793 matches
-
conduse de un student, Iliescu se numea. Și să nu uit ceva interesant: îmi spunea profesorul Vacaru Opriș că ideea numelui formației Roșu și Negru, condusă de Nancy Brandes, din care făcea parte și prietenul meu din anii '70, Ovidiu Lipan "Țăndărică", a venit în timpul unei repetiții la clubul institutului, de la draperia roșie a cortinei de la scenă și negrul de la geaca lui Nancy Brandes. S. B.: O informație inedită. Să revenim la FACS. D. T.: Da, festivalul evolua și am avut
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
449, 472 Leizer, Ghidale, 222 Lenin, V.I., 34, 136, 500 Leocov, Mandache, 110, 120, 361 Leon, Aurel, 88, 89, 545 Leonte, Dumitru, 53 Leonte, Liviu, 121, 249, 257, 300 Lesnea, George, 256, 257 Liiceanu, Gabriel, 23, 461 Linde, Radu, 160 Lipan Țăndărică, Liviu, 38, 417 Livescu, Lucian, 448, 460 Lixandru, Gheorghe, 132 Lixandru, Tatiana, 123, 124, 126 Loghin, Aurel, 144, 222, 450 Loghin, Octavian, 100, 101, 120, 121, 233 Loghin, Victor, 159 Logofătu, Constantin, 121, 223, 229 Lovinescu, Monica, 421, 483
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
împăratului frumoasă soțioară. Iar împăratul în scări se ridica Și-n toată zarea privea Și aci în curtea dumneavoastră, zărea Boboc de lalea Care nu nflorește, Locul nu-i priește Și nici nu rodește! Și ne trimise pe noi, șase lipani călări Cu crampăne de argint, Să zmulgem floarea din pământ, S-o scoatem din rădăcină, S-o sădim la-mpărat în grădină. Că acolo înflorește Și rodește Și locu-i priește. Dacă nu ne-o dați, De noi nu scăpați ! Orația
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
așa și este sau, totuși, lucrurile stau, până la urmă, altfel? Iată: „stând singură pe prispă, în lumina de toamnă și torcând”, cu ochii „duși departe”, așa apare pentru întâia oară eroina Baltagului. Și cu gândurile femeii, care îl caută pe Lipan al ei în „povestea” care deschide textul (despre voia lui Dumnezeu, asupra soartei „muntenilor”, când a pus El „rânduială și semn fiecărui neam”, la începuturile lumii) și în vorbele-i cu tâlc, „adânci”, reauzite acum, în amintire. Deși memoria ei
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu ele, textul introduce imaginea gospodăriei de oieri a Lipanilor și a unei ordini familiale (mama autoritară a Minodorei, stăpâna casei și a „slugii” Mitrea, scrisorile de la Gheorghiță și baciul Alexa etc.), pe un fundal al rânduielii vieții satului de munte și al „informațiilor” privind starea familiei, copiii etc., gândite
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne ale hotarului dintre anotimpuri. Dar esențialul este în accentul interior care marchează receptarea unor asemenea semne. Timpul, trecerea sunt simțite acum ca din perspectiva cuiva care, ca nevasta lui Lipan, percepe și alte semne decât cele obișnuite (ca în Zburătorul lui Eliade Rădulescu, sau în eminesciana Sara pe deal), de „tablou” auditiv, al înserării la sat, pe linia aceleiași „semantici” a absenței, discretă, dar sigură, căci tocmai firescul „tabloului”, deloc
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul râpilor”. Ascultându-l, „Vitoria simți un fior prin spate”: și în fundul unei râpi vor găsi ea și Gheorghiță rămășițele pământești, sfâșiate de lupi, ale lui Nechifor Lipan. Anticipări intruziv-auctoriale? Nu, însă nu atât cuvintele argatului, cât rezonanța lor subiectivă contează, sugerată, din perspectiva Vitoriei, aducând dinspre secvențe și momente narative mult mai târzii unda unei resemantizări „retroactive”, de special feed back: autorul Baltagului are știința, nezgomotoasă, a
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
lecturii, într-un climat (al acesteia) apt să întrețină receptivitatea la nuanțe, la sugestii: pe căi, s-ar zice, „inanalizabile”. Lipsesc oare cu totul, în această „uvertură” a romanului, pătrunderile în ceea ce „spune”, neauzită de ceilalți, „vocea” interioară a Vitoriei Lipan? Cum ar putea fi așa, când temerile, presimțirile, încordarea, așadar tot atâtea forme ale unui incipient proces sufletesc (pe care se va clădi în fapt totul), rămân nemărturisite nimănui altcuiva decât sieși? Și încă: fără ele, fără a se ajunge
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o altă abordare a necesarei dimensiuni interioare a prezenței personajelor în structura epicului din Baltagul. Momentul închinării la icoana sfintei Ana, în mănăstirea Bistrița, e unul de vârf pe linia sugestiilor legate de „dimensiunea” psihologică a prezenței personajului - protagonista: Vitoria Lipan - în textul sadovenian, credibilă, substanțială, dar lucrată, această „prezență”, într-o tehnică (așa cum am văzut) a notației - „peisaj”, portret, ambianță domestică și de comunitate rurală, aceasta din urmă, fără, totuși, mult pomenita „intenție” de cuprindere monografică, atribuită cam prea școlărește
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
greu de îndurat decât ceea ce îi urmează începând de „acum”, după destăinuirea și „sfatul” cu sfânta Ana și scurtul dialog cu prefectul, la Piatra. Până aici „absorbirea” în grijile de fiecare zi ale casei și familiei, mai larg: ale gospodăriei Lipanilor, era și un mod al ei de a disimula, în fața celorlalți (inclusiv, a copiilor săi) temerile, îngrijorarea, gândurile negre care o rod și, în același timp, de a întreține încă speranța, tot mai șubredă, de la o zi la alta. Ceea ce
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Ceea ce urmează, de aici încolo, va fi o altfel de „absorbire”, în tot ce are de făcut după luarea „hotărârii”, în intervalul de pregătire și apoi de-a lungul întregii desfășurări a „anchetei” pornite de ea pe urmele lui Nechifor Lipan, bărbatul și tatăl neîntors la ai săi, din drumurile lui cu primejdie, din „lumea asta”, cum știe femeia și o și spune, „plină de răutăți”. Lui G. Călinescu Vitoria Lipan i se părea la fel de amenințată ca și Anca
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
desfășurări a „anchetei” pornite de ea pe urmele lui Nechifor Lipan, bărbatul și tatăl neîntors la ai săi, din drumurile lui cu primejdie, din „lumea asta”, cum știe femeia și o și spune, „plină de răutăți”. Lui G. Călinescu Vitoria Lipan i se părea la fel de amenințată ca și Anca, din Năpasta lui Caragiale, de o excesivă încărcare a imaginii feminității (ficționalizată de cei doi autori) sub raportul unei prea încrâncenate voințe, în ambele cazuri, de a-i pedepsi pe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de poetica unei asemenea „reliefări” excesive? Astfel de întrebări trimit, în fond, nu atât la prezumate limite ale psihologiei feminine (în raport cu cea masculină), cât, pur și simplu, la felul în care ne apare motivația trecerii de la căutarea „urmelor” lui Nechifor Lipan și, apoi, a rămășițelor lui trupești, datorie morală și creștinească, la implicarea Vitoriei în „ancheta” polițistă, interpretată, ea, ca expresie a unei voințe de răzbunare, a unei prea mari, prea tenace și prea spectaculoase durități sufletești. Dar este aceasta o
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
expresie a unei voințe de răzbunare, a unei prea mari, prea tenace și prea spectaculoase durități sufletești. Dar este aceasta o perspectivă (asupra protagonistei Baltagului) ale cărei premise rezistă analizei critice? „Bistrița” și „Piatra” sunt momentele decisive pentru ieșirea Vitoriei Lipan dintr-un „întuneric” al îndoielilor, al nesiguranței și al neștiinței, către o cu totul altă stare lăuntrică și urmările ei: „hotărârea” cea mare și împlinirea ei, prin căutările și „ancheta” ce îi urmează acesteia. Până atunci se ferise să dea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și dreptății. Nu e nimic ciudat, nici paradoxal, în schimbarea de climat interior ce se produce, „pragul” de trecere către tot ce va urma de aici înainte, până la ultima pagină din Baltagul: „Având într-însa știința morții lui Nechifor Lipan și crâncenă durere, se văzu totuși eliberată de întuneric”; eliberare care o scoate pe munteancă la o „lumină” a hotărârii și a purcederii la împlinirea ei. Nu o răceală a sufletului, ori cine știe ce rece iscusință a minții se află la
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a se schimba nimic, eroina procedând aidoma și ajungând la aceleași rezultate (însă, evident, nu și la aceleași implicații și iradieri ale epicului), în cazul acela romanul ar fi fost, totuși, altul, sensul i-ar fi mai sărac, iar Vitoria Lipan, abia atunci, ar părea un personaj forțat, angajată fără suportul unui asemenea „gând” într-o poveste doar de omor, istețime detectivistică și vendetta, atât și nimic mai mult: în timp ce Baltagul sadovenian e, tocmai, nu numai „mai mult decât atât”, dar
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
abia astfel și abia atunci la capăt - îi apare protagonistei ca decisă din afara și de deasupra ei, de către aceleași „puteri” înalte de la care a primit tot timpul „hotărârile” și „semnele”. În fond, neîncrederea călinesciană în firescul și „credibilitatea” Vitoriei Lipan venea dintr-o impresie de „prea multă îndârjire din partea unei femei”: și aceasta, la rându-i, tocmai din acel prag de trecere (riscat, excesiv, credea criticul) dinspre căutările, pe urmele lui Nechifor, pentru a-i găsi trupul și a i-
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
narativă”) în linii clare și apăsate și nici, iarăși, analiză psihologică nu se face: totuși, sugestia unui astfel de „circuit” subtil al motivației eroinei nu e mai puțin perceptibilă de către cititor și capabilă totodată s-o ferească pe Vitoria Lipan de aerul excesiv pătimaș, „îndârjit”, imputat de Călinescu. Dimpotrivă, întreaga ei „prezență” în textul romanului, până la sfârșit, rămâne perfect credibilă, cu tot cu accentul de apogeu dramatic și acel climat special, de superioară „teatralitate”, care marchează distinct finalul: distinct, dar pe temelii
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat; Sadoveanu, în Baltagul, nu. Drumul Ancăi duce de la confirmarea bănuielilor ei vechi la o prea sofisticată pedepsire-răzbunare, al Vitoriei Lipan, părând să se adâncească în mundan („ancheta” ei, paralelă cu cea condusă de Balmez, „reprezentația”-capcană și chiar „judecata”, una în plan moral și simbolic mai curând, al cărei „verdict” - în același plan - nu ajunge să fie pus în executare
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
d) se interzice pescuitul știucii în anul 1997, în perioada 1 februarie - 30 martie; ... e) se interzice pescuitul în apele de munte al păstrăvului indigen, fântânel și coregon, în perioada 15 septembrie 1996 - 30 aprilie 1997, iar pescuitul păstrăvului curcubeu, lipanului și lostriței, în perioadele 1 aprilie - 31 mai 1996 și 1 ianuarie - 31 mai 1997. ... Articolul 3 În activitatea de pescuit se interzice: a) utilizarea setcilor, avelor, de orice tip, si a ohanelor cu latura ochiului de plasă mai mică
ORDIN Nr. 8 din 28 martie 1996 privind prohibitia pescuitului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113873_a_115202]
-
4. se interzice pescuitul știucii în perioada 1 februarie - 30 martie 2000; 5. se interzice pescuitul în apele de munte al păstrăvului indigen și fântânel și al coregonului, în perioada 15 septembrie 1999 - 30 aprilie 2000, iar pescuitul păstrăvului curcubeu, lipanului și lostriței, în perioada 1 ianuarie - 31 mai în anii 1999 și 2000. Articolul 5 În activitatea de pescuit industrial se interzice: 1. utilizarea setcilor, a avelor de orice tip și a ohanelor cu latura ochiului de plasă sub 100
ORDIN nr. 48 din 24 martie 1999 privind prohibitia pescuitului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124030_a_125359]
-
obligațiile, să-i cinstim pentru că produc și să-i oprim de a se căsători numai între dânșii. Acum zece ani, la Sibiu, în cadrul unei perfecționări, am văzut un film documentar, foarte apreciat afară, care refăcea destinul tragic al lui Nichifor Lipan din „Baltagul” lui M. Sadoveanu. Apoi am fost în Mărginime, la Rășinari, am urcat la Păltinișul lui Constantin Noica, mi-am plimbat ochii pe culmile Cindrelului, am văzut turmele rășinenilor răspândite pe pajiștile înflorite ale munților și mi-am înscris
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Elisabeta în oraș. Ora 5 prinții Schönberg și I. Arenberg împreună cu von Schmeling la noi, gustare în grădină. Seara cu Elisabeta, foarte umed. Barometrul coboară. Luni, 7 iulie/25 iunie Foarte umed. Ora 10 inspecție a Batalionului 8 Vânători, maior Lipan, până la ora 11, foarte bine. Elisabeta în oraș. După-amiază Câmpineanu și Cerchez pentru construcțiile de la Palat. Ora 4½ la Palat. Seara cu Elisabeta în grădină. Umed, lună plină. Marți, 8 iulie/26 iunie Vreme frumoasă, cald. Ceva vânt. Înainte de amiază
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
iulie Vreme minunată. Înainte de amiază scris. Promenadă. Ora 12½ dejunat. Doamna Zoe Sturdza aici. După-amiaza scris până la ora 5, apoi plimbat singur. Ora 7 cinat. Seara biliard. Miercuri, 3/15 iulie Vreme minunată. Ora 10 inspectat Batalionul 3 Vânători, maior Lipan, a mers foarte bine, până la ora 10½. Venit Brătianu, rămâne la dejun, invitat pe prințul D. Ghica împreună cu soția. Ploaie. Discutat încă până la ora 3 cu Brătianu, constatat că eu și el avem nevoie să mergem în vara aceasta la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
La D. Ghica până la ora 6½. Întuneric, lumina electrică de la castel foarte frumoasă. Seara biliard cu Perticari, foarte apăsător. Marți, 17/29 septembrie Foarte apăsător, vântos. Ora 7 băi, promenadă, dejunat cu Elisabeta. Ora 10 inspectat Batalionul 3 Vânători, maiorul Lipan, foarte bine. Exersat cu foc de armă până la ora 11¾. După-amiază Cantacuzino, director general al Căilor Ferate, la mine împreună cu directorii căilor ferate de stat ungare și austriece. Orele 5-6½ mare promenadă, foarte apăsător. Seara ploaie. Venit Sturdza. Miercuri, 18
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]