658 matches
-
Să încerc acum a spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse de însuși efebul forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de fiecare dată nu-mi pot reprima disconfortul ce mi-l produce înverșunarea ei de ani de zile împotriva președintelui Constantinescu. Chiar și acum, după ce omul acesta, care a modificat esențial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la Editura Științifică (marxistă) pentru a răspunde, vai, chemării destinului în aducerea țării pe noi trepte... de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru ce credeți că e schingiuită și omorîtă în închisoare o chinezoaică? Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
salutînd mulțimea umezită de stimă și recunoștință. Mînă rigidă, inexpresivă, neputînd trece de la anchiloza fostului activist în tunică la nu mai puțin anchiloza conducătorului adulat asiatic. Mînă minimă, traducînd, în înțepenirea ei, minima gîndire a întîrziatului stalinist. Mînă plasîndu-se în lugubra galerie inaugurată de Stalin și Mao. Același gest țeapăn, adus, peste Urali, în plină Europă, bumăcită încă de conflagrație. Nu mai da din mîini! suna, radical, în decembrie '89, apostrofarea mulțimii, în fața părăsitului Comitet Central, adresată celui care avea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liber consimțită. Grandiosul ceremonial al diversiunii staniolate a indus "maselor" în ciuda cumplitelor condiții de trai patologia că totul e înfloritor. (Clișeul consumat recent în Irak, cel cu dărîmarea statuii monstrului, traduce din arabă în română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea. E parcă în firea (blestemată) a lucrurilor ca această țară, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pătură resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ochii noștri, o lume îi ia locul alteia; ne convine/ nu ne convine, ultima își impune cu asprime, neiertător, noua cutumă. Pictorilor și pictorilor nerămînîndu-le decît soluția individuală. Într-o Românie pe care începem să o iubim din nou după lugubrul interstițiu comunist, pentru că nu mai vrea (nu mai are cum) să se întoarcă la colectivism lozincard. Așa proceda eternul Tonitza. Nimeni însă nu-l poate împiedica azi pe etern anonimul O. să-și cumpere o limuzină de pe tabloul pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Kock și Valory, Buchetiera de la Florența, prima lui scriere în proză, publicată în 1840 în „Dacia literară”, e un „prinos Italiei și romantismului”. Personaje exaltate, prinse în vârtejul unor patimi devoratoare, se zbuciumă amarnic într-un cadru somptuos, dar și lugubru. O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte e întocmită în felul romanului lui Paul de Kock și Alphonse Karr, și romanul cu tentă autobiografică, neterminat
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978 : 341) (abba) La tête vide, sans élan, sans voix, j'essuie de mă manche des yeux humides. À travers le mur un voisin entend La patience lugubre du même pas. (Élégie) (Stolojan, 1992 : 71) La traduction de Paul Miclău illustre ce que l'on peut appeler " sacrifier en traduction le contenu pour la forme " : afin de garder la rime embrassée du texte source, le traducteur découpe le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Robert Calul, îi apare în 1968, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. Înzestrat pentru cinematografie, D. a trăit drama cenzurii comuniste, de unde și ratarea lui ca scenarist. Cu un ochi necruțător, atent la detalii, la pitorescul când absurd, când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cazuri interesante”, că tot scormonindu-și bizareriile, morburile și „trăirile”, reale sau închipuite, au o așa-numită „viață interioară” și fac, dragă Doamne, „introspecție”. Acuitate, subtilitate, „scalpel pătrunzător” și așa mai departe: mofturi! Eugenio D’Ors vorbea odată de „mitul lugubru al vieții interioare”; de asemenea, la noi, T. Mazilu în același admirabil volum pe care-l pomeneam la început îi denunța și el iluziile. N-am nimic, vai de mine, contra vieții interioare, îmi place să cred că am și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
focuri, restricții, cozi de la chioșcurile sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel e să rămână la generalități despre cei doi copii sau la fundalul comun celor două cărți. Într-adevăr, În rarele momente În care conversația devenea mai puțin vagă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În germene, iar cel care Îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că Își tăinuiește intențiile ultime”. Prin urmare, Înainte de 1990, oricine pleca din țară era privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau Întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, Într-o disperată fugă din țară, Într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
povestea mi se pare suprarealistă. Trebuia ca acțiunea să fie anulată. Trebuia ca ei să nu găsească nimic. — Doamnă Brandon. Ridic privirea, simțindu-mă ca un pacient Înaintea unei operații. Iată-l și pe Dave Sharpness, cu un ton mai lugubru ca niciodată. — Vreți să intrați, vă rog? În timp ce mă conduce În birou, are o privire atît de compătimitoare că efectiv nu mai suport. Mă hotărăsc pe loc să-mi iau o expresie curajoasă. O să pretind că nu mă deranjează deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și un scris cu sclipici, care zice „Vă mulțumesc că mi-ați organizat o petrecere surpriză pentru copil, dragi prieteni!“. Am știut eu că o să am nevoie de ea Într-o bună zi. Am găsit și una de un gri lugubru, care zicea „Îmi pare rău să aud că-ți merg prost afacerile“, Însă pe aia am rupt-o. Ce felicitare idioată. Încă n-am nici o veste de la Dave Sharpness. Și nu i-am pomenit nimic de asta lui Luke, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al.
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
punea o lumânare aprinsă în partea unde era capul mortului și așezând pe pământ, cânta o povestire lungă și plicticoasă spre lauda soțului ei răposat, povestindu-i viața, într-un fel de cântec tăiat de suspine și plânsete și această lugubră cântare de dimineață a ținut un an întreg, mai ales în zilele de sărbătoare...”74; „cu nimic nu por fi asemuite dovezile durerii pe care femeile o arată la pierderea soților, copiilor, părinților și fraților lor. Unele femei se duc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă și convențională, cu foarte rare excepții. Încă mai neconcludente sunt cele câteva versificări pe teme sociale și patriotice. Mai profund apare S. în evocarea priveliștilor naturii
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]