314 matches
-
m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; și însfârșit 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare. Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața județului Constanța relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe podișul litoral, văile sunt orientate nord-vest/sud-est în sectorul nordic și vest/est în sectorul sudic. Dintre cele mai importante văi
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
treptei înalte, vestice este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase sunt acoperite de o cuvertură de depozite de loess. Partea sudică- corespunzătoare Podișului Litoralului - este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85 -100m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și [[podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare; Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața [[Județul Constanța|județului Constanța]] relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe latura litorală văile sunt orientate NV-SE în sectorul nordic și V-E în sectorul sudic. Dintre cele mai
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
satele Šupljak și Hajdukovo. Lung de 4,5 km, lacul cu orientare nord-sud este situat pe terenul nisipos dintre Dunăre și Tisa, la limita cu podișul loessoid Bačka. Partea sa nordică este mlăștinoasă, pe când în sud bazinul este sculptat în loess, cu maluri înalte de 3-4 m. Adâncimea medie este de 1 m, iar în punctul său cel mai profund lacul Ludaš atinge 2, 25 m. Îngheață timp de 3 luni pe an, pe când vara temperatura apei poate ajunge la 30
Lacul Ludaš () [Corola-website/Science/319874_a_321203]
-
exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”. Galben În simbolistica antică chineză este culoarea loess-ului (pământ) și de aceea era simbolul „Centrului”. Deseori culoarea aurului era numită „galben” iar zeii erau înfățișați având pielea de culoare galbenă. Goethe, în teoria sa despre culori, numea galbenul „o culoare veselă, vie și cu efect liniștitor; însă
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
a 0,4375 euro, pe unitatea de producție minieră, pentru roci magmatice, roci metamorfice, călcare industriale și de construcții, dolomită, gresie și tufuri industriale; ... f) echivalentul în lei a 0,50 euro, pe unitatea de producție minieră, pentru argile, marne, loess, nisip și pietriș, nisip și roci caolinoase; ... g) echivalentul în lei a 0,6875 euro pe unitatea de producție minieră, pentru albastru industrial, piatră ponce, sienite nefelinice, gips, cretă, nisip silicios, bentonită, nisip caolinos, ardezie și diatomită; ... h) echivalentul în
LEGEA MINELOR nr. 85 din 18 martie 2003 (*actualizată*) (actualizată până la data de 30 iunie 2016*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273140_a_274469]
-
triasice ( " straturi de săpun ") intersectează regiunea de Belfort . Rin Graben prăbușit în timpul serviciului, prin urmare, regiunea a fost în mod repetat invadat de mare, ceea ce explică o sedimentare variat : Marl, calcar, sare piatră, marmură. În plus, depunerile eoliene cuaternare de loess apar . Sundgau care a fost apoi un vast platou de calcar a fost acoperit de malul mării, la începutul perioadei de terțiar. La începutul Oligocenului, este un colaps al Rinului Graben la originea penetrare marine. La sfârșitulOligocenului, marea să retras
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
acestuia . Articol principal : Mic Ried . Micul Ried este situat la nord de Strasbourg . Kochersberg în partea de sus a Kochersberg, site-ul a vechiului castel și turnul de deasupra Chappe Articol principal : Kochersberg . Kochersberg este o regiune de teren fertil ( loess ), situate între văileZorn, nord și sud gărgărițe, domeniul de aplicare al vulnerabilităților vest Saverne și est, la marginea terasă Rin . Alsace cocoșat - 's Krumme Elsass Articol principal : Alsacia . Cocoșatul Alsacia a fost locuită încă din neolitic. Acesta include orașele incluse
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
și Senonian) din regiune să pătrundem naturale Mélantois la vest, în temeiul Weppes, iar la nord, sub Baroeul, cele două regiuni de relief moderat dezvoltate în nisip și Landenian Ypresian lut. Capacul sedimentara recentă (Pleistocen) este omniprezent în formă de loess de pe panțe sau depozite aluvionare în partea de jos a vallées8. Deûle este un râu în debit mic pierdut într-o vale largă. Anthropized puternic încă din Evul Mediu, statele multiple ale conductelor și facilitățile sale, într-un context de
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
același nivel cu andocare Wault, între Cetatea și Lille vechi, si brațul de "Low" Deûle care apare la sfarsitul Avenue de Persoane-Belge. Ca parte a planului de albastru metropolitane, aceasta ar trebui să deschidă brațele. Resurse pentru materiale de construcții. Loess a alimentat multe cărămidarii care a furnizat orașului până la a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cretă, numite local piatră Lezennes a fost utilizat pe scară largă pentru construcții, cariere subterane (la marginea de Lille, în principal, Loos-lez-Lille și
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Munții Alpi din Austria. Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est. Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
permeabilitate bună. În colțul sud-vestic al județului, la sud de lunca Argeșului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiții foarte bune de înmagazinare, pietrișurile și nisipurile stratelor de Frătești fiind prezente la o mică adâncime sub cuvertura de loess. Aceleași depozite cu o granulometrie foarte favorabilă infiltrației și deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se întâlnesc și în luncile Argeșului și Dâmboviței pe întregul traseu din județ și de pe valea Ialomiței în avale de Pucioasa. Teritoriul județului
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
fâșie ceva mai joasă (puțin peste 100 m) cu caractere de câmpie de divagare vizibilă la Curtici. Ca urmare a extinderii conului de dejectie al Mureșului, Câmpia Aradului este formată din pietrișuri, nisipuri și argile. La est de Arad apar loessuri și depozite loessoide, iar în împrejurimile localității Curtici, nisipuri eoliene cu relief de dune fixate. În cuprinsul câmpiei de divagare sunt frecvente albii și meandre părăsite, grinduri, lăcoviști și sărături. Repere geografice în țară: Repere geografice în străinătate: Clima orașului
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
messiniene, când Mediterana și bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocile cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului.
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
sezoane ale anului, care conduce la un mare deficit de umezeală în sol. Localitatea se caracterizează din punct de vedere geomorfologic ca fiind amplasată conform hărții geologice pe formațiuni cuaternare, predominant fiind nisipul de dună, acoperite cu o pătură de loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess. În această zonă câmpia este situată pe interfluviul Călmățui-Ialomița, având înclinare pe direcția sud-est. Altitudinea absolută este cuprinsă între în vest și în est. Vegetația corespunzătoare arealului Pogoanele este formată din stepă și silvostepă. Stepa este reprezentată prin plante ierboase
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile nordice ale lacului sunt mai înalte, presărate cu ravene, iar cele sudice sunt joase, mlăștinoase și acoperite cu tufișuri de stuf. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de aluviuni (loess), iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. În nord se varsă în liman râul Cahul. Temperatura apei atinge vara un maxim de 30°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Lacul este acoperit la suprafață cu stuf și nuferi
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
1 - 1,20 m. Depunerile ulterioare construcției bisericii, cu o grosime de 0,25 - 0.50 m, sunt straturi de pământ cenușiu cu pietriș. Fundațiile naosului și altarului, din piatră spartă și mortar, străbat depunerile aluvionare, ajungând in stratul de loess. Adâncimea lor este de 1.35 - 1.40 m în dreptul naosului și de circa 1 m în cel al altarului. Deasupra fundațiilor, care în interior sunt mai late cu 10 - 15 cm, se ridică zidurile din piatră având la colțuri
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
glaciari la periferia morenei frontale. Pe suprafața câmpiei, care atinge ordinul sutelor și miilor de hectare, ulterior râurile își sapă terase, coborând nivelul pânzei freatice. Astfel particulele fine, uscate, pot fi antrenate pe diferite căi (îndeosebi eoliană) generând câmpiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare în cadrul câmpiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele și blocuri de gheață, pe care le depun după o anumita distanță, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea „gheață moartă” sau „fosilă” care prin topire
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
terasă și în mod special la țâțâna, se suprapun ulterior materialele provenite de pe panta, coluvii sau conuri de dejecție; peste acest complex se află solul actual. În anumite regiuni stratul aluvial, mai suportă și orizonturi de soluri fosile, alternând cu loessuri. Alteori terasă poate fi lipsită complet de pătură aluviala și atunci ea se numește terasă în rocă, spre deosebire de primă care este o terasă în aluviuni, sau aluviala. Un caz special îl formează terasele sculptate în aluviuni sau aluvionare. În mod
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
având interfluviile cu aspect plat. Suprafața localității se găsește în cadrul luncii Dunării (zona estică) a Podișului Hagieni (zona vestică). Altitudinea medie este de aproximativ 55 m, cea mai joasă înregistrându-se în Lunca Dunării (4,5 m). Relieful dezvoltat pe loess și depozitele loessoide duce la formarea de crovuri care produc o stagnare a apei la suprafață și în sol, conducând la o pseudogleizare a profilului de sol. 1.3. Caracteristicile pedologice ale solului Fundamentul Bărăganului de Sud este format din
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
1.3. Caracteristicile pedologice ale solului Fundamentul Bărăganului de Sud este format din șisturi cristaline și granite. Cuvertura sedimentară a localității este formată din depozite de loessoide și depozite nisipoase. Din punct de vedere litologic, aceste depozite sunt constituite din loess, argilă nisipoasă, argilă loessoidă, argilă marnoasă, marne, nisip fin și nisip în amestec cu pietriș. 2.1. Regimul climatic, specificități, influențe Regimul climatic este cel temperat-continental cu vânturi frecvente. Vântul predominant este cel din N-E către S-V și
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
vulgaris (o plantă carnivora acvatică). Speciile mezofile și mezohidrofile de lunca sunt reprezentate de: firuța (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile degradate, constituind o frână
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]