5,961 matches
-
dacă sînt luate sub control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult, dar la urma-urmelor trebuia făcută. Cu atît mai mult, cu cît nimeni altcineva decît el n-ar fi fost în stare să-i spună directorului Serviciului adevărul adevărat. "După aceea, domnule Mihail, după aceea s-a întâmplat ceva îngrozitor. Locotenentul Georgescu i-a cerut arma, un revolver Beretta, inginerului Stoicescu, nici nu știam că inginerul umbla înarmat, acesta a scos-o de la spate, o purta în betelia pantalonilor sub cămașă, nu e un revolver mare, ofițeresc, cred că-l cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ăia de subofițeri ori amploiați pot să se afle în preajma unui prinț, aș fi putut nici să nu mă duc. Dar m-am dus. M-am dus și am mers pînă la capăt, am ascultat tot, am privit tot. Și locotenentul Georgescu mi-a întins arma și mi-a zis: "Excelență, este singura cale. Ticălosul ăsta v-a adus la noi, este singura cale de a demonstra că sînteți un om de onoare." Întîi n-am priceput ce vrea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
priceput ce vrea. M-am uitat la el cu nedumerire, am luat arma, dar nu știam ce vrea. Și, asta nu o să mi-o explic, cum s-a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul e un om nebun. Atît de nebun, încît am înțeles din sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar ne împușcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai nici o ieșire. Chiar dacă sînteți la fel de ticălos ca și spionul ăsta nenorocit o să rămîneți în viață doar pentru că l-ați omorît pe el. Asta va fi garanția noastră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șahul, Octar s-ar fi felicitat pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele două ore de întuneric care rămăseseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul acesta, o să ia un avans considerabil și-o să-i pierdem din vedere înainte s-apucăm să ne punem navele la punct. Așadar, decizia aproape unanimă fu aceea de a porni imediat la atac. După numai câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și peste 20 de ani în diplomația românească, ambasadorul Nicolae Blejan a ajuns la finalul activității sale profesionale. În noiembrie 1979, la vârsta de 60 ani, s-a retras la pensie, la cerere. Este veteran de război, în grad de Locotenent Colonel, decorat cu " Medalia Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial". Este mulțumit de ceea ce a făcut în viață pentru țară, pentru familia sa și pentru cei ce îi solicită sprijinul. ANEXE: 2 pagini scrisori adresate ambasadorului Nicolae Blejan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nou Roja în microfon părîndu-i-se că aude pe cineva la celălalt capăt. Uite de-asta nu mă las eu păgubaș, ați înțeles de ce? se întărîtă. Pe vremea cînd începuseră primele mișcări de opoziție împotriva Piticului, ajunsese abia la gradul de locotenent, dar activitatea sa îl recomanda deja ca fiind principalul favorit la preluarea controlului asupra unității sale. Toată lumea prevestea că în cîțiva ani o s ajungă general și o să-și facă de cap. El însuși simțea că este alesul, că îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
treziți pe la trei dimineața, armele li s-au împărțit pe la cinci, și în timp ce luau micul dejun li s-a făcut un instructaj scurt din care nu s-au ales cu nimic clar în afara parolei pe care le-a comunicat-o locotenentul care comanda subunitatea. Camioanele erau gata de plecare, așteptau de aproape o jumătate de oră cu motoarele pornite. Militarii au urcat pe rînd pe platforme și s-au înghesuit pe băncile de sub prelate. După ce s-au verificat efectivele, au părăsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a luat convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit cu o rafală de gloanțe în piept și gît. Cîțiva au încercat să se salveze, sărind pe carosabil cu mîinile deasupra capului, arătînd că sînt neînarmați, însă au fost împușcați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici Tincu nu era prost. Banditul era ajutat de alți bandiți de prin sate și aici Tincu a dat dovadă de geniu militar. S-a informat și a aflat de Maria Pohoață, tîrfa banditului. Dar de ce-i ziceți tîrfă, tovarășe locotenent? întrebam noi, cei proști. Dar cum să-i spun unei curve care trăia cu banditul? Eram la o convocare în vacanța dintre anul trei și patru de facultate și Tincu ne era șef de pluton. Faptul că erai legionar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Tincu ne era șef de pluton. Faptul că erai legionar era echivalent cu a fi bandit, chiar dacă luptai pentru colectivizare. Dar să umbli prin munți cu arme în spinare, asta depășea puterea noastră de înțelegere. Și ce ați făcut, tovarășe locotenent? Am pus pază în jurul casei, cu ordin să tragă fără somație. Și? întrebăm tremurînd. L-a trimis pe unul, Aldea, să se informeze. Văleu, și? Ai mei au deschis focul din toate părțile. Și? Banditu (și ăsta!) a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al său: "E Marele Alb!" Surprins, am rămas tot de teamă, în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca prin minune, mafioții rivali, în frunte cu marele Scarface, au tulit-o atât de repede, încât chiar am crezut că au simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca nație. Tu, Verona și Angela răspundeți de viața copiilor și a bătrânilor. Dacă nu vei fi în stare amu să lupți, niciodată nu vei putea fi vrednică titlului de prințesă. -Ș-acum vreau să grăim în voie, zise Uran către locotenenții lui, în timp ce Adela s-a închinat și a plecat. Atunci cei trei conducători s-au ridicat din poziția de înfățișare și s-au așezat pentru ascultare, după care Amar a început a prezenta lui Uran: -Mărite șef, totu-i pregătit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să nu dea spatele unii altora, nu de alta, dar paza bună trece primejdia rea. Și așa se aflau, cu oțelurile Încă În teci, când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Filip al III-lea, cu olandezii. Chestia cu femeia o consemnez fără dovezi - eram prea tânăr ca să știu amănunte -, dar mergea vorba că un anume magistrat corregidor Își permitea cam multe familiarități cu dânsa, ceea ce ușurase numirea soțului ca locotenent de alguazili, funcție echivalentă cu aceea de șef al rondurilor care supravegheau cartierele Madridului, pe atunci numite Încă cuarteles. În orice caz, nimeni nu Îndrăznise vreodată să facă dinaintea lui Martín Saldaña nici cea mai mică insinuare despre asta. Încornorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín Saldaña; Însă până și locotenenții de alguazili puteau fi ori victimele unei Înșelătorii, ori cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat ordinul? — Asta nu te privește. Mi l-au dat și gata. Se uita din nou la el plictisit, de parcă l-ar fi Învinovățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Să ard În focul gheenei dacă mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun. Și-așa am vorbit mai mult decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]