1,388 matches
-
respectuos să se așeze pentru niște minute la masa lor. Nu voiau să bea, ci doar să mănânce și, primind acceptul să rămână, comandaseră fiecare câte o porție de iahnie de fasole cu ciolan de porc. Vorbeau cu capetele aproape lipite, pentru a nu-i deranja pe ceilalți doi comeseni. Valentin le privea mâinile butucănoase, cu cicatrici vechi și răni mai noi, între degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru păpuși. Nu începuseră să mănânce fără a
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
trulă și face totul după capul ei. Când o văd cum se-nghesuie în ocoșul ăla de Hodoșan, mai că-mi vine să-i sparg capul!... Într-adevăr, Hodoșan o ținea mereu pe Adina lângă sine, și în tren șezuseră lipiți unul de celălalt, eu încercam să-i privesc fără strângere de inimă, căci, ca un făcut, privirea mi se întorcea întruna în direcția lor. Adina era veselă, purta un pulover cu doi cerbi stilizați pe piept, și îi oferea mereu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și văzând ce ciudată alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată înfățișare a chipului și a trupului. Mamele fetei mele erau două gemene de-aici, de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha! - făcu Metodiu. — Erau fete sărace, așa că n-a avut cine le desparte - urmă hangiul. Și când s-au făcut mai mari, erau așa de frumoase că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când s-au făcut mai mari, erau așa de frumoase că nici nu știai cu care să stai de vorbă mai întâi. De măritat, nu s-au măritat, că în târgul nostru nu s-au găsit doi feciori așa strâns lipiți. Și cum eram singur și tocmai căpătasem moștenire hanul, le-am luat slujnice, că munceau cât două și mâncau cât una. Drept să vă spun, mi-erau dragi, m-am atașat de ele, mai ales de cea din stânga, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clar că banii nu au nici o legătură cu povestea asta, replică Gacel Sayah nerăbdător. Ce-mi pasă mie că taică-tău e bancher sau general? Soarta ta va fi aceeași ca a celor ce te însoțesc, chiar dacă ceilalți sunt săraci lipiți. Nu! se grăbi să protesteze celălalt. Acest punct este destul de clar și l-am înțeles de la început, dar nu este vorba de banii tatălui meu, care nu-mi servesc la nimic în aceste împrejurări. — Atunci? — Problema e că eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine sau de pasăre. Cum să mai distingi speranța de spaimă, lipite cum sînt una de alta ca meningea de creier. Noaptea vine repede prin văioage cu pereți stîncoși mîncați de pirită. Și frigul e un Însoțitor fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca un catarg luminos deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii că un urs lipit nu mai e atât de valoros. Nu ți-e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine toată ziua, dar degeaba. Când îmi calculez venitul, îmi trece. Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ocupate să țină conurile. Mama s-a îndreptat spre masă și a răsturnat conurile într-o grămăjoară pe mușama. Mâinile îi erau pline de pământ, de la conurile pe care le-a scos din pământ, iar fusta îi era plină frunze lipite. — Uite, a spus ea. M-am uitat la ea, ea s-a uitat înapoi la mine și mi-a zâmbit. Am răspuns și eu cu un zâmbet dar eram surprins de cum arăta. Părea să fi îmbătrânit în timpul zilei, chiar de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lîngă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă curiozitate - un anunț despre conferințele lui Krleža. Numele Anei Eremija, mătușa lui după mamă la care va locui la Zagreb, În strada Jurišičceva, se afla alături de numele cîntărețului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru fân. în ce privește cătunul Pârlita (Pârlituri) locuit de țigani, foști robi, lipsiți de pământ și avere, numele e de ocară: niște pârliți, săraci lipiți, n-au nici după ce bea apă! Numele le-a fost dat de răzeșii din jur, la care lucrau cu ziua sau făceau linguri, căușe, coveți, bidinele etc. Venind la vale, spre sat, vom spune că toponimele minore de la Pârâul Roșu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții lui pentru a le așeza într-o ordine aleatorie, lipite unul de altul, întregul alcătuind o mare poveste absurdă, aidoma vieții, în fond. Repeta din când în când un nume, Albert Jivonal. Bănuiesc că era al lui și că simțea nevoia să-l spună cu voce tare pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
banii undeva de-a lungul canalului, pe mal. Deci chiar trecuse pe acolo! Da, și? Ce dovedește asta? Tot aici dormiseră tipograful și cu el, sub podul supranumit Caltaboșul - cunoscutul pod zugrăvit anapoda -, la adăpost de frig și de ninsoare, lipiți unul de celălalt: jandarmii găsiseră ierburile culcate la pământ în forma trupurilor lor. Și asta o recunoscuse imediat. Pe malul celălalt al râului, aproape în fața locului unde e poarta micuță care dă în parcul Castelului, se găsește laboratorul Uzinei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
clepsidră și ți-ai petrece tot timpul privind cum se scurge nisipul, fără să faci nimic altceva. Am spus mai devreme că mint de două ori: nu mai era doar scrisoarea strecurată în carnet. Mai erau și trei fotografii. Trei, lipite una lângă alta, pe ultima pagină. Și Destinat era cel care alcătuise această mică scenă de cinematograf static. În prima fotografie, recunoșteai modelul care-i pozase pictorului pentru marele portret de la intrarea în Castel: Clălis de Vincey avea aici poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deodată că aș fi putut adăuga o a patra fotografie, pentru ca cercul să se închidă. Simțeam că înnebunesc. Am închis carnetul. Mă durea prea tare capul. Prea multe gânduri. Prea multe furtuni. Și toate astea din cauza a trei fotografii micuțe, lipite una lângă alta de către un bătrân singur și plictisit. Am fost pe punctul de a le arde pe toate. Dar nu am făcut-o. Obișnuința meseriei. Probele nu se distrug. Dar probe pentru ce? Că nu știm să-i privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vorbiseră neserios despre „luminița aia jucăușă“ din ochii ei, iar Isabelle a Înțeles, din schimbarea de ton, ce avea să urmeze - de fapt, chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică, așa că se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care vor să „răzbească prin propriile forțe“. Dumneavoastră nu v-ar prinde bine niște bani câștigați fără trudă? - Bineînțeles că nu! a exclamat indignat secretarul. - Dar, a continuat Amory, neluându-l În seamă, cum În momentul de față sunt sărac lipit, contemplu socialismul ca pe o posibilă izbăvire. Amândoi bărbații i-au adresat o privire uimită. - Ăștia care aruncă bombe... Omul cel micuț și-a curmat brusc vorbirea, căci din pieptul celui solid au bubuit cuvinte aspre: - Dac-aș crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul. Și aceia care ar trebui să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Bineînțeles! răspunse pedagogul. Majoritatea continuă să se joace, deoarece am sporit numărul de jucării, le-am perfecționat. Observați totuși că sunt câțiva care nu se mai joacă, s-au plictisit, uite, ăștia trei, de lângă gard! Într-adevăr, trei copii stăteau lipiți de gardul de sârmă și priveau prin ochiurile lui spre dreptunghiul nr. 3. — În dreptunghiul nr. 3, corespunzător clasei a III-a, am dublat numărul jucăriilor, dar, după cum puteți vedea, sunt tot mai puțini cei care se joacă. Majoritatea privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ai dreptate cu mămăliga. Fă-o tu! Dar atunci să aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită. - Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine, desigur. Diana a plecat și eu am coborât la ea către prânz, așa cum stabilisem. În ziua aceea și în următoarele mele zile de concediu petrecute în Târgoviște, ne-
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
sunt frumoasă? Mi-au spus-o mai mulți bărbați și n-am avut de ce să nu-i cred. Pistruii de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii... nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Acasă > Poezie > Amprente > SCHIZOFRENIA Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului mă așez pe banca de sub tei, picioarele strâns lipite, spatele drept, în dreapta aranjez pernița pe care va sta mama. bancă este a mea, toți o evita, toți mă evita, arde cu flăcări roșu-aprins care se întind către cer, ( dar eu știu că nu este adevarat totul este în mintea
SCHIZOFRENIA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363593_a_364922]
-
acolo. Destinul a ținut cu planurile mele ... Am parcurs Piața Wenceslas, un regal de clădiri în stil Art Nouveau (denumit prin partea aceasta de Europa mai degrabă Secession sau Jugendstill), care abundă în picturi exterioare, dantelării în piatră, și flori. Lipite una de alta, creează un amețitor joc de forme și culori. Simți o dorință irezistibila de a opri timpul în fața fiecărei clădiri pentru a putea analiza și fotografia fiecare detaliu al arhitecturii acestor monumente. Încă de acum îți dai seama
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]