2,048 matches
-
și aceea a colindătorilor tineri sau maturi, care este tipul cel mai răspândit și mai consistent. C. se poate cânta dimineața („zăorit”), seara sau noaptea. De multe ori este individualizată după situația socială sau civilă a gazdei. Există c. pentru logofăt, primar, preot, păstor, agricultor, pescar, dar și pentru copil mic, fată mare, flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
de Tecuci, între 1814 și 1818 vornic de aprozi și vornic de politie la Iași, între 1823 și 1827 era al doilea răspunzător de vistierie și conducea Departamentul Afacerilor Străine, iar între 1831 și 1838 a ocupat funcția de mare logofăt al Dreptății în Moldova. Se număra printre membrii comitetului de redactare a Regulamentului Organic, el fiind autorul articolelor care preconizau unirea Principatelor. Spirit întreprinzător și deschis înnoirilor, în măsura în care acestea nu anulau bunele tradiții preluate de la înaintași, C. sprijină înființarea Societății
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
Levit, Chișinău, 1978; Visul amoriului, îngr. Lucian Vasiliu și Liviu Papuc, pref. Emil Iordache, Iași, 2000. Traduceri: M-me Cottin, Matilda, I-III, Iași, 1844 (în colaborare cu Iacob Fătu); [Dorat, Pope] în Scrieri alese, București, 1963. Repere bibliografice: C. Negri, Logofătul C. Conachi, „România literară”, 1855, 6; G. Sion, Suvenire despre poetul Conachi, „Revista contimporană”, 1873, 1, 2; Ion Bianu, Constantin Conachi, „Revista nouă”, 1888, 4; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 402-414; G. Bogdan-Duică, Logofătul Costache Conachi, CL, 1903, 1, 2
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
București, 1963. Repere bibliografice: C. Negri, Logofătul C. Conachi, „România literară”, 1855, 6; G. Sion, Suvenire despre poetul Conachi, „Revista contimporană”, 1873, 1, 2; Ion Bianu, Constantin Conachi, „Revista nouă”, 1888, 4; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 402-414; G. Bogdan-Duică, Logofătul Costache Conachi, CL, 1903, 1, 2, 4; G. Ibrăileanu, Curs de istoria literaturii române moderne. Epoca Conachi, Iași, 1920, 309-357; N. Cartojan, Contribuții privitoare la originile liricii românești în Principate, „Revista filologică”, 1927, 1-2; Ch. Drouhet, Logofătul Konaki și poezia
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
402-414; G. Bogdan-Duică, Logofătul Costache Conachi, CL, 1903, 1, 2, 4; G. Ibrăileanu, Curs de istoria literaturii române moderne. Epoca Conachi, Iași, 1920, 309-357; N. Cartojan, Contribuții privitoare la originile liricii românești în Principate, „Revista filologică”, 1927, 1-2; Ch. Drouhet, Logofătul Konaki și poezia franceză a epocii, VR, 1930, 1-3; Perpessicius, Opere, XI, 152-156; Călinescu, Ist. lit. (1982), 85-91; Ciorănescu, Lit. comp., 87-92; I. Massoff, C. Conachi, primul nostru autor dramatic, GL, 1956, 36; Popovici, Studii, I, 402-422; N. A. Ursu, Tragedia
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
al unui neam de preoți și gocimani (epitropi) brașoveni slujind, de generații, bisericii din Șchei, C. va dobândi o instrucție solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre frații săi, în Țara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaște latina, rusa și maghiara, participând la redactarea corespondențelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) și, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Știindu-se expus în fața turcilor, se va
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Țara Românească, la Curtea lui Constantin Brâncoveanu. Întors în Moldova, din treti-logofăt ajunge cu timpul hatman, vornic al Țării de Sus, apoi al Țării de Jos, vel logofăt și caimacam, îndeplinind și unele misiuni diplomatice dificile. Opera lui este alcătuită din Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601, urmat de Letopisețul Țării Moldovei. 1709-1711, precum și din Ceasornicul domnilor, traducere și prelucrare după opera lui Antonio de Guevara
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
Polonia, cedează eparhia și se retrage pe proprietatea sa de la Dragomirești (danie de la Petru Șchiopul, pentru „credincioasă” slujbă). Va priveghea aici, între 1602 și 1605, la înălțarea mănăstirii Dragomirna (pe care C. o ctitorește cu sprijinul lui Luca Stroici, marele logofăt donând pentru construcție o parte din considerabila-i avere). În anul următor, era chemat în scaunul episcopal de Roman, iar în 1608 devine mitropolit, arhiepiscop al Moldovei. Păstrează prerogativa până la sfârșitul vieții, cu o îndepărtare temporară (între 1617 și 1619
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
întărește privilegiile feudale rămase de la tatăl său. Ca dregător în Divanul Domnesc, urcă treptat în rang, după 1660, de la pârcălab de Hotin la mare comis, mare vornic al Țării de Sus și mare vornic al Țării de Jos până la mare logofăt. Paralel, a susținut diplomatic cauza Moldovei în solii dificile cu turcii, ungurii, polonezii și italienii. Era considerat cel mai bun vorbitor de limbă latină din Moldova timpului, de aceea a intermediat legăturile cu iezuiții italieni veniți aici să constate starea
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
lui mărturisire * [PETRU] [(apart)] Tu n-ai să mori de ani, căci tu ești mort. (s-aduce un ***) [UN GLAS] Din nimic, M[ăria] Ta PETRU Iartă-mă, căci tu ești om cinstit (s-aduce un atentator asupra vieții marelui logofăt) Asta e pieirea mea... [PETRU] Iartă-mă; căci ești om cinstit! (îi îmbrățișează) (vine călăul... ) [PETRU] Nu! Această necinste, pretine, nu ți-om face-o... Ridică acea coroană de pe perină și ia cu vârful sabiei perina, de-o aruncă în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cătră împăratul. Sumisiunea clerului, mai cu sila, mai cu vorba, avu de urmare că împăratul trimise la anul 1274 {EminescuOpXIV 133} solii săi la al doilea conciliu din Lyon, ținut de papa Grigorie al X[-lea], și anume pe marele logofăt George Acropolita în numele împăratului și pe lectorul Ioan în numele întregului cler grecesc, cari întăriră prin jurământ solemn primirea credinței bisericei romane. Numai patriarhul Iosif al Constantinopolului stărui ne-mpăcat să respingă uniunea, făcu jurământ în scris contra păcii bisericești, căzu în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii oameni mai cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o spuneau în gura mare, dar geaba. Într-o dispută teologică între greci și latini, rânduită de patriarhul Grigorie, marele logofăt Nicefor Gregoras sfătui pe amândouă părțile să se lese cu totul de certe asupra unei teme sterpe și insolubile, pentru că ființa lui Dumnezeu e inaprofundabilă și tot astfel nu se poate afla nici legătura între Tatăl cu Fiul și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se potrivească a clăti sau schimba aceasta nici în zilele lui, nici în ale fiului său Mihail, drept care pe hrisovul domnesc sânt iscăliți ca martori miniștrii săi ca cei mai de samă boieri de sfat; anume banul Radu, vistieriul Manciul, logofătul Baldovin. Mănăstirii Vodița, întemeiate de unchiu-său după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce le avuse pîn-acuma, îi concese dreptul de-a-și alege singură egumen, drept pe care în același hrisov îl recunoaște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Alicarnasiei, manuscris din 1816 găsit de Nicolae Iorga la Mănăstirea Coșula. Este vorba de o copie a unei traduceri în românește, datată 1645 (de N. Iorga) sau 1668-1670 (de Liviu Onu). Autorul acestei prime versiuni românești a celebrelor Istorii (Eustratie Logofătul ?, Nicolae Milescu ?) a tradus de două ori gr. platanistos prin rom. paltin : „un paltin de aur” primit în dar de regele Darius (Istorii, VII, 27) și „Xerxis află un paltin frumos și, pentru frumusățile lui, îl dărui cu podoabi de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de noi postulanți, ieșiți din pământ, din iarba verde, pentru a aplica reformele. Atunci băieții din băcănii și ateliere de meseriași părăsiră pacinica lor ocupație, pentru a se boieri în notari comunali, învățători rurali, arhivari, paraarhivari - o generație nenumărată de logofeți fără învățătură și fără seriozitate morală, cari nu știau decât a scârțâi două slove pe hârtie, deveni elementul domnitor în România și pepiniera actualilor roșii. Astăzi există, după calculele ingenioase ale d-lui A. V. Millu, aproape patruzeci de mii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decât a scârțâi două slove pe hârtie, deveni elementul domnitor în România și pepiniera actualilor roșii. Astăzi există, după calculele ingenioase ale d-lui A. V. Millu, aproape patruzeci de mii - o armată mai mare decât cea permanentă - de asemenea logofeți din cari mulți au ajuns deputați, milionari, aspiră a deveni miniștri. Toată armata aceasta a contractat trebuințe occidentale pe care nu le poate satisface prin producțiune proprie, deci cineva trebuie să le satisfacă. Acest cineva e în ultima linie poporul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
erau ale lefegiilor, interesele și ideile protejaților Simulescului sunt identice cu interesele proprietății istorice. În realitate secretul loviturii de stat a d-lui Brătianu consistă într-aceea că a prefăcut într-o sumă de județe majoritatea alegătorilor în funcționari, că logofătul Coate goale, individul cu patru clase primare și un curs de violoncel, Caradaua vulgară e stăpânitoarea României moderne. Aceste clemente cari n-au nimic și nu știu nimic, cari fug de muncă ca diavolul de tămâie, acestea constituie cadrele și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Five. A Programme in the „Hop-O’-My- Thumb” Series at Radio, București, 1968; Comoara lui Dromichet, București, 1970; Capcana, București, 1971; Împăratul Nimeni, București, 1972; Efectivul rămâne complet, București, 1973; Jungherul de argint, București, 1973; Motanul vrăjitor, București, 1973; Logofătul Dragu, București, 1975; My Book of Animal Stories, Londra, 1975; Perla diavolului, București, 1976; Izvorul pajurei, București, 1978; Gorganul, București, 1980; Uliu, papă-lapte, ce-ai visat azi-noapte, București, 1980; Grădina zoologică (în colaborare cu Clelia Ottone), București, 1984; Șapte vaci
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
zoologică (în colaborare cu Clelia Ottone), București, 1984; Șapte vaci slabe, Aarhus (Danemarca), 1984; Foamea de adevăr, München, 1987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Împăratul Nimeni”, LCF, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Jungherul de argint”, LCF, 1973, 40; L.U. [Laurențiu Ulici], „Logofătul Dragu”, CNT, 1975, 37; Mircea Moga, „Perla diavolului”, CNT, 1976, 51; Popa, Dicț. lit. (1977), 344; Popa, Ist. lit., II, 683. C.Dt.
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
români, București, 1892; Păsările noastre și legendele lor, București, 1895; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, București, 1895; Sărbătorile la români, I-III, București, 1898-1901; ed. I-II, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1994; Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei, București, 1900; Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor, București, 1903; Legendele Maicii Domnului, București, 1904; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970; Simion Florea Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
amour courtois fiind transpus în cadru familial. Traducerea românească, datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă. Singura copie, din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma unei întreceri cavalerești, mâna Margaronei, fiica regelui din Moreea. Încercând să se întoarcă
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
și-au revenit, totuși, de pe urma șocului și i-au învins. Astfel că „oastea lui ea vestită și neînfrântă și în toate țările lăudată de vitejia lor au pierit cu totul“ (s. Ven. C.)27. La originea tuturor nenorocirilor • Cf. Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod 1688-1714, ediție critică de Aurora Ilieș, București, Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 76 și urm. • Cf. Veniamin Ciobanu, op. cit., p. 244. • Ibidem, p. 236. • Idem, Imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Psaltirii în versuri, la 1673, precum și a altor lucrări de factură religioasă și istorică traduse de marele mitropolit. Desigur, componenta laică a culturii românești între aceste limite temporale constituie un alt segment al preocupărilor noastre, ilustrată de Grigore Ureche, Eustratie logofătul, Miron Costin, Pătrașco Danovici, Nicolae (Milescu) spătarul sau Vasile Damian al treilea logofăt. În aceeași perioadă, dar în altă parte a lumii, cea vestică și central europeană, se remarcă, după unii istorici, mutația cea mai însemnată sub raportul calității 15
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istorică traduse de marele mitropolit. Desigur, componenta laică a culturii românești între aceste limite temporale constituie un alt segment al preocupărilor noastre, ilustrată de Grigore Ureche, Eustratie logofătul, Miron Costin, Pătrașco Danovici, Nicolae (Milescu) spătarul sau Vasile Damian al treilea logofăt. În aceeași perioadă, dar în altă parte a lumii, cea vestică și central europeană, se remarcă, după unii istorici, mutația cea mai însemnată sub raportul calității 15, o adevărată revoluție intelectuală ce a avut loc în jurul anilor 1620-1640. Ea corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]