KorAP: Find »[drukola/base=locotenent-colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...70 >

1,747 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

în cadrul Secției a II-a și un bun cadru didactic la Școala Superioară de Război, Nicolaid s-a arătat „lipsit de calitățile pe care le impune funcția de șef al unui serviciu de informații”, fiind înlocuit. Interimar a fost numit locotenent-colonel Gheorghe (Ghiță) Ștefănescu, fost rezident al Secției a II-a în Basarabia, unde a avut rezultate bune în activitatea desfășurată. Ca urmare, la 12 noiembrie 1940, generalul Antonescu a semnat Decretul-Lege nr. 3813 pentru organizarea și funcționarea S.S.I., în care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
devotat intereselor superioare ale Patriei”, sens în care a stabilit șapte principii de bază ca linii directoare în activitatea profesională. Din noiembrie 1940 și până în ianuarie 1942, S.S.I. a avut următoarea organizare: 1. Secția I-a Informații Externe, condusă de locotenent-colonel I. Dumitrescu și, din 1 mai 1941, de colonel Ioan Lissievici. Acesta din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin Becescu (Georgescu). În cadrul aceste secții au funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul Administrativ (căpitan (r) Gh. Ionașcu); - Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul Administrativ (căpitan (r) Gh. Ionașcu); - Biroul Desenatori (agent principal C. Ionescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Centre Informative (Galați, Iași, Suceava), a două Subcentre (Tulcea și Fălciu), a trei echipe (tehnică; sanitară; desenatori) și a gărzii de pază alcătuită din jandarmi. Pentru o cercetare informativă înaintată în spatele liniilor inamice a fost creată grupa «Vulturul», condusă de locotenent-colonel Vasile Palius și Nicolae Trohani. Datorită înmulțirii și extinderii problemelor, precum și a spațiului în care trebuia să activeze, S.S.I. și-a redimensionat aparatul la aceste cerințe, ajungând să aibă un număr de peste 1000 de persoane. Astfel, au fost dezvoltate mai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Militar al Conducătorului Statului (30 septembrie 1942), au fost punctate principalele misiuni ale organelor S.S.I.: procurarea de informații, acțiuni contrainformative și comunicarea datelor informative către beneficiari. Alături de directorul general a apărut și funcția de director general adjunct, ocupată succesiv de locotenent-colonel Gh. Ștefănescu (1940-1941), colonel Radu Korne (1942), colonel Ioan Lissievici (din septembrie 1943) și maior Traian Borcescu (din 1 ianuarie 1944). Noua organigramă a S.S.I. a cuprins: 1. Secretariatul General (Biroul Cifru, Biroul Militar, Biroul Civil, subbirouri pentru registratură, arhivă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
România), Sf. Gheorghe, Brețcu, Miercurea-Ciuc, Tg. Mureș, Rodna, Vișeul de Sus, Sighet, Carei, Satu-Mare (teritoriul cedat); - în străinătate: Miskolc, Gyöngös, Retsag, Györ, Szeged, Lököshaza (toate în Ungaria), Berna (două), Zürich (Elveția), Paris, Lisabona, Praga, Stockholm (două). B. Frontul de Sud (locotenent-colonel I. Popescu) a acționat, cu precădere, în zona statelor neutre sau acolo unde existau comunități românești pentru următoarele obiective: monitorizarea Bulgariei, stat vecin și cu atitudine neamicală constantă la adresa României, evoluția situației din fosta Iugoslavie, cunoașterea situației congenerilor și identificarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Salonic (Grecia), Istanbul (trei), Ankara (Turcia), Tirana, Cairo, Beirut, Teheran; - rețele informative: Sofia (trei), Vidin, Ruse, Silistra, Bazargic (Bulgaria), Istanbul (cinci), Ankara (două), Teheran (două), Beirut. Cele mai multe resurse umane și materiale au fost alocate și direcționate către Frontul de Est (locotenent-colonel Grigore Ernescu), care a avut în subordine: - cinci centre informative: Cernăuți, Chișinău, Odessa și, din 1942, Sevastopol și Rostov; - nouă subcentre informative înființate în U.R.S.S.: Verhiva, Stavopolskaia, Krasnodar, Piotrikovsk, Ordjonikidze, Sodovoje, Abganierova, Ciskiakova, Vecea-Telsveachi; - rețele informative: Yalta, Sevastopol, Eupakoria

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
În funcție de problemele de interes au fost instituite rezidențe în orașe și au fost dezvoltate acțiuni contrainformative. Trei centre contrainformative au fost coordonate de Grupă, ulterior fiind trecute în subordinea Eșalonului Mobil. h. Grupa Diverse. 4. Secția III-a Relații Externe (locotenent-colonel C. Ionescu-Micandru) a realizat schimbul de date cu aliații și a colaborat în implementarea unor măsuri comune antisubversive. Avea în subordine: - Biroul 1, pentru colaborarea cu structurile informative germane. - Biroul 2, pentru colaborarea cu structurile italiene. - Biroul 3 Administrativ. - Agentura

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de sabotaj pe Dunăre. 5. Secția IV-a Contraspionaj, a acționat în toate mediile de interes, mai ales în cele ale diplomațiilor străini aflați la București și, evident, în cele ale serviciilor de informații străine. La conducere s-au aflat locotenent-colonel Victor Siminel, locotenent-colonel Alexandru Proca, maior Ioan Bălteanu și Florin Becescu. Organizarea era tot pe grupe: Grupa I-a Contraspionaj; Grupa II-a Filaj (sau Agentura II-a); Grupa III-a Legații. 6. Secția V-a Contrasabotaj a fost creată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Dunăre. 5. Secția IV-a Contraspionaj, a acționat în toate mediile de interes, mai ales în cele ale diplomațiilor străini aflați la București și, evident, în cele ale serviciilor de informații străine. La conducere s-au aflat locotenent-colonel Victor Siminel, locotenent-colonel Alexandru Proca, maior Ioan Bălteanu și Florin Becescu. Organizarea era tot pe grupe: Grupa I-a Contraspionaj; Grupa II-a Filaj (sau Agentura II-a); Grupa III-a Legații. 6. Secția V-a Contrasabotaj a fost creată după model german

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
după model german, prin Decretul nr. 687/16 septembrie 1942, pentru a preveni actele de sabotaj, a conduce acțiunea informativă în stabilimentele industriale, a colabora cu celelalte autorități (militare, civile, administrative) de conducere a stabilimentelor. La conducere s-a aflat locotenent-colonel Alexandru Proca, care a organizat secția pe birouri: - Biroul „C” (Comunicații), care era la curent cu tot ce se întâmpla în acest domeniu, atât în structurile de stat cât și în cele particulare. A acționat preventiv și a anchetat toate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Regiuni, care a coordonat cele șapte regiuni de contrasabotaj (Brașov, București, Brașov, Iași, Ploiești, Sibiu și Timișoara), precum și activitatea «delegaților», personal de specialitate (de regulă, ingineri), care activau în întreprinderi. 7. Secția VI-a Filaj și Cenzura Corespondenței, condusă de locotenent-colonel Constantin Rădulescu (conspirativ Sița), a luat ființă prin Ordinul nr. 549/iulie 1941 al Președinției, având în subordine două birouri: Biroul 1 Cenzură, respectiv Biroul 2 Sinteza Informațiilor. Materialele obținută prin activitatea desfășurată au fost sintetizate și înaintate mai multor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ține evidența lucrătorilor, de a organiza cursuri de specialitate etc. A avut următoarea organizare: - Biroul 1 Angajări și Corespondență; - Biroul 2 Cazare și Contracte; - Biroul 3 Legitimații și Fișe Pensii; - Biroul 4 Organizare-Mobilizare. 9. Secția VIII-a Juridică, condusă de locotenent-colonel magistrat Emil Velciu (până în 1943) și colonel magistrat Radu Ionescu, a acționat prin opt birouri, dintre care cinci în țară și trei pe front. 10. Secția IX-a Tehnică (director Gheorghe Cristescu) s-a preocupat de rezolvarea problemelor tehnice în favoarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-se în ultimul moment 42 agenți sabotori, peste 20 t. explozibil, armament și materiale speciale”, a fost zădărnicită o amplă acțiune de sabotaj. Pentru această faptă au fost citate pe întreaga Armată, la 21 februarie 1942, trei cadre ale S.S.I.: locotenent-colonel Gh. C. Ionescu-Micandru, căpitan (r) E. Tănăsescu și sublocotenent (r) E. Haralamb. Deși la data redactării materialului - 18 aprilie 1942 - trecuseră șase luni de la cucerirea Odessei, pericolul acțiunilor inamice din spatele frontului era unul extrem de mare. Aceasta era concluzia pe care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cele mai multe ori, U.R.S.S. Tocmai de aceea, Canaris a revenit la București (6 septembrie 1940) și s-a întâlnit cu noul prim-ministru român, stabilind liniile comune de dezvoltare a relațiilor bilaterale. Peste doar câteva zile, la 20 septembrie 1940, locotenent-colonel Ionescu-Micandru a condus un grup de ofițeri germani (maior von Gregory, locotenent-colonel Armster și căpitan von Stransky) într-o inspecție în portul Giurgiu, spre a constata personal măsurile de pază și siguranță. Delegații germani s-au arătat „foarte mulțumiți” de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
6 septembrie 1940) și s-a întâlnit cu noul prim-ministru român, stabilind liniile comune de dezvoltare a relațiilor bilaterale. Peste doar câteva zile, la 20 septembrie 1940, locotenent-colonel Ionescu-Micandru a condus un grup de ofițeri germani (maior von Gregory, locotenent-colonel Armster și căpitan von Stransky) într-o inspecție în portul Giurgiu, spre a constata personal măsurile de pază și siguranță. Delegații germani s-au arătat „foarte mulțumiți” de cele constatate și au propus achiziționarea de echipamente contra incendiilor, mai ales

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
reuniune, la 16 mai 1941, ca urmare a cererii S.S.I. de a se lua „urgente măsuri” de completare a efectivelor. La ședință au luat parte directorul-general al Poliției, general Leoveanu, directorul-general al S.S.I., Eugen Cristescu și delegatul Marelui Stat Major, locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, șeful Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a, ceea ce atestă importanța problemelor discutate. În urma unei analize pertinente structurile abilitate au constatat: - serviciile de informații/contrainformații „nu răspund complet” nevoilor informative ale statului; - lipsa „cea mai accentuată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la 25 aprilie 1942. La data respectivă, D.G.P. a informat pe ministrul subsecretar de stat, generalul Vasiliu, că detașamentul „a intrat în funcțiune” și va colabora la îndeplinirea sarcinilor cu Compania de Jandarmi Pază (căpitan Georgescu) și Batalionul de Gardă (locotenent-colonel Popescu). Cu aceeași dată au intrat în vigoare Instrucțiunile pentru organizarea și funcționarea detașamentului de pază personală a Conducătorului Statului, semnate de subdirectorul general al Poliției, Ion Stănescu, coordonatorul acestui serviciu. Pe aceeași linie, un document emis de P.P.C., la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
intrările Președinției Consiliului de Miniștri, unde se aflau ofițeri de jandarmi, comisari și agenți de la D.P.S. Un incident cu două camioane germane, care au pătruns nestingherite până în fața guvernului, a declanșat o analiză a măsurilor de protecție existente, efectuată de locotenent-colonel M. Stănculescu. Acesta a propus, la 8 martie 1941, pentru o eficiență reală, construirea unui gard în jurul clădirii, întărirea pazei exterioare a imobilului, armarea gardienilor care s-au dovedit „simpli figuranți” și oprirea circulației camioanelor în zonă. Câteva zile mai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au procurat informații prin agenți trimiși peste liniile inamice (uneori lansați cu parașuta) sau de la rezidenții dotați cu aparate TFF și lăsați în teritoriul sovietic. Datele procurate se centralizau și erau prezentate șefului Biroului 2 al Grupului de Armate „Sud”, locotenent-colonel Buntrok, care, în funcție de rezultatele analizelor operaționale, lua deciziile de dezvoltare/încetare a operațiilor. Acesta avea în plan, pentru lunile iulie-august 1944, trimiterea de agenți în localitățile Odessa, Nikolaev, Bălți și Cernăuți. Printre cei care au activat în favoarea serviciilor de informații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
dar numai 12 în boxă, erau toți polițiști din D.G.P., D.P.S. și P.P.C. Câteva zile mai târziu, la 8 august 1945, judecătorii au pronunțat șase sentințe de muncă silnică pe viață și alte condamnări de zeci de ani de închisoare. Locotenent-colonel Ștefan Manolescu, directorul Poliției de Siguranță din P.P.C., a fost catalogat drept „șeful criminalilor comisari”, fiind acuzat că le-a dat mână liberă în anihilarea dușmanilor regimului antonescian. Un alt denunț s-a referit la Ion Stelian, șeful Grupei I-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]