797 matches
-
nicio zi nu avea sens fără ține Nici macar zi nu era pentru mine Când te zăream râul se schimbă în bine, Iar lacrimile triste în zâmbete senine Clipele amare în dulci mângâieri Crivatu-nghetat în calde adieri Nici stelele nu au lucirea din ochii tăi Ce-mi luminează viața cu ale lor văpăi. Mi-e dor de clipele petrecute împreună Si-as da orice doar să te țin de mână Mi-e dor de-o clipă să te strâng la piept Mi-
NU POT SA TE UIT de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354761_a_356090]
-
copilă, -n calea vieții/ Întâmpinând zâmbiri amice./ Eu te-oi privi oftând, ferice, / Răpit de farmecul frumuseții. * Și însă de-ai vrea să ai parte.../ Dar ce zic? Timpul ne disparte./ Tu ești sosind, eu în plecare, / A zorilor vie lucire / Nu poate, ah! avea-ntâlnire / Cu-apusul palid ce dispare! *** b. Voi veni cu noi informații , pe măsură ce vom avem totul pus la punct... Referință Bibliografică: Inaugurarea noului cenaclu literar-artistic “Vasile Alecsandri” / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1739
INAUGURAREA NOULUI CENACLU LITERAR-ARTISTIC “VASILE ALECSANDRI” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347149_a_348478]
-
fluture / de tot ce-i călător.../ Și să privești la aripi / Penaj multicolor / Cum în rotiri de floare / Se apropie de nor.../ Iar vântul / Cu adierea-i caldă / Face plutirea lor mai lină / Și suavă.../ Să-i dai privirii tale / Luciri de zare-albastră / Și zbor neîntrecut / De pasăre măiastră”. (Aripi și zbor). Glas de pasăre măiastră își dorește orice poet. Dar și zborul ei înalt, cu aripi a căror anvergură să întreacă munții și să învingă tăriile. Îi dorim un astfel
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul viu” al poetului nădăjduiește într-o magnifică lucire a ideii pe care o înalță celestului deusian lipsindu-se de umbră. Din starea de visare a nefiindului, inițiatul literat trece în starea de veghere în cel de-al doilea catren al creației bacoviene, simțind, de astă dată, frigul: „Stam
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LUCIREA DIN CUVÂNT Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Lucirea din cuvânt împărățește Când setea clipei ostoiește-n har Cu lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LUCIREA DIN CUVÂNT Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Lucirea din cuvânt împărățește Când setea clipei ostoiește-n har Cu lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni în taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș, printre ruine Și în cuvânt sau zborul de porumbi. Căci lumea-i năpădită de suspine Iar libertatea-i smulsă de tălâmbi Ce-ncarcerează-ngenunchind destine. Limassol, Cipru, 16 mai 2012 Referință Bibliografică: Lucirea din cuvânt / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul II, 17 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
luă încet, cu binișorul Și-mi spuse părintește: ─” Pe cine vrei tu a urma, De pe pământ? Privește!” Și-n loc, ca eu, pe ea, s-o văd A fi iubita mea, Din clipa când i-am dispărut, Un ”lut” îmbrățișa... Lucirea-aceasta-a ta de geniu Nu-mi pare prea umană. Departe, văd că ești o Stea: Impuls către ”nirvană”! De aproape totuși, ești un om, Poate, ...cam întristat, Precum văd seara Luna mea, Te văd de-nsingurat... Lumina ta interminabil, Pulsând
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Referință Bibliografică: Răsărit / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1416, Anul IV, 16 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
rămas oriunde cum în colțul stâng al inimii pentru mult timp sau poate pentru o vecie așa simt eu însă mă pot înșela în zi de vineri dimineața s-a dus pe scurt cine viața mea castaniu vopsit natural cu luciri de aramă spre după amiază băteam strada cum în lug și lat cu speranță nu există nimic nici genți elegante sau poate erau unde pe trotuarul stâng timid mascăm durerea vrem să parem cum sigur pe noi mă privea cine
TROTUARUL STÂNG de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358538_a_359867]
-
în: Ediția nr. 597 din 19 august 2012 Toate Articolele Autorului cu tine Iubito, simt durerea ta suind în mine ca un tăiș de margine de stei și tu mă dori cum eu te dor pe tine și rănile-s luciri din ochii tăi. Și prin păduri ne-așternem în cuvinte și-n rădăcini de versuri locuim și, chiar de-s rădăcinile albite, avem în ele sevă, nu murim. Te las să-mi scrii și să tot plângi cu mine pe-
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
ESTE VAGABONDAJUL PRINTRE GENURI, PERIOADE, LIMBI..., " Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Articol de Mariana Cristescu Lumea Euterpei ADRIANA AUSCH: „Ceea ce mă satisface artistic este vagabondajul printre genuri, perioade, limbi ... ” „ Luciri și taine - Femei, locuri, timpuri”. Sub acest generic a avut loc recitalul susținut, săptămâna trecută, în Sala Mică a Palatului Culturii, de soprana ADRIANA AUSCH, un colaj policrom, inspirat de o expoziție cu același titlu, de la Chicago, arc peste... Istoria
CEEA CE MĂ SATISFACE ARTISTIC ESTE VAGABONDAJUL PRINTRE GENURI, PERIOADE, LIMBI..., de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357555_a_358884]
-
de care vorbea. Îi simt prezența, și câinii i-o simt, ei îl țin încă la distanță. Știu că el te-a adus aici!... Când catadicsise să mă privească din nou, în ochii intens albaștri ai lui uica Livi scăpărau luciri de mânie. Îi cunoșteam această privire, mi-o arunca tot mai des după ce, aducându-și-o pe tanti Drina în casă, prezența mea începuse evident să-l stânjenească. Încercasem o vreme să salvez relația noastră, cuvintele acelea despre trinitatea de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
de dor Mi-e atâta de dor Te împing ca să pleci, dar te vreau lângă mine Dorul meu e de-o viață, deși moarte cerșesc Mă robești cu-amintiri, cunoscute, străine Te te iubesc, te urăsc Te urăsc, te iubesc LUCIRI DE FULGER Îți dau de înțeles că nu îmi pasă, Sau poate că de lume mă feresc Pentru că de o vreme, dinspre lume, Apari ca un arhanghel fără aripi, Fără contur aproape, fără vise, Și-apoi, plictisul, peste tot stăpan
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
de mine te ferești, Dar n-ai de ce te teme. Tocmai eu Care râdeam de alții, fără vise, Valsez acum, străin, singuratatea. Și uneori, în oglindiri îmi văd chipul închis și-ncet în ochi-mi caut, zărind în ei fierbinti luciri de fulger, Și strig atunci: ÎMI PASĂ! Nu pleca... 1 MARTIE Ultima dată te-am văzut în Martie, Purtai la piept un mărțișor zglobiu Zâmbeai, fără să cugeți, primaverii, Sau poate vreunui gând trandafiriu. Nu m-ai văzut și poate
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă... mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Visul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 729, Anul II, 29 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VISUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350764_a_352093]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului VISÂND PE MALUL MĂRII Înmiresmate-amurguri și marea-ndrăgostită De-a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului VISÂND PE MALUL MĂRII Înmiresmate-amurguri și marea-ndrăgostită De-a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n cete/ să vadă-ale morții luciri.// Sicriu de zăpadă-alburie/ acoperă trunchiu-nghețat./ Căzut mai devreme să știe/ că oamenii nu l-au uitat. Câțiva ani mai târziu, am hotărât să citesc, printre alte poeme, la cenaclul pe care îl frecventam, acest poem. Rezultatul a fost dezastruos, pentru că
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
cardinale Ești fix și nu poți fi clintit nicicum.. Și ca bazaltul ești. La fel de moale... Ca semaforul roșu stai în drum. Neobosit ne însoțești mereu, Bătându-ți joc de visurile noastre. Și apa ta de verde heleșteu, Îneacă barca... cu luciri de astre... Ne ești judecător neomenos Ce faci ca vorba noastră, să roșească, Că ne cunoști atât de nemilos... Iar ura, împotrivă-ți, e...firească! Nu te dorim decât la altu-n faptă. La alții vrem, ce nouă, ni-i povară
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360654_a_361983]
-
nicio zi nu avea sens fără ține Nici macar zi nu era pentru mine Când te zăream râul se schimbă în bine, Iar lacrimile triste în zâmbete senine Clipele amare în dulci mângâieri Crivatu-nghetat în calde adieri Nici stelele nu au lucirea din ochii tăi Ce-mi luminează viața cu ale lor văpăi. Mi-e dor de clipele petrecute împreună Si-as da orice doar să te țin de mână Mi-e dor de-o clipă să te strâng la piept Mi-
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
luna dar și soareSi nicio zi nu avea sens fără tineNici măcar zi nu era pentru mineCand te zăream râul se schimbă în bine,Iar lacrimile triste în zâmbete senineClipele amare în dulci mangaieriCrivatu-nghetat în calde adieriNici stelele nu au lucirea din ochii taiCe-mi luminează viața cu ale lor vapai.Mi-e dor de clipele petrecute impreunaSi-as da orice doar să te țin de manaMi-e dor de-o clipă să te strâng la pieptMi-e dor să-mi spui cum
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
MAI MĂREAȚĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Se spune că era odată în Sarmizegetusa un om atât de înțelept, încât putea desluși mersul vremii din bătaia vântului, lucirea stelelor și hârjoneala norilor, că pricepea șoaptele vieții din ciripitul păsărelelor, din parfumul florilor și din dulcele freamăt al apelor și că fără greș își cunoștea semenii din gândurile de-abia încolțite în cugetele acestora. Iar faima-i peste mări
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
numai o prințesă a rostirii poetice poate spune: „Steaua viselor din noi strălucind pe-un colț de cer/ Printre astre-și trece clipa ascunzând un tainic dor/ Nu se sperie de suliți, de tristeți înfipte-n ger/ Răsfirându-și lin lucirea peste-un nesfârșit izvor”. (Steaua viselor din noi) Prin urmare, luați dragi cititori, cu încredere, mâna care cu generozitate vă este întinsă prin această carte, faceți pașii pe care vi-i inspiră Menuetul lui Bocherinni și fiți convinși că miracolul
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]