1,005 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului La liziera dintre veșnicii, e-un han unde coboară, deseori, din lumea-i de metafore și de vise un trist boem cu ochi pătrunzători și sufletul...un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și visul. Când noaptea va cădea, într-un târziu, poate că umbra lui va adormi, dar spiritu-i, prin vers, va fi tot viu; doar lutul de poet va-nmărmuri, la liziera dintre veșnicii. Referință Bibliografică: LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
din Căi Lactee alăptându-și visul. Când noaptea va cădea, într-un târziu, poate că umbra lui va adormi, dar spiritu-i, prin vers, va fi tot viu; doar lutul de poet va-nmărmuri, la liziera dintre veșnicii. Referință Bibliografică: LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
rețineri în „gașca” lor care însă diferea radical de fosta mea gașcă formată numai din copii care aduceau pe Poduri, la păscut, vitele și oile familiilor lor, adică pe o fâneață întinsă aflată pe coasta muntelui și care ținea până la liziera pădurii. Pot spune cu mândrie că această primă gașcă a mea m-a ajutat enorm ca să mă formez ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care o aveam m-am deprins ca să învăț cum se
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
vă dau dezertori, pramatiilor!, îmi trecuseră, în bucuria plecării, pe lângă urechi. Zi frumoasă, împrejurimi atrăgătoare, îmi venea să zburd ca un mânzoc scos la plimbare, după ce fusese ținut o iarnă întreagă legat la iesle. M-am simțit deodată ca acasă, liziera unei fâșii de pădure, mirosul de pământ reavăn, zborul unui cârd de grauri, întreg aspectul verii timpurii mă înnebuneau. De două lucruri trebuia să fac totuși abstracție ca să mă simt perfect: de inscripțiile scrise într-o limbă străină întâlnite pe
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
care și le vâra câte două în gură: Na, ce-i cu voi aici, mucoșilor? V-ați lăsat tricicletele și ați luat-o pe jos? Am rămas în pană, găsise o explicație Martin, indicând cu mâna spre drumul din vecinătatea lizierei fâșiei de pădure. Ne-am gândit că ne-ați putea ajuta să dăm un telefon. Rahat, telefon, se răstise Feldwebel-ul între două înghițituri. Hai, cărați-vă imediat de aici! Avea o mutră, cu nasul său turtit, ca a unui
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
folosi nici o unealtă, ca sa poată săpa, scormoni, modifica, cu întuneric în fluviul sensului existenței, pentru a opri sau modifica cursul acestuia. Tranvaliul poate fi groznic, frumos sau urât, scăldat în sângele vieții, dar nu ne poate duce pe toți spre liziere de margini. Nu vreau un travaliu al vieții continu! De ce nu ne oprim acolo-n suferință și să spunem, nu! Un jeep derapează făcând prea mult zgomot, pentru că, există ... un personaj murdar șezând traspirat pe pielea multora. Oare credeți că
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
vârstnici își puteau aminti că din acele direcții veneau, prin anii 44 ai precedentului secol luptătorii anti comuniști ca să se aprovizioneze. Unul dintre tinerei, dotat cu o hartă amănunțită, dirija cursul expediției. După o înnoptare într-un frumos luminiș la liziera brazilor, au ajuns în sfârșit la o peșteră care, din afară, abia era vizibilă. După un portic în care Nea Toader trebuia să se aplece ca să nu dea cu capul de pragul de sus, se deschidea o amplă sală, aerisită
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
omenit cum se cuvine și ne-am despărțit. La întoarcere am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! M-am așezat la umbră și mă gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...și deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici, în liziera de salcâmi trebuie să fie. Presupunerea mi-o indicase că- prioara. Încercase, așa muribundă cum era, să se târască în desișul de salcâmi, să-i alăpteze. Am pătruns cu greu printre crengile dese și încurcate până aproape de un izvor, deasupra
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
o zonă liniștită a metropolei universitare, parte de suflet a casei în care locuiește împreună cu familia sa. Casa - așezată mai departe de freamătul brutal și permanent al concitadinilor săi, departe de zgomotul inevitabil al unui oraș prosper, fericit situată în liziera unei bucăți de pădure de rășinoase - are în fața ei, la stradă, curtea împodobită cu „stâlpi împușcați” și „semințe”, fără de număr, lucrări care l-au făcut cunoscut pe sculptor în întreaga lume. Intrând în atelier, pentru început, am făcut câteva poze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344977_a_346306]
-
o zonă liniștită a metropolei universitare, parte de suflet a casei în care locuiește împreună cu familia sa. Casa - așezată mai departe de freamătul brutal și permanent al concitadinilor săi, departe de zgomotul inevitabil al unui oraș prosper, fericit situată în liziera unei bucăți de pădure de rășinoase - are în fața ei, la stradă, curtea împodobită cu „stâlpi împușcați” și „semințe”, fără de număr, lucrări care l-au făcut cunoscut pe sculptor în întreaga lume. Intrând în atelier, pentru început, am făcut câteva poze
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
dincolo de mlaștina trecutului, prezentului/ sferă alb-gălbuie mă absoarbe.../ mă trezesc/ copil al iubirii, matur al încercărilor/ las iarna târzie pe caldarâm/ fir de iarbă ating/ citesc fila primăverii / ochi de inimă deschide cerul/ brațul mi-e greu/ piept dezgolit sărută liziera pădurii/ poem de primăvară răsfiră aerul/” (“sprint între a fi și a nu greși ”) Anne Marie Bejliu pledează pentru o simbolistică densă, înțesând cuvântul cu semnificații, de parcă acesta și-ar aduna toată semantica sa printr-un elan de absorbtie interioară
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
dincolo de mlaștina trecutului, prezentului. sferă alb-gălbuie mă absoarbe... mă trezesc. copil al iubirii, matur al încercărilor, las iarna târzie pe caldarâm. fir de iarbă ating. citesc fila primăverii. ochi de inimă deschide cerul. brațul mi-e greu. piept dezgolit sărută liziera pădurii. poem de primăvară răsfiră aerul, printre degetele sătule de amorțiri. 21.02.2012 Referință Bibliografică: de primăvară / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie
DE PRIMĂVARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346783_a_348112]
-
femei deapănă deja amintiri, chiar probleme intime, fiecare face eforturi vizibile, pentru a reține atenția celeilalte, dar pe amândouă le-a ajuns curând oboseala, sau legănatul trenului le îndeamnă la un pui de somn. Câmpia presărată din loc în loc cu liziere de pădure, care foșnesc la trecerea trenului. Satele rămân în urmă cu aceeași viteză. Lanuri de porumb încă necules și viile dau culoare peisajului, amintind că toamna își intră treptat în drepturi. Mereu Iulia a considerat toamna, un anotimp frumos
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
în voie crapul, iar în mijlocul său se află o insulă rotundă, împădurită. După câteva sute de metri, aleea principală se ramifică în două, ca într-un sens giratoriu în mijlocul căruia se află Fontana Margherita (Fântâna Margherita). Aceasta este străjuită, în liziera pădurii, de statui ce apar printre frunzele arborilor. În continuare parcul se desfășoară în lungimea sa pe terase, despărțite de fântâni înconjurate de zeci de statui și statuete, reprezentând personaje din mitologie. Către amonte se întinde, pe aproape o jumătate
PALAZZO REALE DI CASERTA (ITALIA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345320_a_346649]
-
faci dragoste ca și cum ai bea apă din butoiul Danaidelor să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă de pe caldarâm să-ți revină în minte amintirile cele mai negre curva aruncată din tren, prima și a doua nevastă, ciorile din liziera aceea întunecoasă cu salcâmi și sălcii mereu îmi lipsește câte ceva băga-mi-aș parcă aș fi în două locuri diferite în același timp și în afara timpului privind prin gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe trăgaci bang-bang
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
o excursie în Apuseni, la Scărișoara. ,,Vin și ele?!” ..,,Care ele?” ,,Ei... mama și Mami” ,,Nuuu! Numai noi doi” ,,Ce bine!”... A fost poate cea mai frumoasă excursie ,,în doi” din viața mea. Am ,,locuit” în mașină, am dormit pe lângă lizierele pădurilor, am urcat per pedes la ghețar, am gătit împreună... Ne-am întors la Deva, la Cetatea Huniazilor, am vizitat, ne-am minunat, am plecat pentru o noapte de odihnă pe malul lacului Cinciș, la o cabană-hotel foarte primitoare, cu
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Govăra, au zărit primele urme ale trecerii unui tractor care urcase croind pârtie. Ei au continuat drumul către Vedea, pe luncă cu plugul, lărgind pârtia care se vedea că fusese făcută mai devreme. Din șosea până hăt în depărtare, aproape de liziera pădurii, se așternea câmpul acoperit de plapuma vălurită de nea, de un alb neântinat, care acoperise imperfecțiunile terenului și pădurea ce începea de la poalele dealului. Unde se termina câmpul și începea coasta împădurită, chiar la poalele dealului opus Gheorghe zări
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
pe ruta secundară ce urca ușor către o margine de pădure, de unde vederea se deschidea mai larg asupra locurilor. Mă îngrijorasem puțin, pentru că iarna nu obișnuiam să merg în direcția aceea, mă puteam împotmoli în troienele adunate de vânt pe liziera, în schimb vară apucăm ades călare pe acolo, fiindcă aveam facilitatea de a umblă ocrotit de umbra copacilor. La vreo trei kilometri de unde ne aflăm, drumul se bifurca, o ramificație urca spre munte, ajungând până la schitul Ponoarele, iar cealaltă cobora
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
naturăAre umbră pe pământNumai soarele...... XVI. AJUTOR !, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012. Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Citește mai mult
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită de vară, peste țarini siluetele falnice, dar și pe cele ale oamenilor ce trudesc de dimineață și până târziu în noapte subțiindu-le și parcă micșorându-le pe măsura ostenelii, grăbind
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
peste cadavrele celor executați, zăceau și cei ce ordonaseră acestă crimă! În viață norocul vine într-o clipă, așa venise și la mine; am sărutat pământul, m-am sculat și am fugit ca un nebun la marginea orașului...Undeva la liziera unei mici pădurice l-am întâlnit și pe Vida Baci, se da de ceasul morții că a pierdut legătura cu comandamentul sovietic...” Acum e momentul să fugim, Vida Baci!” “Eu nu fug, uiți că în satele noastre s-a instalat
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
primit totul că pe o binecuvîntare divină. Oamenii pot fi fericiți cu atât de puțin,Peter ... Iar tot ce construisc oamenii fericiți, durează.... Cu un gest larg Petre deschide portiera și privește peste câmpul ce se întinde lângă drum, spre liziera de salcâmi. Trage adânc aerul în piept și fără a spune un cuvînt își scoate pantofii, ciorapii, isi salța pantalonii până la genunchi și pornește peste cîmp. Nu a întors capul, dar știa că Anne va veni după el.... A ridicat
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
să faci când templul va fi gata. Ai văzut în vis o grădină superbă care înconjoară lăcașul Fiului lui Dumnezeu. Următorul pas pentru poporul tău va fi să mute în apropierea Templului florile colorate ale Câmpiei și arbuștii pitici de la liziere. Asta va fi treaba bărbaților, care vor trebui să care brazde de pământ. Femeile se vor îndeletnici cu ceea ce vei construi imediat ce se va fi ridicat acoperișul: cuptorul. Ai visat că dacă lutul pe care îl modelează Harron ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]