586 matches
-
de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care le „pescuiește” dintr-un strat sau altul epic al trecutei existențe ca un „avertisment” față de formele de suprafață, lucitoare și fals schimbătoare ale unei vieți ce ascunde Însă promisiuni și chiar „dovezi” ale unei eternități posibile. Acea „eternitate” care se pare că i s-a dăruit umanului, Într-adevăr, și nu este doar o speculație matematică, precum infinitul, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
case de încălțăminte "Au chat botté"8, ciocănind pavajul de granit cu roțile sale zgomotoase trase în șină de fier. De la Academia Franceză, în trapul măsurat al trăsurilor galbene aparținînd Societății Urbane, cu vizitiu purtînd pe cap un joben alb lucitor, roșii și verzi cele ale Companiei micilor atelaje trebuia să socotești că vei face peste o jumătate de oră. Două curse pe distanțe mai lungi luau o zi întreagă... Nici telefon, care să facă viața trepidantă și supraocupată: "pliculețul albastru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
graiul pâinii, Înviați-vă dar graiul, Când de vânt se mișcă vara; Ruginit de multă vreme, In rostirea ei bătrânii Stergeți slinul, mucegaiul Cu sudori sfințit-au țara. Al uitării 'n care geme. Limba noastră-i frunză verde, Strângeți piatra lucitoare Zbuciumul din codrii veșnici, Ce din soare se aprinde Nistrul lin, ce-n valuri pierde Și-ți avea în revărsare Ai luceferilor sfeșnici. Un potop nou de cuvinte. Nu veți plânge-atunci amarnic, Răsări-vă o comoară Că vi-i limba
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ramurile stufoase ale nucului bătrân! vine de departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele apune, prea greu de lumină pentru creanga zării privighetoarea rupe liniștea nopții de vară stele lucitoare își aprind lămpile de noapte codrul cântăreți-și culcă nourii de pe boltă mâncau albastrul cerului nisipul auriu și fierbinte al mării ploaia curge deasă, măruntă și caldă ceru-i albastru ca o petală de miozot ploi vesele și calde cireșe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
unei ființe martore la geneză. O colindă foarte apropiată ca formă, culeasă însă în Priponeștii de Jos, Galați, conturează și mai expresiv planul astral în care somnul inițiatic provoacă fecunditatea lumii: „Sus, mai sus, mai sus de soare,/ Printre stele lucitoare,/ Ești-un strat di busuioc”. Apar și în acest text coarnele aurite, dovadă a faptului că bourul e „fără distincție solar sau lunar”. Colindele de fată mare oferă însă un număr covârșitor de argumente pentru simbolistica selenară a cornutei. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au răsturnat - și au dispărut - nu numai atâtea ființe, instituții și credințe, dar și idoli și reflexe de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scop în sine, oricât ar fi de nobil, de pilduitor acest scop; ea nu e decât o cale, o Cale și, după cum vedeți, nu e nevoie decât de un mic pas pentru a ne cufunda în apele înmiresmate și intens lucitoare ale unei religii!... ...Întorcându-ne, însă, la „mărturisitorii literari” de care vorbeam mai sus, la acei martor ai trecutului național, colectiv care, spre deosebire de milioane, au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam, să aibă și „curajul mărturisirii oneste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iată-l acolo: Terby. Stătea inocent pe podea. Nu-mi aminteam să-l fi văzut când intrasem, iar acum stătea acolo, în așteptare, acoperit cu penele lui negre și cărămizii, cu ochii galbeni și bulbucați de păpușă, cu ciocul ascuțit, lucitor. Am realizat, cumva deranjat, că va trebui să trec de el înainte de a ieși din cameră. M-am apropiat cu prudență, de parcă ar fi fost viu, iar atunci s-a mișcat. A început să se apropie de mine, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar graiul Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe nici o limbă străină Că e limba strămoșească. Că de îți vei uita limba Țara te
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ajunge jos, Într-o căzătura lină, Nimic nu-i este de folos, Coborând în neagră țină. Capul doar și-1 mai ridică Și tot speră să revină, Viat-a lui e o nimica, Fiind grea, fără lumină. Speranta-i steaua lucitoare, Dar lumina-i ce se vede, E coadă stelei căzătoare, Căci viata-i s-a dus, se pierde. În amintiri, cate-o lucire, De mai apare că o pată, Tu să știi, de-i fericire, Nu se-ntoarce niciodată!
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93306]
-
prezentările vor începe în fiecare zi la ora trei după-amiază și vor continua până către miezul nopții. Participanții par culeși din toate colțurile lumii și existenței, de la hippy sereni la inși în costum la șapte ace, pășind grațios cu pantofii lucitori prin praful din Iquitos. Mă împrietenesc cu Chris, un american de 27 de ani din Tucson care își petrece zilele citind și studiind despre terapii alternative și nopțile făcând meseria de chelner; și cu Grazyna, de 48 de ani, canadiancă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înconjurat de o mulțime de vulturi mai mici care îl escortau, fiecare cu steagul țării sale, prin tre ei și vulturul român. Zburau foarte încet, lin și falnic, până ce au pierit spre apus în razele soarelui, pe un cer stră lucitor. Am tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două ori am readormit și s-a repetat acel vis care mă scutura de admirație și emoție. Nu cred în visuri, dar [cred] în legătura inconștientă cu alte ființe îndepărtate. M-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care o respecta cu sfințenie: cumpărături, coafor, cosmetică, piscină, vizitarea săptămânală a tatălui... în afară de marți. Era ziua când putea face orice. Sau nimic. Azi, de pildă, își propusese să nu facă nimic. Să stea în pat, răsfoind niște reviste lucitoare și pline de sfaturi infailibile pentru orice situații plăcute sau mai puțin plăcute. Chiar îi trezise interesul una din ele cu un articol amplu despre femeile măritate care se trezesc curtate de alți bărbați și despre cum ar trebui să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gură și măsurîndu-mă cu ochii din creștet pîn-în talpe. Ce mare te-ai făcut... Uite! și barbă și mustăți... Da tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care deși erau în plină vară, aveau frunza îngălbenită ca de o bătrânețe timpurie, câinele se făcu nevăzut după colțul casei, dar continuânduși lătratul parcă și mai îndârjit arătându-și doar din când în când botul umed și ochii răi lucitori de o furie adevărată. Perdeaua de la una din ferestrele casei de dădu la o parte și se auzi o voce de femeie mai mult copilărească: „Tarzan, stai cuminte!”. Lui Simiuc îi veni să râdă auzind numele potăii aceleia mici și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
creștem copiii aceștia.” Așa zicea el, trimitea fără sminteală banii la timp, venea foarte rar pe acasă și de fiecare dată când venea mai găsea un copil ca semn că mai fusese pe aici. Le aducea bomboane învelite în staniol lucitor, căiuți de turtă dulce, jucării ieftine din plastic viu colorat și se juca aproape toată ziua cu ei. După trei-patru zile, trenul îl ducea iar în orizontul fumuriu, undeva departe, departe la o mină. „Poate la anul o să vin să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cehan, vechi neam de boieri și se pare că de domnitori moldoveni, a murit. Băiatul ei cel mare, Ion, este la Brașov acum și oricine l-ar vedea, cred că și-ar aduce aminte de Nicu Cehan, numai privindui chelia lucitoare și impozantă moștenită de la tatăl său. Acesta a ajuns inginer, dar a lucrat mai mult prin țări străine pe timpul lui Ceaușescu, plecat în mod legal bineînțeles. Când mai trăgea pe acasă de prin Irak, Libia sau mai de știu eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
glasului său. Nobunaga răgușise de atâtea urlete, iar oamenilor le era greu să Înțeleagă ce spunea. Însă nici nu mai era necesar. Le ajungea să știe că Îi conducea. Între timp, Începuse o ploaie torențială, ca un potop de sulițe lucitoare. Stropii de ploaie erau destul de mari cât să lovească, până la durere obrajii și nasurile oamenilor. O Însoțea o vântoasă care smulgea frunzele, astfel Încât abia mai știau ce anume Îi izbea peste fețe. Deodată, un trăsnet mai-mai că despică muntele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sus. În timp ce asculta vestea fericită despre fiul ei, inima sa de mamă se temea ca norocul lui să nu fie de scurtă durată. Bătrâna și nora ei continuară să lucreze În grădină, culegând vinete. Curând, coșurile fură pline de legume lucitoare. — Mamă, nu te doare spatele? — Cum? Vai, dimpotrivă. Dacă lucrez așa, puțin câte puțin, În fiecare zi, trupul meu rămâne În formă. — Și eu Învăț de la dumneata. De când mă lași să te ajut În grădină, din timp În timp, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și Încheie cuvintele, gloanțe și săgeți Începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se Înfigeau adânc În ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau Învăluite În armurile clanului Akechi și strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de Împăcat, Încât se Îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu În sus.“ Chiar și când Își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
duce la stîncă ta care atrage; 15 Sprinceana încruntîndu-ți șezi, stăpîna a acestor ape mari". Nu răspunse, ci brațele și le întinse și mădularele și le-aruncắ departe. "Sau vrei răspuns să îmi dai tu, Femeie, cea mai juna, înveșmîntată-n verde lucitor? Cu truda și cu luare-aminte împărți șiroiu-n patru. Regină-a ăstor înfricoșătoare rîuri, vorbeste și glasul lasă-mă să ți-l aud". 20 Și Urizen sulița își ridicắ, ele un zid de stînci nălțară. Un țipat scoaseră, căci tatăl și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
auzeau, nu vedeau, nu simțeau tot vălmășagu-ngrozitor, Căci după voie rătăceau, năuntru-nchiși, în sfericele simțuri. Și cei de pe-Așternuturi îi văzură, în visele lui Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385 Luváh cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap, Și-astfél străvechea lor vîrstă de aur325 reînnoitu-s-a; căci Lúvah spuse Cu glas molcom din Noru-i daurit peste a dimineții adiere. "Vino nainte, O Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile morții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]