422 matches
-
ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
mințile tari delirează / slăbiciunea și tăria sunt inepuizabile prin excidere / infinite în proximitatea terțului / fără libertate nu te poți regăsi și nu te poți lua ostatic" (Despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte magice). E o libertate dureroasă, derivată, luciferică. Chip al căutării sale, actul scriptic reprezintă o "conștiință aflată în implozie", care "s-a accelerat brusc", aptă a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
suprimării acestor două tradiții despre care vorbește Marghiloman în Doctrina conservatoare (1923). O altă secțiune a volumului de față este dedicată criticii raționalismului politic și a revoluției în scrierile conservatorilor români, care „veștejesc revoluția ca pe ultimă ipostază a încercării luciferice de remodelare geometrică a societății întregi." Revoluția apare, în mod paradoxal, ca o subminare a ideii de libertate, exemplul invocat iar și iar fiind cel al Revoluției Franceze și al exceselor sângeroase săvârșite în numele dreptății și al libertății. Alexandru Papacostea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord Voldemort. Ceea ce înseamnă că, pentru oricare dintre noi, Lucifer este o virtualitate. Căci "Lord Voldemort" e doar o anagramă pentru "Tom Marvolo Riddle" (riddle = ghicitoare, în limba engleză), ni se spune explicit. Propria alegere este aceea ce ne face
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
vrea să o transmită despre sine celorlalți. Așa piere și Tom Riddle, "ucis" de Harry Potter, cel ce mînuiește o străveche spadă fermecată, pe care are inspirația de a o înfige chiar în "inima" jurnalului acestui alter-ego din trecut al lucifericului Voldemort. Iar inspirația lui Harry Potter nu vine din senin (de altfel, scena se petrece într-o hrubă), ci îi este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca veșnic să
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
de viitorimea voastră tămîioasă și laxă scurt pe doi luna va vorbi impecabil în limba românească și în limba franțuzească și în limba brazilor trăsniți de trăsnete pustiitoare și în limba buruienelor de iască scurt pe doi carnea mea și luciferică și lumească se va face scrum pe buzele și îngerești și drăcești ale luminilor și-ale întunecimilor infinite surt pe doi îmi voi acoperi oricînd fără rușine spatele cu giulgiul străvechi păstrat pînă la noi al tînărului bărbat din nazaret
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
de la început că ambii poeți au întrupat stilul spiritualității popoarelor lor, cu ei poezia devenind expresia unor luări de conștiință existențială și metafizică. Cele două tipuri de cunoaștere propuse de filozoful Blaga, cea "paradisiacă", bazată pe rațiunea aristoteliană, și cea "luciferică", al cărei obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală și de a reconstitui
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut în oglindă." Sub cîntările
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ou lucifériens sont des «centres extatiques d’action et de fascination, des foyers de l’être» selon l’heureuse expression du critique J.P. Richard"9; observăm că această definiție se potrivește din plin personajului matein: și Rașelica este o ființă "luciferică" aparținând categoriei "marilor scelerați", și ea este "un centre extatique de l’être" și "un foyer de l’être". Ovidiu Cotruș a demonstrat foarte convingător o legătură directă între "flacăra rece" care arde în ochii femeii și vampirismul său sexual
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Dacă înțeleg eu bine, lui Radu Cernătescu conceptul de frumos i se pare inacceptabil de îngust. Drept urmare, el propune ceva mai largul, într-adevăr, sublim, înțeles ca formă a desăvârșirii interioare. Vina lui Călinescu (fiindcă, în ce-l privește, Literatura luciferică aduce periculos de mult a cazier) ar fi aceea de a fi pariat pe cel dintâi și, astfel, de a fi „instituționalizat în literatura română amprentarea autorului după filosofia artei și nu după suma ideilor proprii despre sine și divinitate
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
divinitate” cu critica literară ? Ar însemna ca noul canon, la crearea căruia Cernătescu pune umărul acum, să adune, de-a valma, scriitori veritabili și grafomani cucernici. Din fericire, nu se-ntâmplă așa. Culmea, dar toți cei prezenți în cuprinsul Literaturii luciferice, (excepție făcând Nicolae Milescu Spătarul) există și în Istoria călinesciană! Începând cu Budai- Deleanu și sfârșind cu Călinescu însuși! Atunci? Unde e anunțata schimbare de perspectivă? În interpretări, s-ar putea replica, și pe bună dreptate. Înainte să trec însă
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
a Crailor de Curtea-Veche, Radu Cernătescu avea de remontat un handicap consistent, pricinuit de delirantul studiu mai vechi al lui Vasile Lovinescu, de natură să compromită orice demers similar. Ferindu-se însă de judecățile globale ale înaintașului său, autorul Literaturii luciferice evită sagace capcana. El încearcă în schimb (și, cu anumite rezerve, chiar reușește) să stabilească o serie de filiații între câteva notabilități ale epocii și personajele romanului acestuia cu cifru. Cel mai interesant e sistemul rotativei princiare pe care o
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
ale Baltagului după ce a făcut-o deja, exemplar, Alexandru Paleologu, în Treptele lumii? Iată că, totuși, se poate, chiar dacă numai în chestiuni de detaliu. Problema schimbării onomasticii, care ar corija datele unui destin nefast, e foarte bine tratată în Literatura luciferică printr-un algoritm altminteri evident. Cifra astrală corespunzătoare numelui de botez al lui Nechifor Lipan, Gheorghiță, e, conform lui Cernătescu, șase. (Și mă văd în situația de a-l crede pe cuvânt și să-mi recunosc incompetența în domeniu.) Îmbolnăvindu
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
acestei istorii oculte, el continuând să se arate inclement față de, vai, prea estetul Călinescu.) Adăugând intimidanta ușurință cu care se mișcă în bibliografiile ezoterice occidentale și alte câteva lapidare observații deconcertante, cam acestea sunt toate calitățile unei cărți ca Literatura luciferică. Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la titlul real al romanului lui Bolintineanu, care ar fi Manoel, nu Manoil, cum s-a încetățenit, afirmă Cernătescu sprijinindu-se pe noi considerații onomasiologice, prin perpetuarea unei erori editoriale. În rest, nesfârșitele
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E întrebarea mută, ușor agnostică, din subsidiarul volumelor care urmăresc constituirea și destructurarea temei utopice. În orice caz, „gândirea vrăjită” ni se prezintă ca vag luciferică, fără ca autorul să discute clar accepțiunile acestor termeni și nici distincțiile dintre utopic, ideal, magic, imaginar, fantastic. Cercetarea, în fond o istorie a utopiei și a contra-utopiei, presupune în subtext o critică (neangajată) a gândirii dezvră jite, o jungiană restabilire
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
exces. Așa că, dincolo de admirația necondiționată față de performanța intelectuală a acestei cărți și a întregului proiect utopic, îmi păstrez rezerva față de „gnoza” dualistă care le subîntinde. Și, ca să merg până la capăt: gândirea dez-vrăjită nu este de fapt, ab initio, o operă luciferică? Și atunci, „gândirea vrăjită” care ni se propune, după izgonirea din paradisul prim, nu este doar o cacialma ontologică?
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
și un înfocat naționalist, și Ömer), ilustrează cealaltă dimensiune thomas-manniană a romanului: interesul pentru psihologia artiștilor. Perioada istorică, a marilor reforme introduse de Atatürk însoțește aceste dezvoltări existențiale ca un ostinato, strecurând cititorului îndoiala asupra alegerii: adaptare socială sau singularizare luciferică? Refik, „un Robinson umblând după salvarea patriei prin propria cameră”, simte că trebuie să părăsească vechiul bloc familial din Nișantașı (tot în Nișantașı se afla și blocul familiei lui Pamuk, descris în autobiografia Istanbul: aceleași porțelanuri inutile în bufeturi, aceeași
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
de participativa smerenie și bucurie a descifrării misterului, Ion Murgeanu consemnează scene și personaje deja ilustre cum ar fi "evenimentul cosmic" al Învierii și cuvintele lui Iisus către Maria - Nu te atinge de mine -, Toma necredinciosul, cel aflat sub "efectul luciferic" și care doar atingând coasta Domnului va deveni "Notarul" Învierii, heraldul universal al acesteia, celebri convertiți Nicodim, Longinus, Iosif din Arimateea, vindecările, pildele, maieutica divină pe înțelesul ucenicilor - viitori apostoli, bunul samaritean, Muntele Măslinilor, Calvarul, Mater Dolorosa s.c.l.
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
lîngă mine./ Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi poartă de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
singur pas; născut cu câteva clipe mai devreme, geamănul l-a făcut deja: a delapidat. Mesajul e premonitoriu și străveziu: urmează ineluctabil el - verdictul a fost pronunțat și nu admite recurs. Dar, ajuns în acest punct, Anghelache comite un gest luciferic, de sfidare a destinului: el se vrea o ființă condamnată să fie liberă în opțiunile sale majore și găsește resursele lăuntrice de a alege singura ramură disponibilă a alternativei descalificării ca ființă umană: suicidul. Ori, altfel spus, voluntara desființare. În
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
care e mai lax ca relații. Cred că nu trebuie să-l înțelegem ca un element de valoare exponențială - el este o personalitate întreagă, de o rotundă complexitate, și în felul acesta îndrăznesc să-l îndemn la un orgoliu nu luciferic, dar în orice caz potrivit cu adevărata sa înzestrare. însă, în același timp, îi recunosc, cu toată stima, voința de a se integra în ansambluri - care ne-a lipsit atâta vreme în arta noastră (ce visa Van Gogh - o grupare de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
aplicație a cunoscutei teorii a lui Eliade, ca un exemplu de manifestare a sacrului în condițiile înșelătoare ale unor întâmplări banale, cum este întâlnirea Dorinei și a lui Andronic și ieșirea din cotidian pe care aceasta o provoacă. Andronic, personaj luciferic dotat cu un magnetism de sorginte chtonică, face parte dintro serie care unește trăsături ale unor ființe din universul mitic, folcloric sau livresc, Zburător, vampir, Luceafăr, demon, toate întrunite în imaginea șarpelui, simbol al fecundității și al sexualității, dar și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
în legătură cu Luceafărul și cu Cătălina. Ar fi vorba deci, la nivel superficial, de o lectură a romanului lui Eliade într-o cheie eminesciană, și Gisèle Vanhese aduce aici argumente textuale convingătoare, de la repetatele referiri la poemul lui Eminescu la caracteristici luciferice care devin semnificative prin număr: Andronic apare numai noaptea, zborul prin văzduh îi este constitutiv (este aviator „sau aproape aviator”), brațele lui par două aripi, discută cu Dorina despre nemurire și ce înseamnă să fii om ș.c.l. Tot
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
apare numai noaptea, zborul prin văzduh îi este constitutiv (este aviator „sau aproape aviator”), brațele lui par două aripi, discută cu Dorina despre nemurire și ce înseamnă să fii om ș.c.l. Tot aici d-sa amintește și caracterul luciferic al personajului din Domnișoara Christina, care fusese semnalat anterior de Al.Ciorănescu într-un articol apărut în 1990 în Synthesis, defuncta azi revistă a Academiei. În profunzimea textului micului roman, lectura antropologică - în linia lui Gilbert Durand - și repetarea paradigmatică
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
cu o estetizare a hierofaniei. Menționăm că aci opiniile teologilor sînt împărțite. Dacă unii se arată dispuși a vedea în artist un ins ce imită paradigma divină inclusiv, sub raportul capacității sale creatoare, alții îl suspectează de o trufie cu luciferice tangențe. Ultimii se pot bizui și pe următoarea glosă a Fericitului Augustin: "Dumnezeu nu ne-a spus: învățați de la Mine cum au fost făcute cerul și pămîntul, cum au fost create toate cele văzute și nevăzute, cum se fac minuni
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]