică, dar câștigă În forță de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
teama de a nu fi pedepsiți mai aspru decât cred ei că ar merita! Alteori, copilul recurge la minciună pentru că a observat că-i este mai ușor să obțină un favor de la părinți prin gestul plăcut și ademenitor al unei lingușiri, decât printr-o faptă merituoasă, care presupune Însă un efort de durată. Μ De ce copilul dorește cu ardoare să ajungă cât mai curând om mare? Pentru că el crede că oamenii mari pot să facă tot ceea ce doresc. El nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus/ datină pe valuri crețe/ tulburată frumusețe,/ ani de fum, bani de foc/ osie de vis a lumii/ ei în lingușirea spumei/ ard rotindu-se pe loc." ("Marea"). Rolf, din poemul "Nunta", va realiza cunoașterea tainei nunții în moarte, înfășurat de apele mării înspumegate: Apoi sări în marea spumegată/ îmbrățișând-o îi cuprinse gura/ o frunză vânătă și înghețată." Modul clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Caracterul acestui rege era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său, care trebuia să-l reprezinte numai pe el. Această hipertrofie a personalității, întreținută și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect realitatea înconjurătoare (nu va ști, de exemplu, să aprecieze iubirea sinceră, dar măsurată în manifestări exterioare, a fiicei sale Cordelia, preferând în schimb iubirea prefăcută a fiicelor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Complexul de realism lucid și de somnambulism buimac este și mai înrădăcinat, și mai generalizat. El se degradează acum cu ușurință, devenind la scara cetățeanului futilitate, catalepsie, fatalism, la scara economică, corporatism nepăsător față de interesul comun, iar la scara politică, lingușire neroadă a electoratului și teamă plină de slăbiciune față de luarea deciziilor. Dușmanul din noi Dar dacă devenim conștienți de paradoxul conștiinței care ne face inconștienți, dacă devenim conștienți de faptul că în noi înșine subzistă și se dezvoltă degradarea somnambulică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tot așa după cum dispersia lor îi stimulează expansiunea. Lipsa de activitate a părții alese privează națiunea de îndrumare și o expune mizeriilor de tot felul: "atunci se lățește crima de care e cotropită fapta frumoasă ce fuge și se ascunde; lingușirea ce caută câștig din orbirea celor lingușiți și înaintea căreia puterea de a susține privirea adevărului slăbește din ce în ce; îngâmfarea asupra propriilor merite și lauda cu meritele altora, căreia urmează lenevirea de a mai lucra și care împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu ne mândrim cu rezultatele dobândite, ci să tindem necontenit la a le mări și a le întinde!" Muncă, străduință, modestie, realism față de împrejurările timpului, iată însușiri recomandate de Xenopol cu accent programatic. "Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr!" Vanitatea e un păcat costisitor pentru orice națiune. Ceea ce reclama istoricul, în fond, era un efort substanțial de adâncire în sine, de autocunoaștere, ca o condiție a mobilizării energiilor latente. "Astăzi răul e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestea sînt destul de lesne de stimulat. Provocarea constă în faptul că par,după părerea multora, o soluție destul de neplăcută. în universul managementului trainingurilor și al resurselor umane, această strategie poartă numele de laudă pozitivă continuă. Copiii mei îi spun altfel: lingușire. Transferă șefului meritele pentru succesele tale Nu am să uit niciodată o conversație cu Miles Murphy și Vince Renton în departamentul de Relații umane al Institutului de Standarde Tehnice și Siguranță. Aveam o discuție neoficială despre angajați din cadrul organizației care
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
iar beneficiile pot fi imense. Partea cea mai bună este că poți fi complet lipsit de scrupule în această privință, iar șeful tău nu își va da seama niciodată de strategia ta. Desigur, uneori e destul de dificil să procedezi astfel. Lingușirea unui șef pe care nu îl simpatizezi sau nu îl respecți contrazice toate principiile. Unii dintre noi consideră atît de dizgrațioasă această practică a remarcilor laudative, încît o taie de pe lista opțiunilor. înainte de a o cataloga astfel, consider eu, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sau nu îl respecți contrazice toate principiile. Unii dintre noi consideră atît de dizgrațioasă această practică a remarcilor laudative, încît o taie de pe lista opțiunilor. înainte de a o cataloga astfel, consider eu, ar fi indicat să cîntărești puțin avantajele. Da, lingușirea cuiva îți poate lăsa un gust amar pentru scurt timp, dar cît de mare este profitul pe termen lung? Uneori poate fi uriaș. Laudă-ți șeful Toate sistemele de management iau în discuție importanța susținerii acordate de către manageri angajaților și
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
să exagerezi; nu-i nevoie să-ți manifești admirația prea intens, fapt care poate fi interpretat drept fals sau ca o încercare de manipulare. Vei fi însă uimit cîte laude poți aduce cuiva, fără a ajunge să fii bănuit de lingușire. Fii un angajat exemplar Unul din cele mai bune mijloace de a minimaliza experiențele negative datorate unui șef dificil este să încerci din răsputeri să fii un angajat exemplar. Fă-ți treaba așa cum trebuie. Cu cît te achiți mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fac un compliment nu reușesc pe deplin pentru că spun celeilalte persoane doar ce le place, nu și de ce le place. Puterea unui compliment depinde de sinceritatea lui; a spune cuiva numai ce ne place la el, sună de obicei a lingușire, ceea ce nu are efectul dorit. Niciodată să nu spunem cuiva ce ne place, fără să adăugăm și de ce ne place. COMPORTAMENT: Afirmația "Sunteți un profesor excelent" poate fi perfecționată prin "Sunteți un profesor excelent pentru că veniți în mijlocul nostru și arătați
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ajutor divin (după cum povestește Cartea lui Iosue), intră în joc un element perturbator: contactul cu populațiile politeiste ale țării (după cum vom vedea în Cap. 2), teoretic expulzate (Dt 7,1 ș.u.; 17 ș.u.) sau reduse la sclavie. Prin lingușirile lor acestea ar fi reușit nu de puține ori să-i seducă pe membrii poporului lui Dumnezeu. Textul biblic consideră că interacțiunea dintre cananeeni și starea de decădere a poporului ales a făcut în așa fel încât religia lui Israel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Cioran - decît să complice totul, pînă și „propria-i frică” (desigur, văzînd dimensiunile incomensurabile ale „necunoscutului”). * „Ca să-ți placă laudele, nu este neapărat necesar să te simți demn de ele.” (H. de Montherlant) Într-adevăr, este suficient să-ți placă lingușirile... * „Ești dator, uneori, să faci o greșeală, nu ești dator niciodată să faci o prostie.” (N. Iorga) O „prostie” este mai mult decît o „greșeală”, deoarece În ea ți-ai premeditat un anumit rezultat, pe cînd greșeala o faci mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
păreri sau În atitudini poate fi, bineînțeles, de multe ori, semnul existenței unor mari carențe sufletești: (ex: complicitate pînă la slugărnicie); indiferență, dezinteres față de găsirea unei soluții reale, fapt care duce la o atitudine de tipul „fie ce-o fi”; lingușire; lașitate; constrîngere (ești de acord dintr-un sentiment de teamă) etc. * „Cel mai bun lucru este să nimicești nu pe criminali, ci crimele.” (L.A. Seneca) Desigur, este mai ușor să pedepsești vinovații, decît să descoperi cauzele „răului” și să le
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În certitudini. * „Vrei să fii cunoscut de toți? Să nu cunoști pe nimeni.” (P. Syrus) Cunoscuții Îți limitează imparțialitatea, prin abuzul lor de Încredere, ca să nu mai vorbim de atentatele lor la bunul tău simț, prin laude și acte de lingușire. De aceea se și spune că este mai greu să fii judecător Între prieteni, decît Între necunoscuți sau Între dușmani. * „Dacă viața ta a plăcut multora, nu poate să-ți placă și ție.” (P. Syrus) E de presupus că astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]