2,956 matches
-
nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
fiecăruia; personajul devine viu în imaginația noastră, și nu o pură abstracție asociată unui nume. 1 Cinci cărți din Biblie, traduse și comentate de Petru Creția, București, Ed. Humanitas, 1995, 2009. 2 Despre exotism, în volumul Petru Creția, Epos și logos, București, Editura Univers, 1981, pp. 216-217.
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
fi părtaș la epifania melodică, ultimul lucru care i se cere unui dirijor e să aibă apucături de intelectual. Intelectul, ca facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
moartea caremi face un semn/ amintește-ți la mine” (mă gândesc). Pierderea patriei este unul dintre motivele acut prezente în lirica Rosei Ausländer, resimțit și asumat nu atât la modul tragic, dar mai ales din perspectiva unui complementarism prin regăsirea logosului cu rol de catharsis. Poartă un nume predestinat în acest sens, un nume primit prin căsătorie. Sub această zodie fatidică, lumea de odinioară a copilăriei pare că subzistă doar în legendă, singure cuvintele mai pot să-i dea o existență
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
Sorin Lavric Thomas Molnar, Eu, Simah, prefectul Romei, urmat de Omul și mașina, traducere din franceză de Manuel Valeriu, Editura Logos, București, 148 pag, 2013. Thomas Molnar e conservator, și conservatorii sunt niște apucați în ochii cărora sensul lumii nu se mărginește la lume, ci la fundalul de taină din spatele ei. Pentru un asemenea lunatic, speteaza universului e spirituală, orgoliul antropocentric
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca transcendere a interesului individual orientată spre omenire, spre întregul univers uman. În această accepțiune, binele poate fi definit în termeni utilitari, sistemul moralității
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos și logos). Petru Creția identifică în epigrama greacă din secolele IV-V d. Cr. componentele alienării ,,exprimate ca meditație lirică și deloc ca expresivitate filozofică specializată" - printre care înstrăinarea de propriul trecut. El constată la Palladas (360-430 d. Cr.) prima atestare printr-
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
manieră dualistă, complementaritatea firească minte/ inimă, tendința romantică a culturii, constant distribuită în spațiu și timp pretinde o fertilă depășire a materiei constrîngătoare, iar unul dintre instrumentele preferate îl constituie tocmai viziunea poetică. Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
că nu există gînd, oricît de profund, pe care să nu-l poți exprima într-o formă clară și precisă. Obscuritatea și tonul sibilinic al filozofilor se sprijină pe o uriașă prejudecată, aceea că unealta de bază a gîndirii este logosul. Un logos gîndit fie ca ipostaziere a ființei divine, fie ca instrument privilegiat de care omul poate dispune după plac. Și astfel, prin împingerea la paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
există gînd, oricît de profund, pe care să nu-l poți exprima într-o formă clară și precisă. Obscuritatea și tonul sibilinic al filozofilor se sprijină pe o uriașă prejudecată, aceea că unealta de bază a gîndirii este logosul. Un logos gîndit fie ca ipostaziere a ființei divine, fie ca instrument privilegiat de care omul poate dispune după plac. Și astfel, prin împingerea la paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și înălțînd piramide
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
le respinge, adversarul i le ia în bătaie de joc și chiar prietenii îl condamnă. Mai există azi măsuri punitive pentru cei care rostesc prostii și minciuni de la tribuna parlamentului, ori, în învățământ, ex cathedra? Cât despre ethos, pathos și logos, norme ale elocinței creatoare de convingeri, nu se mai poate vorbi. E un noroc că figurile retoricii au fost recuperate de hermeneutica literaturii. Virtuți și structuri ale retoricii au fost altădată angajate în polemica literară de calitate, dar puțini le
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la Arghezi, VVM își menajează o veleitate: ,Te vreau în filosofie și nu în pamflet" - e un îndemn care trădează o ambiție secretă. În mijlocul cărții, de la pagina 188 la pagina 279, VVM așează o trilogie, Metapsihica. Postulatum, cu următoarele părți: LOGOS (despre imanența și primatul adevărului absolut), ETHOS (cu subtitlul ,țara noastră reală") și EROS (sau ,dragostea la oameni"). O sută de pagini suntem martorii unui delir filosofic perplexant, în fraze alambicate de genul: ,Regimul liberal și formal al Ideii de la
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
putea fi o parodiere a sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi decât ironică: ,Adevărul Absolut e în arterele noastre. Nu le deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
de-o apropiere reciprocă a concretului de limbaj și a limbajului de concret, ultimul vădind o existență proprie aptă a echivala concretul. Nu numai concretul creează expresia, ci și expresia creează concretul, în planul său intrinsec, ca o rezonanță a Logosului primordial, atoatezămislitor. în acest sens "tot ce este viu, e recreat, rescris grație verbului poetic ce poartă în marsupiul său, ca o mirabilă potențialitate, o lume pe care o actualizează pe măsura derulării sale. Astfel că autoarea întreține cu "tot
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
materiale sau din afara limbajului. în principal, orice tratat de logică, orice lucrare respectabilă din domeniu nu poate să ocolească lucrurile fundamentale: premisele, principiile, relațiile, metodele. Ultimul capitol al Jocurilor manierismului logic, intitulat De la Hermes la Satan, ne (re)amintește ceea ce Logosul era pentru cultura greacă (un dar pe care zeii l-au făcut oamenilor) și ce era pentru mentalitatea creștină (Verbul ca principiu creator), precizări generice în a căror zare a fost concepută lucrarea. în ce privește sofismul, opiniile nu sunt împărțite, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără început și fără sfârșit, dar poate determina, atotpotent, în lumea sub-dimensionată, creație (început) - și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astfel, este, pentru om, Consecință. Această lege a efectului faptei, nu se consumă doar pe durata unei vieți, ci, pare-se, una a șapte vieți, prin genealogie, adică în conformitate cu spusele Bibliei (despre a șaptea spiță) dar și legea karmei. * Nirvana - Logos - Christos. * Dintotdeauna a fost „Imaginea“ și imaginea era pretutin deni, instantanee, nelimitată, conținând spațiul-timpul, viul etern. Pentru a fi mărturisită, revelată (și) omului, a trebuit (a devenit sau implicit a fost necesar) să fie întrupată. Cuvântul a fost (deci este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aseară,Iov mă chema// la o mărturisire istovitoare//cu lașitate, mă depărtam//pe-o navă utopică// din cuvinte plutitoare/ între marea judecata/ și poezie//’’ O poezie inspirată din Biblie. și alegerea nu e doar o carte simplă, ci un întreg logos, o filosofie despre credință, speranță mai ales, puterea de-a crede. Cât de bulversant e acest raport om - univers și divinitate/ E dureros și frumos. “Iov desigur se putea înălța. de la durere la cer...”. Din nou întâlnim raportarea la înalt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de tentantă, nu rezistă. Jurnaliștii danezi au indicat prin deriziune o realitate istorică palpabilă. Alina Mungiu a invadat în schimb, cu perfecta vocație a derizoriului, tema clasică din textele gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi evocat umorul copios din scriitura dnei Mungiu. Greutatea și impactul reprezentației veneau, totuși, din altă parte
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
vede în tehnicizarea progresivă a societății umane un rău inevitabil pe care poporul rus tebuie să-l înfrunte ca pe oricare altă încercare cu rost escatologic. Tehnica este forma contemporană a magiei negre, ea împiedicînd pogorîrea în lume a luminii logosului divin. Pe scurt, mașinizarea vieții este sinonimă cu distrugerea ei, dar o distrugere împotriva căreia astăzi nu se mai poate face nimic, și asta deoarece avem de-a face cu o necesitate istorică izvorîtă dintr-o taină eschatologică al cărei
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]