1,902 matches
-
aceste idei pentru a vedea în ce fel jocul subtil al formelor de echilibrare se dezvoltă în textul nostru privind cuvîntul înainte. Pentru aceasta, vom ține seama de asumarea enunțiativă a enunțurilor și de orientarea argumentativă globală a textului. Dacă locutorul (L = editorul = H. Nyssen) se poate angaja sau desprinde, asumîndu-și sau nu propoziția enunțată, atunci un enunțător (E) se află mereu la originea propoziției pe care locutorul o poate prezenta ca validă sau nu în spațiul realității sale. Vom relua
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de asumarea enunțiativă a enunțurilor și de orientarea argumentativă globală a textului. Dacă locutorul (L = editorul = H. Nyssen) se poate angaja sau desprinde, asumîndu-și sau nu propoziția enunțată, atunci un enunțător (E) se află mereu la originea propoziției pe care locutorul o poate prezenta ca validă sau nu în spațiul realității sale. Vom relua cele trei cazuri rezumate de J.-M. Adam: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului (R); dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunțător (E) se află mereu la originea propoziției pe care locutorul o poate prezenta ca validă sau nu în spațiul realității sale. Vom relua cele trei cazuri rezumate de J.-M. Adam: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului (R); dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu (M chiar contra-factual ipotetic I); dacă E = Ø: propoziția este dată ca validă în ordinea lucrurilor (1989, p. 197). Din această cauză, orice expresie lingvistică este marcată argumentativ și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe baza diferiților marcatori care garantează că, într-un spațiu semantic, o propoziție are valoare de argument pentru o concluzie. Este ceea ce descrie și M. Bahtin (1984): "enunțul (stilul și compoziția lui) este determinat de raportul de valoare pe care locutorul îl instaurează față de enunț" (1984, p. 298). Pe ce se bazează raportul de valoare în cuvîntul înainte scris de H. Nyssen? Care sînt acei marcatori care permit (re)construirea spațiului semantic de către destinatar-interpretant? Răspunsurile la aceste întrebări fac trimitere la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semantic de către destinatar-interpretant? Răspunsurile la aceste întrebări fac trimitere la analiza dimensiunii secvențiale locale (apoi globale) efectuată mai sus, adică la modul în care secvențele din propoziții pot fi integrate treptat într-un întreg coerent construirea unei reprezentări orientate. Angajamentul locutorului este asigurat de semnătura din cuvîntul înainte; apariția unui NOI în [P9], prezent pînă la finalul textului atestă asumarea propozițiilor și determină o recitire a propozițiilor de la [P1] la [P7], la fel ca și propozițiile sintetizate în [P8] care au
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate", "probabil" sunt folosiți parcimonios. Sunt preferate diferite forme verbale ale operatorului modal "a putea": Ajunsese de nu-și mai putea da seamă dacă stă treaz ori
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care se realizează fie cu subiectivitate asumată prin folosirea persoanei I singular ca în nuvela fantastică La hanul lui Mânjoală a lui I.L. Caragiale, Omul din vis a lui Cezar Petrescu; fie cu aparentă obiectivare atribuind atitudinea unor condiții exterioare locutorului ca în Moara lui Călifar a lui Gala Galaction, Lostrița lui Vasile Voiculescu sau "Hanul Ciorilor" a lui Slavici. Între cele două este o diferență de expresie care se reflectă în opera literară în strategii distincte de abordare a fantasticului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vorbească despre tipuri (relativ) stabile de enunțuri, Bahtin insistă asupra caracterului extrem de fluctuant și asupra diversității replicilor scurte ale dialogului de zi cu zi, ale povestirii obișnuite, ale scrisorii, pe care le consideră ca fiind genuri elementare ale discursului cotidian: Locutorul primește deci, în afară de formele prescriptive ale limbii comune (componentele și structurile gramaticale), formele, nu mai puțin prescriptive pentru el, ale enunțului, adică ale genurilor de discurs pentru o înțelegere reciprocă între locutori, acestea din urmă sunt tot atât de indispensabile precum formele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
consideră ca fiind genuri elementare ale discursului cotidian: Locutorul primește deci, în afară de formele prescriptive ale limbii comune (componentele și structurile gramaticale), formele, nu mai puțin prescriptive pentru el, ale enunțului, adică ale genurilor de discurs pentru o înțelegere reciprocă între locutori, acestea din urmă sunt tot atât de indispensabile precum formele de limbă. Genurile discursului, în comparație cu formele de limbă, sunt cu mult mai variabile și mai adaptabile însă, pentru vorbitor au în egală măsură valoare normativă: nu el este cel ce le creează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
această dată veți face cea mai bună alegere pentru Franța"). Predictivul are rolul de a masca macro-actul directiv care este, în fapt, cheia oricărei intervenții prezidențiale. Am arătat într-o altă lucrare (1985: 186-200) complexitatea procesului de legitimare instituțională a locutorului. Într-adevăr, pentru a îndeplini un act directiv de acest tip, era necesar ca respectivul locutor să nu mai treacă drept ceea ce era (Constituția interzicând președintelui Republicii să ia parte direct la dezbaterea legislativă), ci drept un simplu cetățean, creându
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
macro-actul directiv care este, în fapt, cheia oricărei intervenții prezidențiale. Am arătat într-o altă lucrare (1985: 186-200) complexitatea procesului de legitimare instituțională a locutorului. Într-adevăr, pentru a îndeplini un act directiv de acest tip, era necesar ca respectivul locutor să nu mai treacă drept ceea ce era (Constituția interzicând președintelui Republicii să ia parte direct la dezbaterea legislativă), ci drept un simplu cetățean, creându-și astfel o altă legitimitate prin intermediul unei scurte povestiri autobiografice pe care o analizez la sfârșitul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit ca fiind destinat unei anumite persoane, ci devine un joc pur verbal, o șarjă oratorică ruptă de raportul aici-acum al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate pot fi sau nu asumate de către locutor. Această asumare a enunțurilor trebuie considerată ca fiind în raport cu actul de construire a "lumilor posibile" (spațiile semantice, "universul de credințe" sau "spațiile mentale"), cadru specific studiului polifoniei. Astfel, în același discurs "al alegerii potrivite pentru Franța", pe care l-am
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
alegerii potrivite pentru Franța", pe care l-am citat mai devreme, atunci când președintele Republicii de la acea vreme declara: (2) Nu pot să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră trebuie luate în considerare două propoziții simultan: una explicită, propoziția negativă asumată de către locutor, cealaltă implicită, presupoziție prin negare, care lasă să se înțeleagă: "Trebuie să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră." Această ultimă propoziție nu poate fi asumată direct de către locutorul-Președinte, ci doar prin intermediul unei istorioare, pe care tocmai o povestește, în numele cetățeanului simplu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este orientat către un răspuns și nu poate fi scutit de influența profundă a discursului-replică prestabilit" (Bahtin Voloșinov 1977: 103). Regăsim o altă formulare, în traducerea lui T. Todorov: În orice enunț este indispensabilă, pentru a fi realizat, prezența unui locutor cât și cea a unui auditor. Orice expresie lingvistică deci este întotdeauna orientată spre celălalt, spre auditor, chiar dacă acesta este fizic absent" (1981: 292). Consecințele acestei atenții speciale acordate destinatarului povestirii (co-enunțiator de fapt) sunt considerabile pentru domeniul naratologiei. Regăsim
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea dacă anumite succesiuni de propoziții pot fi marcate ca fiind succesiuni
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sunt guvernați "de capricii și rațiune" ("De l'esprit de géometrie"), trebuie să insistăm asupra alegerii premiselor unei argumentații. Faptul că o argumentație este îndreptată întotdeauna către un auditoriu sau un public specific explică importanța acestei alegeri: "Este necesar ca [locutorul] să-și formeze, printre altele, o reprezentare cu privire la auditoriul său. Nu doar în ceea ce privește cunoștințele pe care acesta le deține, ci și valorile la care aderă." (Grize 1981:30). Din această perspectivă, putem înțelege de ce Aristotel și Perelman, mai târziu, s-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale celor care au opinii mai elevate, iar dintre acestea, cele ale tuturor sau aproape tuturor sau ale celor mai cunoscuți, cu excepția celor care contrazic evidențele comune" (Topica I, 14). Cu siguranță, premisele alese trădează câte ceva din ideea pe care locutorul și-o formează despre reprezentările (cunoștințele, credințele, ideologia) asupra interlocutorului său. După această reflecție care ne-a condus către fixarea limitelor obiectului nostru de studiu, vom reveni la ceea ce ne preocupă în prezent. Cu siguranță, trebuie să admitem rezervele exprimate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Se pare că aceste rezerve sunt justificate din punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative sunt, cu siguranță, la fel de variate precum modurile textuale specifice narațiunii. Aceasta însă nu împiedică formularea unei ipoteze secvențiale mai restrictive fondate pe posibilitatea recunoașterii de către locutori, cea a unei forme prototipice a secvenței argumentative de bază. Pentru a trece de la schema procedurală elementară despre care am discutat mai devreme, atunci când încercăm să definim unitatea secvențială prototipică, vom pleca de la o definiție avansată de către O. Ducrot, însă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se construiește pe un careu argumentativ care asigură inferențele ce conduc către o concluzie implicită: Mișcarea inferențială de stânga se situează în lumea non actuală, marcată de DACĂ ipotetic, condițional (și imperfect în versiunea franceză), adică un univers neasumat de către locutor. Această înlănțuire argumentativă primește astfel statutul de teză anterioară (p.arg.0) în timp ce informațiile date asertate la prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această dată lăsând să se înțeleagă că totuși recunoaște (SIGURE) validitatea concluziilor C
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în lumea non actuală, marcată de DACĂ ipotetic, condițional (și imperfect în versiunea franceză), adică un univers neasumat de către locutor. Această înlănțuire argumentativă primește astfel statutul de teză anterioară (p.arg.0) în timp ce informațiile date asertate la prezent, după DAR, aparțin locutorului, care își asumă cele enunțate, de această dată lăsând să se înțeleagă că totuși recunoaște (SIGURE) validitatea concluziilor C și C' (vers 2), dar că nu situează validitatea inferențelor decât într-o lume ipotetică. Regula inferenței, care ne conduce de la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adică o concluzie non-C1 (a nu putea plăcea bărbaților) care implică o renunțare la a avea farmec. DOAR DIN ACEASTĂ CAUZĂ semnalează faptul că această concluzie poate fi respinsă, că provine dintr-o altă viziune (din logică) decât cea a locutorului. Analiza polifonică a lui O. Ducrot (1984:219-220) vine, într-un fel, să explice schimbarea de modalitate sintactică. Folosirea imperativului în propozițiile [f] și [g] arată că enunțurile care urmează după DECI sunt clar asumate de către locutor: acesta face să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât cea a locutorului. Analiza polifonică a lui O. Ducrot (1984:219-220) vine, într-un fel, să explice schimbarea de modalitate sintactică. Folosirea imperativului în propozițiile [f] și [g] arată că enunțurile care urmează după DECI sunt clar asumate de către locutor: acesta face să corespundă cunoștințele (propozițiile [b] și [d]) cititorului-interpretant unui punct de vedere care trebuie respins. Ansamblul mișcării precedente este, prin negare ("nu renunțați"), atribuit unui punct de vedere declarat inadmisibil și pe care locutorul implicit îl respinge imperativ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sunt clar asumate de către locutor: acesta face să corespundă cunoștințele (propozițiile [b] și [d]) cititorului-interpretant unui punct de vedere care trebuie respins. Ansamblul mișcării precedente este, prin negare ("nu renunțați"), atribuit unui punct de vedere declarat inadmisibil și pe care locutorul implicit îl respinge imperativ. Modalitatea prin care are loc această respingere (restricția NUMAI DACĂ), este legată în totalitate de utilizarea detergentului de vase Mir Rose (propoziția [g]). Trebuie să mai subliniem că viitorul propozițiilor [h], [i] și [j] introduce câteva
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
spus că cea de-a doua restricție (respingerea D4 [g]) vine să o compenseze pe prima (DAR D2 [e]). Efectele enunțiative de suprafață legate de alternanța timpurilor verbale (prezent, imperativ, viitor) sunt mai ales schimbările modale. După propozițiile neasumate de către locutor (premise enunțate cu prezentul de adevăr general) urmează propoziții direct asumate de către acesta (imperativ și viitor cu valoare predictivă). Aceste aspecte enunțiative participă la mișcarea argumentativă, exprimând voința de a-l influența pe celălalt ("dumneavoastră") într-un fel sau altul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o descrie. Fără a merge până acolo, mă voi mulțumi să spun câteva cuvinte despre funcția pragmatică a utilizării acestei forme secvențiale explicative. Așa cum notează M.-J. Borel, într-o analiză din perspectivă discursivă, prin recurgerea la explicație, se permite locutorului să apară în postura de simplu martor, observator obiectiv al faptelor: "A explica presupune o distanțare a locutorului, un fel de descentrare în raport cu valorile, un refuz de investire subiectivă" (1981b: 24). Acesta este și sensul mișcării din cea de-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]