94,332 matches
-
se oprea o clipă; arunca îndată cu bolovani în el. Când s-a pensionat a fost numit responsabil al luxosului magazin Djabourov, situat pe Calea Victoriei, cu covoare, obiecte orientale, articole de voiaj... - Cum trecea o zi la canal? - O săptămână lucram de la șase dimineața la șase seara, iar în următoarea de la șase seara la șase dimineața. Ei bine, cerul nopților era feeric, n-o să-l uit. Eram cu Călin Botez, cu Petru Manoliu și ne aminteam de CAPȘA, de NESTOR... ori
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
mult. A trebuit să mă ocup de 60 000 de scriitori, ceea ce la prima vedere poate părea destul de extravagant. Nu aș fi putut să termin această lucrare dacă nu aș fi primit ajutor. La Sorbona de pildă a trebuit să lucrez în bibliotecă pentru că este una dintre cele mai bogate pentru un bibliograf. Mi-au dat cheia să vin cînd vreau și am putut să fiu singur în bibliotecă și deseori am lucrat până la miezul nopții. F.J.: Domnule Ciorănescu, aș vrea
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
ajutor. La Sorbona de pildă a trebuit să lucrez în bibliotecă pentru că este una dintre cele mai bogate pentru un bibliograf. Mi-au dat cheia să vin cînd vreau și am putut să fiu singur în bibliotecă și deseori am lucrat până la miezul nopții. F.J.: Domnule Ciorănescu, aș vrea să vă întreb: se spune că sunteți un scriitor din exil. Ați putea prezenta etapele acestui exil? Cum ați devenit scriitor din exil? Al.C.: Exilul a fost pentru mine obligatoriu. Nu
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
pe urmă m-a întrebat serios: Spuneți-mi serios, ce credeți? La care am răspuns: în mod serios îți spun că sunt european. Iar reporterul a tăcut. F.J.: Eu sunt din Ungaria, studiile mi le-am făcut la București, acum lucrez la Budapesta la o catedră de limbă și literatură română. Al.C.: Deci sunteți ungur. F.J.: Da. Aș vrea să vă întreb care este părerea dumneavoastră în calitate de european despre apropierea și necesitatea apropierii între maghiari și români? Al C.: Consider că
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
lucruri frumoase. Dacă, dacă... În fine, teatrul este mai degrabă mic, dar cochet, cu un foaier aranjat cu gust, pe tonuri de albastru, în linii simple, elegante și moderne. Directorul este regizorul McRanin, pe care l-am întîlnit o vreme lucrînd la teatrul din Sibiu. Preocupările și talentul plastic, care îl dublează pe regizor, se văd imprimate și aici, existînd în acest agreabil spațiu intrat de aproape un an în circuitul teatral. Vă puteți imagina cu cîte eforturi și umilințe. Un
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
ultimii ani nimic pus în scenă de el. Mi-am amintit cu plăcere de spectacole cum au fost Gratiile de Arpand Goncz sau Vicleniile lui Scapin de Molière la Teatrul Maghiar din Timișoara. Faptul că a acceptat invitația de a lucra aici s-a transformat în inspirație, în acea stare bună care poate duce lucrurile pe un drum nou, altfel. Atît de util fiecăruia dintre noi . Contactul a fost benefic și pentru tineri. Ei au fost selectați astă vară în vederea alcătuirii
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
de păpuși sau pentru copii rămîn cumva într-un con de umbră. Nedrept. Un cîștig prețios al montării recente de la "Creangă" este prezența unui scenograf, bănuiesc tînăr, nu-l cunosc, Viaceslav Vutcariov. Nu-mi amintesc să mai fi văzut ceva lucrat de el. Stilul lui mă duce cu gîndul la Dragoș Buhagiar din ultimele două concepții, Alchimistul și Baal. Se poate să mă înșel, iar cei doi să nici nu se cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
nu orice critic, oricît de drastic sau de neînțelegător, trebuie considerat detractor. Dl Dobrescu e conștient de diferența dintre unul și altul. Ampla prefață a d-sale se intitulează întocmai ca editorialul meu. "Detractorul este, în accepție curentă, persoana care lucrează cu bună-știință la știrbirea (sau distrugerea) bunei reputații a cuiva", scrie dl Dobrescu din capul locului. Definiția, corectă, comportă două remarci. Detractorul este de rea-credință și își face din negare un scop precis. El pornește de la ideea că scriitorul la
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
secția noastră universitară? Sau unor studenți ai secției pedagogice, care ar dori o a doua specializare (pe care trebuie să o plătească), dar nu sunt siguri că le va folosi practic la ceva? Nu toți absolvenții de muzicologie ajung să lucreze în Radio sau Televiziune, cu atât mai puțini în învățământul universitar, presa scrisă nu mai are demult critici muzicali angajați. Pentru a deveni profesor în liceele și școlile de muzică nu e nevoie neapărat de diplomă în muzicologie. Dacă găsesc
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
de afaceri cu olandezul de la NATO, ci mai degrabă ar fi prevenit autoritățile să nu se încurce cu el. Orice om cu scaun la cap nu se întinde la afaceri pe termen lung cu un spălător de bani, dacă acesta lucrează și pentru NATO. l Mai mult bolnav și internat prin spitale, pentru a nu fi arestat, omul de afaceri sucevean Severin Tcaciuc a fugit din România. Ziarele care publică știrea precizează că Tcaciuc a luat-o din loc cu cîteva
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
integral al ediției de ultimă apariție (2000-2001) nu ar fi putut fi atins, lipsit de asemenea solidaritate. Caragiale în presa vremii, de asemenea. Numai că aici intervine aportul nemijlocit al autoarei, atunci când își extrage din noianul de fișe, pe acelea lucrate de ea în colectiv, atrăgând luarea aminte a cititorului că, departe de a avea caracterul omagial al momentului conjunctural al apariției, "anul Caragiale", cartea reface prin informațiile extrase din patru cotidiene, două de la Iași, "Telegraful român" și "Evenimentul", două de la
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
Eugenia Vodă Zeffirelli n-a vrut să facă un film biografic despre Maria Callas, ci altceva; ca un regizor care a cunoscut-o bine pe "diva absolută" (cu care a lucrat, printre altele, Tosca), Zeffirelli ia "elementul Maria Callas" și îl plasează într-o ecuație imaginară. Ce-ar fi fost dacă, spre deosebire de biografia reală, Maria Callas ar fi avut, înainte de a muri, o "revenire spectaculoasă"? Ce fel de revenire? În ce
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
armele mele sînt vocea și tehnica". Se vede, din acele interviuri, în ce măsură vocea era dublată de inteligență muzicală și de o rigoare a muncii excepțională; "dacă vocea e un instrument de care nu poți să abuzezi, în schimb muzica o lucrezi tot timpul, în cap, în suflet"... În ultimii ani ai vieții ei, Callas și-a pierdut vocea, vocea care-o făcuse celebră, dar nu și vocea "din cap și din suflet". E personajul care-l interesează pe Zeffirelli. Callas din
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
Callas într-un interviu. Doar că ea a fost, în felul ei, un personaj tragic. Filmul are un scenariu inspirat, are actori mari, are o echipă de clasă și avizată (în sensul că mulți, de la operator pînă la machieur, au lucrat, odinioară, cu Maria Callas). Ar fi putut fi un film splendid. În schimb, e un film, vorba cîntecului, "banal à pleurer"! Mizanscena, decupajul, dirijarea actorilor, totul trădează nesiguranță, sau soluții la-ndemînă, sau, uneori, chiar prost gust (v. începutul șablonard, v.
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
rezidenți în România mi-au spus că se simt "monitorizați" și că li se ascultă telefoanele. Oameni de afaceri, slujbași pe la diverse firme, corespondenți de presă. De această atenție se bucură, mi-au declarat ei înșiși, și cetățeni români care lucrează în mass-media sau sînt angajați pe la firme străine în funcții importante. Azi, unul, mîine altul, asta ca să nu mai vorbesc de propriile mele bănuieli, în ceea ce mă privește. Compatrioții noștri fac din cînd în cînd scandal în presă pe această
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
Nu toți însă. Funcționarii la firmele mixte se abțin. Pe fiecare dintre cetățenii străini care mi-au spus asta în convorbiri particulare, l-am întrebat dacă îl pot cita. Nu! În nici un caz! Din precauții față de imaginea firmelor la care lucrează, firme care nu vor să fie tîrîte în scandaluri de presă, m-au refuzat și românii. Aceștia, deși vizibil deranjați de ceea ce li se întîmplă, o mai dau pe glumă, deocamdată. Cineva, un domn slobod la gură și pînă în
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
bine, așa că nu le puteam ține în bibliotecă. De altfel, prin anii ’60 am fost „invitat" chiar la Securitate de vreo două ori din pricina corespondenței mele cu prieteni și scriitori din străinătate și, bineînțeles, din pricina trecutului meu. În perioada „antonesciană" lucrasem în Ministerul Propagandei Naționale unde activitatea mea era, evident, ostilă vecinilor noștri de la răsărit. - Sub ochii dumneavoastră, ai altor intelectuali de marcă, ai oamenilor simpli s-a petrecut falsificarea grosolană a istoriei României. Anii ’50 au fost, fără îndoială, cei
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
de rețele paralele de spitale, case de odihnă, terenuri de sport, facilități la transportul public și priorități la locuințe? Ce produc ei pentru țară, că de "liniște" și "siguranță" nici nu poate fi vorba? A-l impozita pe sezonierul care lucrează câteva luni la mare și a-l obliga să plătească taxă pe camera, de obicei mizeră, pusă la dispoziție de patron, dar a nu percepe decât chirii minuscule burtă-verzimii purtătoare de arme și bulane înseamnă orice, dar nu echitate socială
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
depozitează frustrările de-o viață ale unei feminități castrate înainte de îmbobocire. Ca și în poliție și în serviciile secrete, unde supraviețuitorii ceaușismului dau rod greu în fiecare an, și la finanțe - un minister represiv și el, orice s-ar zice! - lucrează mai ales copiii de suflet ai național-comunismului. Hrăniți de mentalitatea Elenei Ceaușescu, cea care a exclamat văzând o coadă la care supușii stăteau cu orele pentru o bucată de pâine: "Șobolanii ăștia nu se mai satură!", ei te-ar dori
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
desaga în spinare ca să te tolănești în primul pat. Ca să stai cu lunile în spital, trebuie să fii diagnosticat, internat și medicat. Or, aceste lucruri nu le poate face decât personalul medical. Subtextul e limpede: medicii, această bandă de neisprăviți, lucrează mână în mână cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
puțini o pot revendica pînă la capăt. În acest context al performanței biologice, în care cronologia depășește orice funcționalitate măruntă spre a intra în categoria gratuității contemplative, faptul de a fi contemporanul propriului tău centenar bate semnificativ în capodoperă. A lucra în timp, adică a modela sau a ciopli timpul așa cum ai ciopli piatra sau ai plămădi lutul, este o artă pe care puțini artiști au avut harul de a o ilustra. Dacă Pop-Art-ul și Op-Art-ul, dacă Body-Art-ul și Land-Art-ul, și
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
emoțional de Ion Cocieru, Enescu aduce pe scenă ceva din lumea lui Fellini, din misterul și franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în plus. O transformă în marca acestei montări, deși tînăra Anca Androne mai are de lucrat ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
constrângere, că și-a pus în articole "gusturile și sentimentele", că, pur și simplu, i-a făcut plăcere să le scrie, simțindu-se bine în prezența și în prezentul cărților. Cititorul de astăzi simte din plin acest mod de a lucra destins și liber, cu o sinceritate și o franchețe a tonului exemplare. Fiindcă foiletonistul Nadeau nu vrea să ascundă nimic din crezurile sale, fie ele amendabile astăzi - cum este cazul "troțkismului" din tinerețe, pe care nu-l reneagă în esență
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Nici unul dintre eseurile și articolele acestui fidel "servitor" al cărților care este Maurice Nadeau nu te lasă indiferent. Respectând statutul oarecum "modest" al foiletonului, "cronicarul" ține să se retragă de pe itinerariul său cu aceeași discreție și lipsă de îngâmfare. Am lucrat - scrie el în cele doar câteva rânduri de despărțire, "Pour prendre congé", din final - sub presiunea actualității și în grabă, încercând să fac cât am putut mai bine. Ceea ce tocmai am oferit este o răsfrângere a vieții mele, care este
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
polițiștii vor face la rîndul lor recensămîntul prostituatelor care suferă de sifilis și le vor retrage din serviciu. Nu ne pronunțăm asupra acestei inițiative, dar vă semnalîm o anchetă din Evenimentul zilei din care reiese că unii reprezentanți ai Poliției lucrează și în slujba comunităților de pești și prostituate din anumite cartiere ale Capitalei. După apariția acestei anchete, Cronicarul a remarcat că echipajele de poliție care-și făceau veacul în dreptul unor case deocheate de pe Ștefan Furtună, fără să aresteze pe nimeni
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]