822 matches
-
cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i pe ziduri uria?e mari gr?dini suite-n nori" (Memento mori), nu a mai ??mas azi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Motto: „De ce vederea lunii pline are o influen?? a?a de binef???toare, odihnitoare ?i În????toare? Fiindc? luna este obiect al intui? iei, nu al voin?ei: « Stelele nu le dore?te nimeni, ne bucur?m numai de str?lucirea lor » (Goethe). Luna e m?rea??, adic? ne dispune pentru ??re?ie, c?ci ea, f??? de raport cu noi, vecinie str?în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte. De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat?" În imensitatea timpului, o fiin?? microscopic? pulbere fin? În str?lucirea efemer? a „imperiului unei raze": „În acea nem? rginire ne-nv?rtim uitând cu totul Cum c? lumea asta-ntreag? e o clip? suspendat?, ??-nd???tu i ?i nainte-i Întuneric se arăt?.. Astfel, Într-a vecinicei noapte pururea adânc?, Avem clipă, avem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii) ?i lumea str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz? În acela?i timp, Ideea, esen?a: „ Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str?bate ". Este ca o oglind? impasibil? În lumina c?reia valurile -genera?îi ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse, „izvorul cel de tain? al lumii adev?rate": „ Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege ????ri o stea de pace, luminând lumea ?i cerul.. ", (Dumnezeu ?i om) speran?? a poetului c? str?lucirea razelor ei, icoan? de lumin? a „Christ-ului, ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i necuprinsele / Drumuri de nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima, pacea. În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin?„stele-n ceruri, stele-n valuri" este proiec?ie liric? a luminii ce inund? sufletul Îndr?gosti?ilor: „E-un miros de tei În crânguri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Poate de mult s-a stins În drum În dep?rt?ri albastre, Iar rază ei abia acum Luci vederii noastre." Ceea ce noi vedem ast?zi pe cer este de fapt „icoana stelei ce-a murit", a c?rei str?lucire reflect? doar „amintirea" luminii demult pierdute În „noaptea adânc?" a timpului: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a z?riț, Azi o vedem, ?i nu e". Ideea filozofic? a relativit??îi timpului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
omolog?ri cu mi?carea corpurilor cere? ți": „ Tot astfel când al nostru dor Pieri În noapte-adânc?, Lumina stinsului amor Ne urm?re? te Inc?”. Distan?a cosmic? se metamorfozeaz? În poezia eminescian? Într-un „departe l?untric" : asemenea str?lucirii Îndep?rtate a stelei care mai lumineaz? cerul ?i dup? ce „icoana" ei s-a stins, iubirea Inc? mai vibreaz? În sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică?iile pe care le cumuleaz?, În contextul poeziei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
demonstreaz? Inc? o dat? c?? ?i În poezia „La steaua" „fragmentul trimite la totalitate, la lumea macromotivelor tipic eminesciene ?i major romantice" „Lumin? din lumin?", „vastitate f??? hotar", str??? tând infinitul spa?iilor, inundând „v?ile de haos" cu str?lucirea razelor sale, Luceaf?rul este În poezia lui Eminescu steaua a ??rei lumin? nu va pieri niciodat?, Întruchipând Ideea, esen?a metafizic? a luminii, simbol al spiritului divin „destinat s? se Întrupeze cu lumina să pur? În geniu". În mijlocul miilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori" cât arborii de mari, câte o plant?? ?i o arunc? jos, pe p?mânt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ape ce alerg fulger?toare" „Memento Mori"). Dac? florile sunt simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o sugestie a absolutului, a aspiră?iei fiin?ei umane spre „cerul rece al imperiului ideilor", opus lumii reale, „calde", a contingentului: „ Iar te-ai cufundat În stele ?i În nori ?i-n ceruri nalte? De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Caii se Împiedicară, călăreții fură aruncați În praf, mulți căzură fără o șoaptă, cu gâtul străpuns. Din fruntea călăreților cu semnul scutului și al spadei, se ridică sunetul aspru al cornului de zimbru, iar sabia căpitanului Oană se Înălță, prinzând lucirea soarelui În vârful Însângerat. Cei cinci sute trecură, Într-o jerbă de apă, vadul Nistrului. 3. Veștitc "3. Vești" Veneția, 8 septembrie 1458 P rin perdelele grele, de catifea violetă, lumina nu pătrundea decât ca o senzație stranie de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la Lipnic, voievodul construise strategia de apărare, cu blocarea dușmanului În codri și replierea oștirii pe linia Prutului. - E vremea, Măria Ta... spuse căpitanul Oană. Răsare soarele. Ștefan Își ridică privirile de la oastea tătară la dealurile dinspre răsărit, unde o lucire roșiatică Începea să lumineze zarea. Făcu semn de apropiere curierilor de război. Doisprezece călăreți descălecară și Îngenuncheară, ascultând poruncile pe care aveau să le ducă, la galop, către fiecare corp de oaste. - Călăreții spătarului Filip Pop deschid atacul pe stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
stil etc., iată, în mare, cam cum arată câmpul de investigație al lucrării de față. Toate observațiile tind către marele pol: adevărul rostirii artistice. Este chiar punctul de referință în care se postează Lamparia. De aici se trimit săbii cu luciri de cristal, unde scurte și lasere, aici sunt raportate toate aventurile cuvântului în încercarea lui de a propune o lume paralelă cu cea a lui Dumnezeu. Este arta, și literatura, în special, în măsură să zidească aceasta lume și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu vine cu pertinența-i recunoscută să jaloneze opera marelui scriitor I.L. Caragiale, convins ca itinerariile viziunilor sale critice, pot da răspunsuri noi la paradigme vechi asupra cărora nu insist, pentru că există deja diatribe "malhonnęte" și la adresa conului Iancu. Interesantă lucire de gând la Theodor Codreanu când Eminescu este sacrificat în 1883 la 28 iunie "îmbolnăvit brusc" și dus în cămașa de forță la Șuțu pentru ca să se desființeze Societatea "Carpații", mare luptătoare unionistă neagreată de Puterile Centrale negociatoare cu P.P. Carp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o mare la o mică perfecțiune. Omul nu s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent în a se lăsa fascinat de căldura și lucirea venind din ascunsa mea îndoială și din morbidul meu spirit al datoriei prin sacrificiu. 10 aprilie Scriu din ce în ce mai rar în acest caiet pentru că lucrez intens la nuvele - cu ajutorul fumului, miros de prune din Elveția în resturi de tabac din Lucerna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îmi vine să cred că recititul scrisorilor lui René (toată noaptea până dimineața, ca și cum mi-ar fi fost adresate mie, cea de acum!) m-a „contaminat” cu o dispoziție ciudată, care-i face pe prieteni să vadă în ochii mei luciri de îndrăgostire. Am luat cartea cu păsările lui Rudbeck, ca să uit timpul din scrisori și să mă deplasez în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de a trăi „ireal”, de a deveni și mai profund „un cuplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]