343 matches
-
șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune nu vor putea nicicând s-o facă. Dacă îți mai greșește, însă, și a doua oară, nesocotindu-ți, astfel, șansa pe care i-ai oferit-o anterior, ascultă cu luare-aminte la ceea ce are să-ți spună, în încercarea ei de a se explica. Dacă te convinge, mai iart-o o dată, iart-o cu prudență, dar iart-o! Dacă nu te convinge, spune-i că mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primește pomană
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face totul pentru mine. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înțeleptul îi răspunse calm și stăpîn pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe mine și pe mama lui. L-am numit Lupino, copil al lupilor călători care fuseserăm pînă atunci. Într-o zi, eu am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străinii aveau nevoie de el. Se sculă din grâu, își aruncă sacul în spinare și porni spre luntre. Îl întîlni curând chiar pe Hor, pe vârstnicul străin, care avea la el o mână de spice frumoase și le cerceta cu luare-aminte. - N-am găsit nimic, Hor! zise Auta. - Hor? făcu străinul. Ce-i asta? Auta începu să râdă și îi povesti cum i-a găsit un nume pământean. Străinul zâmbi și primi să fie numit și așa. - La urma urmei, numele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a fost. Am fost nevoit să-l resuscitez, aruncând apă pe el. Zic „nevoit“, dar trebuie să mărturisesc că am folosit mai multă decât era nevoie. Am ieșit din pădure zguduiți și foarte înspăimântați și ne-am trezit cercetați cu luare-aminte de un bărbat înalt, drăguț, care îți lăsa cumva impresia că e mult mai în vârstă decât pare. Presupun că are vreo cincizeci de ani și de fapt se ține foarte bine, dar pare mai bătrân. Dacă nu e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune nu vor putea nicicând s-o facă. Dacă îți mai greșește, însă, și a doua oară, nesocotindu-ți, astfel, șansa pe care i-ai oferit-o anterior, ascultă cu luare-aminte la ceea ce are să-ți spună, în încercarea ei de a se explica. Dacă 92 Rareș Tiron te convinge, mai iart-o o dată, iart-o cu prudență, dar iart-o! Dacă nu te convinge, spune-i că mâna întinsă, care nu spune o poveste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dar Începu să se consoleze cu gândul că și el era ca alți bărbați pe care-i cunoscuse și se mulțumea cu foarte puțin. Singura diferență era că el era mult mai generos. — Noaptea trecută, spuse el, privind-o cu luare-aminte În timp ce vorbea, iar atitudinea lui atentă, Înțelegerea greșită a tăcerii ei, Îi spuneau că, la urma urmelor, nu știau totul unul despre celălalt, noaptea trecută te-am visat. Râse nervos. Am visat că te-am agățat și te-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuprinzător. Un astru cu raze ademenitoare întru tentativa cunoașterii. Deci dar, acest al șaselea volum din ciclul “Ce nu știm mdespre Iași” marchează finalul unui efort considerabil - de stidiu și de creație, în egală măsură - unul dintre cele ce merită luarea-aminte a cititorului. Tema principală a cărții acesteia, a șasea, este dată de un fenomen, mai puțin cunoscut marelui public în substanță, semnificație și efecte: închinarea (în fond supunerea) mănăstirilor creștin ortodoxe românești către “locurile sfinte”, adică călugărilor greci și celor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai văzuseră niciodată asemenea desene, desi Navigatorul-Căpitan al insulei lor- un batran coșcovit, care probabil că nu se mai îmbarcase de zeci de ani - își aminti că, în îndepărtată lui tinerețe, în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au recurs la executarea în serie ceea ce a provocat o inflație artistică care a dus la plafonarea culturii pe plan mondial și la răspândirea pe scară largă a kitsch-ului. Referitor la poezie, “nu putem scăpa prilejul fără de a atrage luarea-aminte că la mulți poeți contemporani metaforismul prezintă acest regretabil aspect”, acela că metafora în poeziile lor “are todeauna ceva steril”<footnote Idem. footnote>, iar poemele lor sunt lipsite de orice sensibilitate reducându-se doar la niște înșiruiri de cuvinte fără
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Să nu-ți pară rău, zise ea, cu o cruzime ciudată În glas. N-ar trebui să-ți mai pară rău niciodată! — Voiam să spun că mi-a slăbit memoria... — Numele meu e Anna... Anna Hilfe, adăugă ea, cercetîndu-l cu luare-aminte. — Pare un nume străin. — SÎnt austriacă. — Toate astea sînt atît de noi pentru mine! Ne aflăm În război cu Germania... Oare Austria... nu e... — SÎnt o refugiată... — A, da. Am citit ceva despre refugiați. — Ai uitat pînă și de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
infinit un om nefericit, de dimineață pînă seara... — Aș vrea atît de mult să-mi amintesc... — Ce rost are să-ți amintești? — Trebuie să ne amintim, răspunse el cu convingere, căci era una din puținele sale certitudini. Anna Îl privea cu luare-aminte, ca și cum ar fi vrut să ia o hotărîre. Dac-aș putea să-mi amintesc măcar de dumneata, de felul cum Îți vorbeam... A, nu! exclamă ea, și avea un fel de Înverșunare În glas, pe tonul unei declarații de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
buton, și peste cîteva clipe În Încăpere intră un polițist În uniformă. — Beavis e de serviciu? Îl Întrebă grăsunul. Spune-i să vină-ncoace. Apoi se așeză Încrucișîndu-și picioarele grăsuțe și-și privi unghiile, foarte bine Îngrijite. Le cercetă cu luare-aminte și păru Îngrijorat de o pieliță a degetului gros de la mîna stîngă. Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Știți, preoții sînt admiși pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise pe luciul negru al celeilalte. Poartă o bluză roșie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Acolo e cuibul. Rățoiul dădu cu ciocul stuful la o parte și ouăle se arătară verzui. Se vedeau foarte bine, deși mai înainte ai fi putut să calci, peste cuib și nu le-ai fi văzut. După ce le cercetează cu luare-aminte, acoperi din nou cuibul și alunecă ușor pe apă. Așteaptă rața! ne lămuri moș Vuia. Deodată rățoiul deveni foarte atent. Sucea capul în toate părțile. Clipea des, asculta... — Ce i s-a întâmplat, moș Vuia? Vine vulpea! Într-adevăr, botul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
margine și-și ascultă bătăile inimii, pe care viziunea aceea o trezise din amorțeală. Apoi se uită în jur. Ceva îi atrase atenția. Pe piatra cenușie se vedea ceva alb... Cu o mână tremurândă ridică panglica Velundei. O privi cu luare-aminte. Recunoscu capetele: unul cu franjuri, celălalt tăiat drept. El tăiase capătul acela, fiindcă Velunda voia ca panglica să fie mai scurtă. Ridică ochii și o văzu îndepărtându-se, înveșmântată în tunica ei albă cu marginea purpurie. Părul îi strălucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]