721 matches
-
În 557, avarii, învinși în Asia Centrală de alte triburi turce, intră în Europa. În 562, sub conducerea kaganului (hanului) Bayan, avarii ajung la Dunăre și cer de la bizantini subvenții, cerere însă refuzată de împăratul Iustin II (565-578). În 567, împreună cu longobarzii, avarii zdrobesc regatul gepizilor, situat în Bazinul Panonic și în partea vestică a teritoriului Transilvaniei. Teritoriul transilvan devine pentru avarii crescători de animale o regiune preferată în timpul verii. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, avarii ocupau Câmpia
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
Apariția în forță a avarilor în nordul Mării Negre a oprit atacurile anților, sclavinilor și bulgarilor asupra provinciilor Bizanțului. În urma a trei campanii din 568, 570 și 573, avarii, care își constituiseră centrul politic în Pannonia în locul gepizilor și după migrarea longobarzilor spre Italia, încheie pace cu bizantinii, adică cu Imperiul Roman de Răsărit. În anul 579, sub Tiberiu II (578-582), o sută de mii de sclavini au năvălit în Iliria, au jefuit timp de patru ani Imperiul și s-au așezat
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiași sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia și ajung până la Tomis. Împăratul Flavius Phocas (547-610) încheie o pace cu ei în 604, acceptând să le plătească tribut. În 610-611, avarii, împreună cu longobarzii, atacă puternic Imperiul Bizantin ocupând toată Peninsula Balcanică. Împreună cu slavii din zona ocupată, aceștia asediază Salonicul, iar ulterior, împreună cu perșii, asediază "Constantinopolul" (626). Slavii se răscoală în 623-624 sub conducerea negustorului franc "Samo", scuturând jugul avar, și astfel începe declinul
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
funerar al unei aristocrate locale, poreclită „Franziska” și necropola de la Vlaha; și cele două tezaure cu podoabe din aur și altele descoperite în 1797 și 1889 în Șimleul Silvaniei. La mijlocul secolului al VI-lea majoritatea gepizilor, slăbiți de războaie cu longobarzii, alți germanici, au emigrat împreună cu aceștia în Italia. Rămășițe de populație gepidă, căzute sub stăpânirea avară și slavă, au fost menționate ultima oară de cronicari bizantini în contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului de la Constantinopol, Mauriciu, pentru anii 599
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
de Dunărea de Mijloc de-a lungul Tisei și nord-vestul Transilvaniei (Someșul de Jos). Ei vor fi înlăturați în 567 de către avari și longobarzi, avarii fiind o populație turcică asiatică veniți peste Carpați pe calea Nistru - Pasul Verețki - Tisa, iar longobarzii, triburi germanice venite din nord (regiunea slovacă). Avarii vor avea aici, centrată pe regiunea „Dunărea de Mijloc - Tisa”, o formație statală până la sfârșitul sec. VIII (anul 796), când francii vor distruge taberele principale avare dintre Dunăre și Tisa. După dezintegrarea
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
și (ostro)goți în devastarea și prădarea Europei. Numai după căderea hunilor în 454, au avut herulii posibilitatea de a crea unui mic regat în sudul Slovaciei, lângă râurile Morava și Theiss (Tisa). După aceasta, regatul a fost distrus de longobarzii ce au invadat Panonia, și moștenirea heruliană s-a risipit. Herulii rămași s-au alăturat longobarzilor și au năvalit cu ei în Italia, iar unii dintre ei au căutat refugiu la gepizi. Marcellinus consemnează că romanii (adică "romanii de est
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
herulii posibilitatea de a crea unui mic regat în sudul Slovaciei, lângă râurile Morava și Theiss (Tisa). După aceasta, regatul a fost distrus de longobarzii ce au invadat Panonia, și moștenirea heruliană s-a risipit. Herulii rămași s-au alăturat longobarzilor și au năvalit cu ei în Italia, iar unii dintre ei au căutat refugiu la gepizi. Marcellinus consemnează că romanii (adică "romanii de est" sau în denumirea modernă "bizantini") le-au permis acestora să se reinstaleze pe terenurile depopulate ale
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Adalbert Azzo de Canossa, Adelaida a reușit să scape și să treacă sub protecția regelui Otto I al Germaniei. Acesta, la rândul său văduv din 946, a profitat de ocazie pentru a pune mâna pe Coroana de fier a regilor longobarzi: solicitările Adelaidei au condus până la urmă la invazia lui Otto asupra Italiei din 951. Berengar s-a văzut nevoit să se adăpostească în San Marino, în vreme ce Otto primea omagiul nobililor italieni, se căsătorea cu Adelaida și își asuma titlul de
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
au condus până la urmă la invazia lui Otto asupra Italiei din 951. Berengar s-a văzut nevoit să se adăpostească în San Marino, în vreme ce Otto primea omagiul nobililor italieni, se căsătorea cu Adelaida și își asuma titlul de rege al longobarzilor. După aceea, Otto I "cel Mare" a revenit în Germania, numindu-l pe ginerele său, Conrad "cel Roșu" de Lorena ca regent la Pavia. Prin intermediul lui Conrad, Berengar apare la adunarea imperială din 952 de la Augsburg, unde prestează omagiu lui
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
Coroana de fier ("Corona Ferrea") a regilor longobarzi (sau a Lombardiei) este un obiect de cult și totodată una dintre cele mai vechi "insignia" regale ale Europei. Coroana a devenit unul dintre simbolurile Regatului longobard, iar apoi a Regatului medieval al Italiei. În prezent, este păstrată în catedrala
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Coroana de fier ("Corona Ferrea") a regilor longobarzi (sau a Lombardiei) este un obiect de cult și totodată una dintre cele mai vechi "insignia" regale ale Europei. Coroana a devenit unul dintre simbolurile Regatului longobard, iar apoi a Regatului medieval al Italiei. În prezent, este păstrată în catedrala din Monza, în apropiere de Milano. Potrivit tradiției, începuturile coroanei sunt legate de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Helena, care ar fi răspândit cuiele
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
o statuie ridicată în onoarea împăratului. Ca și în cazul celor mai multe dintre relicvele sfinților și a obiectelor sfinte, și cuiele au fost, pe parcursul evului mediu, revendicate de mai multe biserici. La fel s-a petrecut și cu confecționarea coroanei regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
evului mediu, revendicate de mai multe biserici. La fel s-a petrecut și cu confecționarea coroanei regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană, gata confecționată, Theodelindei, ca răsplată pentru opera reginei de convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit unelor consemnări, coroana a fost utilizară la ceremonie de încoronare a lui
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit unelor consemnări, coroana a fost utilizară la ceremonie de încoronare a lui Carol cel Mare ca rege al longobarzilor; unii savanți însă consideră că ea ar fi fost fabricată abia în secolul al IX-lea, la mai mulți ani după moartea lui Carol, apreciind episodul ca simplă legendă. În fapt, nu există relatări contemporane ale ritualului utilizat de Carol
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
abia în secolul al IX-lea, la mai mulți ani după moartea lui Carol, apreciind episodul ca simplă legendă. În fapt, nu există relatări contemporane ale ritualului utilizat de Carol cel Mare în momentul în care a devenit rege al longobarzilor; ca atare, există posibilitatea ca să nu fi fost utilizată nicio coroană cu acea ocazie. Edward Twining dă curs ipotezei potrivit căreia Gisela, fiică a împăratului Ludovic Piosul și nepoată a lui Carol cel Mare, ar fi avut în posesie coroana
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Sfântul (d. 805, Nonantola) a fost un călugăr din Ordinul benedictin, primul abate de Nonantola, ulterior canonizat. La origine, Anselm a fost un nobil longobard, care a devenit duce de Friuli, după ce Aistulf a devenit rege al longobarzilor, urcând pe tronul din Pavia. După ce a domnit între 749 și 751, Anselm a renunțat la cariera sa seculară. În 750 a construit mănăstirea de la Fanano, pe
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
Sfântul (d. 805, Nonantola) a fost un călugăr din Ordinul benedictin, primul abate de Nonantola, ulterior canonizat. La origine, Anselm a fost un nobil longobard, care a devenit duce de Friuli, după ce Aistulf a devenit rege al longobarzilor, urcând pe tronul din Pavia. După ce a domnit între 749 și 751, Anselm a renunțat la cariera sa seculară. În 750 a construit mănăstirea de la Fanano, pe un loc oferit lui de către regele Aistulf, care se căsătorise cu sora lui
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să fie adăpostiți cei săraci și bolnavi, dați în grija călugărilor. Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din 756, l-a alungat pe Anselm de la Nonantula, pentru a-l promova pe propriul său protejat. Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
Regatul Italiei (în limba latină: "Regnum Italiæ" sau "Regnum Italicum") a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
casele lor, ca supuși ai Imperiului Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]