398 matches
-
despre modelele normative și cele descriptive, ambele raportându-se la raționalitatea decidentului, însă în maniere extrem de diferite. Modelul normativ-rațional al deciziei Acest model mai este cunoscut și sub denumirea de modelul raționalității complete și a fost formulat îndeosebi de economiști, logicieni, statisticieni. Toți aceștia pornesc de la premisa omului economic-rațional, adică a omului complet informat, perfect logic-rațional, calculat și axat pe câștigul economic. „Omul economic” sau „rațional” are următoarele caracteristici: cunoaște toate alternativele; știe anticipat rezultatele care se vor obține; preferințele lui
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
foarte complexe aspecte sintactice, care solicită în multe cazuri apelul la structura de adîncime. V. inferență, inducție, silogism, definiție. VARO - LINARES 2004. IO DEFINIȚIE. Remarcată și folosită frecvent, definiția a fost atent analizată de Aristotel, de stoici și de alți logicieni antici, care i-au atribuit un rol important în organizarea și în comunicarea cunoștințelor, în construirea noțiunilor și în atribuirea numelor. O definiție exprimă în principiu egalitatea (sau echivalența) dintre un definit și un definitor, acesta din urmă, care reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și probleme de ordin semantic, fiindcă, desemnînd realități, sînt totuși lipsite de un sens lexical comparabil cu cel al numelor comune, ele fiind simple etichete denominative, a căror funcție de identificare depinde numai de asocierea stabilită între nume și referent. Dacă logicienii nu au reușit să stabilească statutul numelor proprii, o descriere mai coerentă a lor a fost realizată de lingviști, prin observarea funcționării numelor proprii modificate și nemodificate. Un nume propriu funcționează în parte ca un nume comun, în ceea ce privește existența unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
curentului structuralist în lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de Noam Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog și filozof ceh de origine italiană, cu studii la Universitatea din Praga, recunoscut pentru teoria științei ale cărei baze le fixează în lucrarea Wissenschaftslehre, apărută în 1837, lucrare ce a influențat fenomenologia și filozofia limbajului promovate de succesori. Scrieri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al lui Louis Althusser, specialist în analiza discursului. Lucrări de referință: Analyse automatique du discours, Dunod, Paris, 1969; Les Vérités de La Palice, Maspéro, Paris, 1975; (în colab. cu Gadet, Françoise), La langue introuvable, Maspero, Paris, 1981. Charles Sanders PEIRCE (1839-1914), logician american, matematician, semiotician, fondator al pragmatismului, a cărui operă s-a bucurat tardiv de o recunoaștere internațională. Teoria semnului promovată de Peirce influențează decisiv evoluția științelor limbii în secolul al XX-lea. Lucrări de referință: Collected Papers, Harvard University Press
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anthropologie, Seuil, Paris, 1968; Le Symbolisme en général, Hermann, Paris, 1974; (în colab. cu Wilson, Deirdre) La Pertinence. Communication et Cognition, Minuit, Paris, 1989; (în colab. cu Wilson, Deirdre) Meaning and Relevance, Cambridge University Press, Cambridge, 2012. Alfred TARSKI (1902-1983), logician, filozof al limbajului și matematician american de origine poloneză. Studiile sale se remarcă prin aprofundările teoretice din domeniul semanticii logice: Grundlegung der wissenschaftlichen Semantik, în Actes du Congrès international de philosophie scientifique, Sorbonne, Paris 1935, vol. III, Language et pseudo-problèmes
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referință: Presuppositions and Non-Truth-Conditional Semantics, Academic Press, London, 1975) 1975; (în colab. cu Sperber, D.) Relevance. Communication and Cognition, Oxford University Press, 1986; (în colab. cu Sperber, D.) Meaning and Relevance, Cambridge University Press, 2012. Ludwig Josef Johann WITTGENSTEIN (1889-1951), logician austriac ale cărui scrieri au influențat dezvoltarea filozofiei limbajului. Lucrarea de referință: Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-Philosophische Abhandlung, în "Annalen der Naturphilosophie", 14, 1921) (trad. rom. Tractatus logico-philosophicus, Humanitas, București, 1991). Rodica ZAFIU (n. 1954), profesoară la Universitatea din București, specialistă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și artei mele de atunci, „la Început”, am extras profețiile... cele necesare mie. Nu găsim decât ceea ce posedăm deja, „nu cunoaștem decât ceea ce știm deja”; și Goethe, parcă primul În arta și filozofia modernă, este cel care, În ciuda „raționaliștilor”, a „logicienilor”, a inșilor „de bun-simț”, mută accentul de pe „cunoaștere” pe „recunoaștere”. Sau, după un adagiu latin, nihil cognitum quin prevolitum, nu cunoaștem decât ceea ce am știut, „am iubit”! Iată, Încă o dată, forța enormă a intuiției, a metaforei, a „neînțelegerii”! „Înaintarea pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care e mult mai puternic, mai clarvăzător, mai ingenios decât noi doi la un loc, crede-mă pe cuvânt! Iar vărul său prin alianță, cu care mulți Îl confundă, se numește probabilitate, un zeu pe care matematicienii și chiar și logicienii Îl studiază cu asiduitate... Ei, ce zici?! Ei, eu ce mai puteam să zic În fața acestei logoree?!... Și-atâtea noțiuni amestecate pe care le știam Încă din cursul inferior de liceu: Hazard și Eros, Posibilitate și Probabilitate... Numai că „acum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la față, la Princeps Edit, Iași. În toamnă, fiind între principalii organizatori ai aniversării a 90-a a Liceului "Cuza Vodă" din Huși, coordonează volumul Alma mater hussiensis, tipărit la Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, al cărei director este cunoscutul logician Petru Ioan, hușean de baștină. 2009. Apare vol. III din Numere în labirint, la Ed. Opera Magna din Iași. Se tipărește, la Princeps Edit, cartea polemică Istoria "canonică" a literaturii române, în care discută conceptul de canon literar. După 45
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se decernează Premiul pentru exegeză viereană. La Editura Criterion Publishing din New York București, apare vol. Eminescu și mistica nebuniei. 2011. Poetul Daniel Corbu propune la Princeps Edit din Iași reeditarea cărții Transmodernismul, iar Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, prin recomandarea logicianului Petru Ioan, îi reeditează Polemici "incorecte" politic. Apare, la București, studiul exegetic Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic și la Chișinău, volumul Eminescu în captivitatea "nebuniei", pe care autorul o consideră "ediție definitivă" a cercetării despre boala și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Blaga elaborează o seducătoare metafizică a permanenței existențiale românești. Seducătoare metaforic și răpitoare poetic, teoria filosofică a identității naționale întemeiată în "apriorismul românesc" construită cu atâta migală analitică dublată de măiestrie artistică de L. Blaga este minată, totuși, de ceea ce logicienii numesc "obscurum per obscurius" (Muscă, 1996, pp. 34), explicarea obscurului (specificul etnic, geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Petre Botezatu. Este unul dintre oamenii care mi-au marcat viața, cariera. În 1970, tocmai se titularizase pe post de lector, preda cursul de istoria logicii. Era elegant, un bărbat frumos, inteligent și fetele erau îndrăgostite de el. Epistemolog și logician prin formație, venea alături de ceilalți colegi de la catedră la cursurile lui Petre Botezatu. I-am urmărit cariera. A luat Premiul Academiei în 1982 pentru contribuția la lucrarea Teoria cunoașterii științifice și a fost conducător de doctorat. După 1990, m-a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi de fapte, devenind astfel și o temă pentru reflecția prin care se caută o lămurire asupra problemelor pe care însăși dictatura judicativului le face posibile înlăuntrul granițelor sale. Desigur, logicienii, filosofii, oamenii de știință și ideologii au pretenția că prin demersurile lor ajung la "lucrurile însele"; chiar și aceia care, în manieră "critică", au inventat argumente solide împotriva valabilității altor demersuri (multe dintre ele, similare) din tradiția proprie. Uimirea mea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre propoziție și faptele vizate de aceasta. E drept, reperul ultim al adecvării (corespondenței) este reprezentat de "lucruri": este adevărată judecata a cărei enunțare (propoziție) unește ceea ce este unit în lucruri și dezbină ceea ce este dezbinat în lucruri, va susține Logicianul. Dar cum "sesizăm" lucrurile? Și ce sunt acestea? Și care este actul prin care ele intră în proprietatea unui "subiect"? Astfel de întrebări s-au pus. Tocmai din efortul de a le răspunde s-au născut ceea ce numim acum "teoria
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel nu menține continuu activă această diferență; tocmai de aceea atunci când definește adevărul, în Metafizica (1011 b), el leagă adevărul de propoziție (enunțare), definind astfel nu adevărul, ci enunțul adevărat și enunțul fals (adică valorile de adevăr).32 De asemenea, logicienii moderni nu potențează această diferență, deși ei au pus și pun încă la punct teorii foarte aplicate în legătură cu problema separației lingvisticului de ontic, apoi a logicului de ontic. De aici decurg și anumite argumente puternice în favoarea preeminenței lingvisticului în relația
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pe temeiul celor menționate până aici, să revenim la forma cea mai simplă a gândirii: noțiunea. Aceasta poate fi înțeleasă, potrivit unor convenții judicative minime, ca fiind sinteză între cuvânt și lucru; numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu totul semnificativă și pentru problema de care ne ocupăm, pentru că ea se referă la o condiționare "formală" a discursivității; de fapt, ea vizează principiile oricărui tip de discurs, dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși, cum precizează "logicianul", printr-o cercetare serioasă a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare. Până la urmă, ceea ce capătă semnificație din cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, aceea de a lucra după "metoda" aristotelică a dialecticii. Mai degrabă astfel de probleme trebuie puse și asumate, fiindcă nu putem despărți evenimentul de-naturării logos-ului, al trecerii lui în logică, de problemele "mari" ale filosofiei prearistotelice, pe care logicianul nu le-a ocolit, iar în măsura în care le-a socotit defectuos puse ori tematizate, le-a respins sau le-a corectat. El însuși, de altfel, se ocupă, parțial în Organon, mai apăsat în alte lucrări, de astfel de probleme despre "temei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
61 În contextul precizat, Aristotel nu-și pune probleme propriu-zis ontologice. El ia ca de la sine înțeles și faptul (real) spre care conduce judecata și corespondența dintre acestea. Există însă, pornind de aici, de la această acceptare "naturală", multe referiri ale logicianului la adevărul judecăților obținute prin raționament. Ceea ce înseamnă că adevărul, odată înțeles, fie și într-o modalitate "naturală", ca relație de corespondență între judecată și fapt, poate fi tematizat doar într-o manieră formală. Despre adevărurile necesare, ca premise ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
indirect. Dincolo însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv (nous) sau despre știință. Dar, în ciuda diferențelor "semantice" sesizate de diferiți comentatori ai operei aristotelice, se poate vorbi de o unitate a viziunii logicianului și filosofului asupra problemei constituirii cunoștinței veritabile și asupra regulilor care nu doar supervizează fenomenul cunoștiinței, ci îl constituie ca atare. Ideea care pune în ordine această viziune și care permite interpretarea susținută aici este formulată în Metafizica: "... Inteligența divină
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problema adevărului, așa încât judecata, cu tot ceea ce ea păstrează în sens formal și în sens alethic, participă ca atare, ca temă, la discurs. De fapt, toate regulile stabilite de Aristotel, reguli firești ale gândirii, pretinde el și, la fel, toți logicienii, se întemeiază, așa cum am accentuat și mai sus, pe judecată, pe aspectul ei strict formal, constând în structura judicativă originară S P, și pe aspectul alethic, constând în corespondența dintre ceea ce se afirmă sau se neagă prin "formula" S P
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu mici excepții, totuși, nu au putut trece cu vederea rostul de organon (instrument) al logicii aristotelice și faptul că realizarea Stagiritului corespunde intențiilor sale. De aceea, interpretările silogisticii cu mijloacele logicii simbolice, odată constituită aceasta, prin contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L. Wittgenstein, J. Lukasiewicz ș. a., trebuie privite în contextul lor și socotite mai degrabă operări și aplicații ale logicii simbolice asupra unui sistem de logică constituit, care devine, se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai degrabă operări și aplicații ale logicii simbolice asupra unui sistem de logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicative de la judecată (propoziția categorică sau judecată de predicație) la raționament. În legătură cu problema ultimă, aceea a regulilor necesare, se cuvine iarăși o observație. S-a discutat mult despre "necesitatea absolută" și "necesitatea relativă" la Aristotel, dat fiind faptul că însuși logicianul distinge între ele. Obiectul aplicației celor două specii ale necesității, suportul lor, a fost socotit, în interpretări, judecata: concluzia unui silogism sau o judecată oarecare izolată. Dar, din perspectiva judicativului constitutiv, căruia îi corespunde și linia de interpretare de față
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]