450 matches
-
sunt letonii și lituanienii, dar în trecut existau mai multe asemenea popoare ca: samogițienii, selonienii, curonienii, semigalienii, care au intrat în componența celor două, și altele ca: prusienii, sambienii, skalvienii și galindienii, care au dispărut. În secolul al XI-lea, lituanienii plăteau tribut Rusiei Kievene, dar în secolul următor, aceștia încep să atace și să jefuiască teritoriile învecinate. Lupta pentru supremație dintre liderii militari lituanieni creează premisele înființării unor formațiuni prestatale care ulterior se vor uni în Marele Ducat al Lituaniei
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
mai multe atacuri ale Hoardei de Aur. În 1316, Gediminas, cu sprijinul coloniștilor germani și al fratelui său, Vytenis, începe să-și consolideze puterea în teritoriu și apoi să extindă Lituania în pofida amenințărilor mongole. Menținând politica de alianțe și cuceriri, lituanienii preiau tot mai mult din Rusia Kieveană și astfel vor deține un teritoriu care se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră. După asasinarea sa, Gediminas este succedat de fiul său, Algirdas, care duce o politică de oprimare a ordinelor călugărești, dar
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
cavalerilor teutoni din Prusia) și a Cnezatului Moscovei. Pe 2 februarie 1386, Parlamentul polonez îl alege pe Valdislav ca rege al țării. Astfel ia sfârșit a doua și ultima creștinare a Lituaniei. În secolul al XVI-lea, tot mai mulți lituanieni studiază peste hotare în țări mai avansate. Întorși în țară, aduc aceste idei, astfel că asistăm la o înflorire culturală a țării. Astfel, în orașe sunt introduse elemente din arhitectura italiană, se dezvoltă literatura scrisă în limba latină. Cu timpul
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
al XIX-lea, apar semne că Lituania ar dori un tratament mai deosebit din partea conducerii imperiale, însă fără a reuși niciodată de a se bucura de vreun privilegiu. Invazia trupelor franceze din 1812 a fost considerat un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia" în 1807
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
1917, s-a întrunit Consiliul Lituaniei. La 16 februarie 1918 este adoptată Declarația de Independență a Lituaniei, prin care țara este proclamată independentă, pe principii democratice. Cu toate acestea, germanii, care încă ocupau Lituania, nu au acceptat acest act, iar lituanienii, pentru a împiedica anexarea țării în Imperiul German, îl aleg pe Wilhelm de Württemberg-Urach, originar din Monaco, ca rege care devine Mindaugas al II-lea. Acesta însă nu a reușit niciodată să își revendice tronul. Germania pierde războiul și semnează
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
că la sfârșitul lui august 1919 rușii sunt alungați din Lituania. Deși armata sovietică a fost înfrântă, trupe paramilitare de voluntari ruși invadează nordul Lituaniei. Aceștia au fost anihilați la sfârșitul anului 1919. Fiind încheiată această primă etapă a războilui lituanian de independență, țara își putea concentra acum atenția asupra problemelor interne. În aprilie 1920 se formează Adunarea Constituantă a Lituaniei, iar prima ei întrunire are loc în luna următoare. În iunie este adoptată a treia constituție provizorie, iar în iulie
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
populației. Astfel, pe 25 octombrie 1943 se înființează "Comitetul Suprem pentru eliberarea Lituaniei", organizație care avea ca obiectiv eliberarea țării. O altă formă de rezistență împotriva ocupației naziste au constituit-o trupele de partizani pro-sovietici. La acestea făceau parte, în afară de lituanieni, și ruși, belaruși și evrei. Aceste trupe erau active în special în partea de est a Lituaniei și militau pentru integrarea acesteia în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici jefuiau localitățile, comițând o serie de atrocități, dintre care cea mai cunoscută este
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
izbucnirea războiului sau au evadat din ghetouri și au intrat în trupele de partizani. Rata genocidului evreiesc din Lituania a fost de 95-97%, una dintre cele mai mari din Europa. Aceasta s-a datorat în primul rând colaborării strânse dintre lituanieni și autoritățile germane. Evreii erau considerați ca fiind principalii responsabili pentru propagarea comunismului sovietic, vehiculându-se noțiunea de iudeo-bolșevism. Au existat și acțiuni de rezistență față de ocupația germană, în decursul cărora numeroși lituanieni și-au riscat viața pentru a salva
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
datorat în primul rând colaborării strânse dintre lituanieni și autoritățile germane. Evreii erau considerați ca fiind principalii responsabili pentru propagarea comunismului sovietic, vehiculându-se noțiunea de iudeo-bolșevism. Au existat și acțiuni de rezistență față de ocupația germană, în decursul cărora numeroși lituanieni și-au riscat viața pentru a salva evrei. Astfel, 723 de persoane au dobândit titlul de Drept între popoare pentru efortul depus în acest scop. Pe 14 septembrie 1944, Rusia lansează așa-numita "ofensivă baltică". Capitalele celor trei țări baltice
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
pentru revenirea la vechile simboluri naționale stema țării și imnul de stat. În același an, 1988, Algirdas Brazauskas este ales prim secretar al comitetului central al Partidului Comunist. Pe 23 august 1989, pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale, numeroși lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La începutul anului 1990, candidații susținuți de mișcarea reformistă "Sąjūdis" câștigă alegerile pentru Sovietul Suprem al Lituaniei, organ care proclamă, la 11 martie 1990, independența țării. Astfel, Lituania este prima din țările sovietice care se declară independentă. Vytautas Landsbergis este
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
înlesnind cucerirea lor de mongolii lui Batu-Han (1237-1240). Înființarea Hanatului Hoarda de Aur, în regiunea Crimeii, va constitui un factor de amenințare atât pentru ruși, cât și pentru sud-estul Europei secole de-a rândul. Cnezatul Halâci-Volânia a fost ocupat de lituanieni și polonezi în secolul al XIV-lea. Misiunea centralizării statului rus și apoi a dobândirii independenței față de mongoli va reveni cnezatului Moscovei în două etape: sub conducerea lui Dimitrie Ivanovici (1363-1389), supranumit Donskoi (de la victoria la Kulikovo, pe Don, 1380
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dinastia Jagiellonă (1386-1572) ce a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene. Această unire a adus în sfera de influență poloneză teritoriile fostei Rusii Kievene aflate sub control lituanian și s-a dovedit a fi benefică atât pentru polonezi, cât și pentru lituanieni, care au coexistat și au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa în următoarele patru secole. În regiunea Mării Baltice, lupta Poloniei cu Cavalerii Teutoni a continuat și a inclus bătălia de la Grunwald (denumită de germani „bătălia
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa în următoarele patru secole. În regiunea Mării Baltice, lupta Poloniei cu Cavalerii Teutoni a continuat și a inclus bătălia de la Grunwald (denumită de germani „bătălia de la Tannenberg” și de lituanieni „bătălia de la Žalgiris”, 1410) iar în 1466 s-a parafat pacea de la Thorn sub conducerea regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon; tratatul a pus bazele înființării viitorului Ducat al Prusiei. În sud, Polonia s-a confruntat cu Imperiul Otoman și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cu statele ce le dețineau, mai mult decât între ele. În anii 1870-1890, au apărut mișcări socialiste, naționaliste și agrariene, precum și partide politice corespunzătoare, în Polonia divizată și în Lituania. Principalele grupuri etnice minoritare din fosta Uniune, între care ucrainenii, lituanienii, belarușii și evreii, s-au implicat în propriile mișcări și planuri naționale, care au întâmpinat dezaprobarea activiștilor polonezi pentru independență, care contau pe renașterea Uniunii. Pe la începutul secolului al XX-lea, mișcarea culturală Tânăra Polonie, centrată în Galiția și profitând
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
ale Rusiei kievene au format cnezatul Halici-Volînia în secolele al XII-lea și al XIV-lea. După dezintegrarea marelui cnezat Halici-Volânia, în jurul anului 1340, regatul Polonia și Marele Ducat al Lituaniei au împărțit regiunea între ele, polonezii luând vestul, iar lituanienii estul Volâniei. După 1569, Volânia a fost reunită într-o provincie a statului polono-lituanian. În această perioadă, în Volânia s-au strămutat numeroși polonezi și evrei. Bisericile romano catolică și greco-catolică au devenit dominante în regiune și numeroase biserici ortodoxe
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
1937, ani premergători ai celui de al Doilea Război Mondial. Romanul este, fără îndoială, bazat pe experiențele lui Mihail Fărcășanu în perioada în care își pregătea doctoratul. Cei trei eroi ai romanului sunt românul John (care este și naratorul romanului), lituanianul Axel și italianul Kusper, naționalitatea eroilor nejucând însă niciun rol în părerile și acțiunile personajelor. Toți sunt însă străini de țările în care se desfășoară acțiunea și ca atare sunt puțin implicați în viața politică și socială din jur. Toate
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
New York și mai apoi cu celebrul Isaac Stern. A colaborat cu muzicieni celebrii și adesea a concertat împreună cu tatăl său . A colaborat cu mari case de discuri precum Phoenix Classics, Discover, Supraphon, Audiophon. A concertat în Europa, America, Asia. Compozitorul lituanian Kuprevicius, special pentru a făcut un aranjament al celor 24 de capricii de Paganini pentru vioară și orchestră iar Pavel Berman a înregistrat în 2001 această lucrare împreună cu Orchestră de Cameră Kaunas (al cărei director artistic este). Concertează în toată lumea
Pavel Berman () [Corola-website/Science/311866_a_313195]
-
au început să coopereze doar în 1944-1945, după ocuparea unei vaste regiuni din Europa Răsăriteană de către Armata Roșie. Principalul obstacol pentru stabilirea unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema regiunii și orașului Vilnius. Unii lituanieni, încurajați de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
din 2010. Brazilienii albi sînt urmașii direcți ai coloniștilor europeni din Brazilia și constituie 47,7% din populația Braziliei și 99,4% din cea a Zonei Antarctice Braziliene. Majoritatea brazilienilor albi sunt descendenți din portughezi, germani, spanioli, italieni, ucraineni, bulgari, lituanieni. Statul este împărțit în 26 de state și un district federal: Acre, Alagoas, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceară, Districtul Federal, Espirito Sânto, Goias, Maranhao, Mâțo Grosso, Mâțo Grosso do Sul, Minas Gerais, Pară, Paraiba, Parana, Pernambuco, Piaui, Rio de Janeiro și
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
a ospăta), în Vîbiti îi băteau, în Upolzî dușmanii plecau târâș (din rusă "уползать" - a târî), iar în Kuk (din rusă "куковать" - a se plânge) aceștia se plângeau. Este și o altă versiune originei numelor acestor sate. Când au năvălit lituanienii, ei au înconjurat detașamentul slav lângă unul din sate. Noaptea, combatanții slavi au trimis iscoade care se identificau imitând sunetele cucului. Asta a dat numele satului - Kuk. Apoi, prin drumul descoperit de iscoade, combatanții au pătruns târâș la noua poziție
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki au cerut polonezilor și lituanienilor să restaureze vechile drepturi căzăcești, să oprească ofensiva religioasă a greco-catolicilor ucraineni, să accepte numirea liderilor ortodocși la conducerea Siciului și a regimentelor de cazaci înregistrați și să retragă trupele uniunii de pe teritoriul Ucrainei. Cererile lui Hmelnițki au fost considerate
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
s-a început înlocuirea limbilor poloneză, lituaniană și belaruse cu limba rusă în administrația de stat. După revolta polonezilor din 1831, procesul de rusificare s-a intensificat, și a ajuns la apogeu după răscoala din ianuarie 1863 a polonezilor și lituanienilor. În 1864, limbile poloneză și belarusă au fost interzise în locurile publice. În penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, limba poloneză a fost interzisă în școlile și birourile Poloniei Congresului, iar studierea și predarea limbii și istoriei poloneze sau
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sau lituanieni, acuzați că ar fi sprijinit rebeliunile. Aceste proprietăți au fost oferite sau vândute nobililor ruși. Sătenii care au sprijinit rebeliunile au fost deportați, iar în locul lor au fost colonizați ruși. Universitatea din Vilnius a fost închisă în 1832. Lituanienilor și polonezilor li s-a interzis să ocupe funcții publice (plus cele de profesor sau de doctor) în Lituania. În acest fel, intelectualii lituanieni au fost forțați să se mute în alte regiuni ale Imperiului Rus. În 1876, prin Ucazul
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]