565 matches
-
scris, De Ștefan tâlcuită cum el m-a înțeles Când, ca un soare mândru cu inima de jar Ce soarbe nori de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc eu la ea! Contele șezu un moment pierdut în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise: - Părinte! Cât e de dulce de-a spera. Când mă dusei de la el mă simții într-atîta de mișcat încît fui bucuros că servitoriul îmi lumină prin saloanele deșerte... așa e de tare imaginațiunea dacă o trezești. Din timp
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să iasă soare ; sau cele de „legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și încovoiate. Lor li se alătura imediat și primul adversar al quintului. Kindjale. Urăsc armele astea. Unul dintre călugări scuipă în direcția lui Vassur și apoi își puse limba pe lama cuțitului. O boabă de sânge roșu înflori pe metalul lucitor. Pradă unei furii reci, quintul smulse fulgerător lama de accun, pe care o avea în teaca disimulată sub pielea mâinii stângi. Metalul lichid vibra subsonic, dîndu-i încredere. Vassur porni un gest larg, perfect, fluid și rotund, trecând lama prin beregățile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu, la fel cum Soarele răsare în fiecare zi pentru a-I împlini vrerea. Dar uneltele pe care vi le-a dat vă fac să deveniți mai capabili de a urma calea devenirii întru slava Domnului Vostru. Ai acum lame lucitoare cu care să tai copacii pentru coloanele templului, ai cazmale ascuțite pentru a săpa în jurul fântânii, ai cuie și ciocane pentru șipcile înguste... Harron s-a apucat chiar să șlefuiască o piatră cu o bucată de metal aspru și speră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar și celor care ar trebui să o înfăptuiască? Abatele se ridică de pe treptele pe care ședea și se apropie de Maria. Cu degetele adunate, trasă un cerc deasupra unui ou și apoi. bătu pe partea inferioară a carcasei sale lucitoare. ― Citește aici. Maria se aplecă și văzu o plăcuță minusculă, prinsă în patru șuruburi, pe care scria Rand IV. ― Asta e o Planetă Agricolă, nu-i așa? ― Da. E cea de-a trei sute cincizeci și doua planetă pe care am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
învîrtesc în ea! Hehehe, credeam că ai fost mereu homosexual, dar uite văd aici niște amintiri cu fete. Erai neastâmpărat pe vremea aia... Rade, dar camera asta ce e? Nu mi-ai arătat-o niciodată. Ce sunt toate chestiile astea lucitoare? Și mai ales unde e situată încăperea? A, sub bibliotecă? Poate c-o să merg acolo, văd că se intră greu. Dar... ― Taci! tună Abatele. Radoslav se întoarse apoi spre Rim și-l întrebă disperat. Ce crezi că se întîmplă? ― Se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scurt în beregată. Vocea străinului se frânse. Fără a privi înapoi, tânărul merse spre obiectul pe care Essen îl plătise cu prețul vieții. - Ce-i asta? întrebă Insa. - Nu știu, dar mama probabil că a păstrat bucata asta de metal lucitor cu mare grijă. - Păi cum s-ar fi putut... - Probabil că a ascuns-o atât de bine încît eu nu am găsit-o. Pare că e un recipient. - Recipient? se miră Insa. Fără cuvinte, Xtin răsuci într-un fel ciudat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
arme precum cele ale clonelor, cu care să puteți riposta dacă sunteți atacați din nou. Spunând asta, N'Gai Loon scoase de sub faldurile mantiei care îi atârna dezordonat, semn că nu putea deloc să o controleze, un obiect mic și lucitor pe care îl aținti asupra peretelui grotei. Imediat, din el țâșni o descărcare de lumină roșie care lăsă în stâncă o gaură fumegândă. - E impresionant, acceptă Xtyn, dar noi avem armele noastre, mai eficiente. Și nu știu de ce, am senzația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
24; G. I. Tohăneanu ’70, coordonatori Fr. Király, Sergiu Drincu și Ionel Funeriu, Timișoara, 1995; Radu Cernătescu, Despre un dicționar al paradisului pierdut, LCF, 1996, 11; Eugen Dorcescu, În căutarea sensului pierdut, O, 1996, 6; Petru M. Ardelean, Strângeți piatra lucitoare. Pagini de(spre) limbă și literatură, Arad, 1997, 179-184; Stelian Dumistrăcel, Înțelepciunea cuvântului, O, 2000, 1; Constantin Cubleșan, Stilul artist, APF, 2001, 1; Alexandru Ruja, Ipostaze critice, Timișoara, 2001, 241-248; Dicț. scriit. rom., IV, 571-572; Olimpia Berca, Despre maeștri, Timișoara
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
graiul pâinii, Înviați-vă dar graiul, Când de vânt se mișcă vara; Ruginit de multă vreme, In rostirea ei bătrânii Stergeți slinul, mucegaiul Cu sudori sfințit-au țara. Al uitării 'n care geme. Limba noastră-i frunză verde, Strângeți piatra lucitoare Zbuciumul din codrii veșnici, Ce din soare se aprinde Nistrul lin, ce-n valuri pierde Și-ți avea în revărsare Ai luceferilor sfeșnici. Un potop nou de cuvinte. Nu veți plânge-atunci amarnic, Răsări-vă o comoară Că vi-i limba
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ramurile stufoase ale nucului bătrân! vine de departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele apune, prea greu de lumină pentru creanga zării privighetoarea rupe liniștea nopții de vară stele lucitoare își aprind lămpile de noapte codrul cântăreți-și culcă nourii de pe boltă mâncau albastrul cerului nisipul auriu și fierbinte al mării ploaia curge deasă, măruntă și caldă ceru-i albastru ca o petală de miozot ploi vesele și calde cireșe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile s-au zbătut amenințător peste apa râului și a jurat că va ucide pe micul rebel. (Ă). Treceau primăveri - ferigile foșneau apoi iernile năpădeau cu zăpezile lor lucitoare cu fiecare primăvară moliftul creștea dar cu fiecare iarnă bradul se usca tot mai tare. Și iată că bradul aproape tot s-a uscat doar câteva ramuri mai păstrau o umbră de viață moliftul era mai mic dar puternic și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Apoi, pe un camion cu materiale de construcție, am ajuns la Slobozia Mândra În lunca Oltului, Într-o zi Însorită de iarnă, la gospodăria colectivă „1907” care-și termina de zidit grajduri noi și se mândrea cu arăturile de toamnă lucitoare sub brumă. Iar acum, la Începutul lui iulie, un avion al Ministerului Agriculturii m-a purtat peste Bărăgan și partea de jos a Moldovei, aterizând pe miriști, la ariile de treier. Din toate drumurile acestea s-au născut reportaje și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în directă coliziune cu orizontul fatalmente limitat al destinatarilor de primă instanță ai literaturii polițiste. E posibil ca o minoritate să fi căutat și satisfacții estetice în povestea elucidării unui mister. Majoritatea, însă, erau pe deplin satisfăcuți cu derularea mărgelelor lucitoare ale jocului, ale înscenării și exhibării pline de mândrie a soluției. Contradicția - și drama - fundamentală a textelor teoretice ale lui Raymond Chandler (și, probabil, o dramă a scrisului său în general) provine din faptul că a ridicat, de la bun început
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sala e plină de forfotă: muzică hip-hop adevărată, o melodie pe care-o recunosc vag, răzbate din fiecare colț. Deși toți cei de aici transpiră din greu, toți arată fantastic, transpirația nu pare decât să le scoată în evidență bronzul lucitor și corpurile perfecte. ― Doamne, șoptesc eu uluită. Nici nu se compară cum sala la care merg eu, unde cei mai mulți oameni sunt acolo fie pentru că sunt la nivelul de dinainte de slăbit și arată oribil, fie din cauză că sala e un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bubuitură de tunet. Mergeam pe Upper West Side În Manhattan când m-a prins o ploaie torențială de vară, iar eu eram fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe colo sicriul fără să se atingă Însă de crăpături și zgârieturi. Pentru că așa Înțeleg ei să păstreze autenticitatea. Un restaurator chinez l-ar fi făcut să arate ca nou dându-l cu un frumos lac roșuaprins și cu auriu lucitor. Pentru că era destul de adânc, au pus pe fund polistiren expandat În formă de păstăi, iar pe deasupra venea o bucată de catifea - poliester bej, oribil! Și așa am ajuns eu să fiu expusă În amfiteatrul muzeului, Într-un imens coșciug negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram jadul ei prețios, bobocul ei scump, primăvara ei Înfloritoare. Bifang. Mama Scumpă a Încercat să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unui trib sărăcit de ani și ani de greutăți. Pată Neagră făcu invitația: Poftiți la masă, domnilor. Prietenilor mei, festinul din junglă li se păru destul de neinspirat, fel după fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând seama, mâncărurile erau de fapt de-a dreptul delicioase. Printre ele, ierburi de sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dreapta, se distingea limpede pământul Genavei, cu vechiul castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu siguranță, aristocraților romani, puteau fi văzute odihnindu-se în splendida văioagă mărginită de coline înverzite. La miazăzi, orizontul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl avea, după obiceiul poporului său, vopsit blond, dar la rădăcină, acolo unde creștea, se vedea că avea o cu totul altă culoare; îl purta strâns la ceafă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]