2,384 matches
-
ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe", viețuind cu "lacrima greu zăvorîtă-n urmă", autorul ajunge a deplora Creația lumii ca atare, presupunînd că însuși Demiurgul o regretă: "Prea bine vreau să-L las plîngînd pe Dumnezeu". Tot ce e lumesc riscă a fi greșit, împins spre păcat. Nu face excepție nici conștiința "nefericirii", implicit antidivină. "Orice memorie poate să fie eronată, / Chiar și aceea trăită de nefericire. / Gropii comune i-am fost adeseori mire / Și întotdeauna mi-am spus: Am
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
cu care natura ne arată chipul ei neatins de la Facere. Jack London te făcea să simți lupta care se dădea între sălbăticie și sentimentul necunoscut: afecțiunea. Dacă sfântului Grigore Palamas îi mâncau urșii din palmă pentru că probabil își pierduse mirosul lumesc, e greu de imaginat o apropiere între o vulpe și o fetiță, oricât de mult ne-ar plăcea să credem. De altfel, cu această mică rezervă ne situăm în miezul filmului lui Luc Jacquet care ne oferă o parabolă sau
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
-l atingem decît foarte puțini, în care ierți fără să poți uita. Imagini de tribut, venind din măruntaiele unei arte care se naște datoare: "Zilnicul meu tain îl plătesc,/ porția mea de palavră și bală,/ cu ei deopotrivă meschin și lumesc/ aceeași urdoare mă' nneacă și mă spală." (Spovedanie) Lucruri știute și răsspuse, avînd doar măruntul avantaj de-a ieși din fibra unui om în stare să se plece. Nu cu marea trufie rănită a romanticilor cîrpindu-și rana cu tirade, nu
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
cîțiva huligani ai istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
Așa stăteau lucrurile în primul său volum, din 2003, anul cârtiței galbene, așa continuau exploziv, doi ani mai târziu, în ghinga. Cât despre titlul singurei antologii publicate de el până acum, d great coman, acesta nu e decât în aparență lumesc.) O atare înclinație deviant lexicologică, filtrată mărunt prin grilă surrealistă, l-a condus, cu siguranță, la elaborarea delicatului Dicționar Mara (ghidul tatălui: 0-2 ani). Convenția e mai întâi instituită, prin toți porii, și abia apoi răsturnată. Ideea de colecție structurată
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
Genul filmului: Dramă. Durata: 120 minute. Premiera în România: 04.03.2011. Produs de: Why Not Productions. Distribuit în România de: Independența Film. Câți dintre cei care poartă hainele monahale se gândesc la perspectiva că renun- țarea lor la cele lumești ar putea îmbrăca la un moment dat și haina martirajului? Călugării cistercieni din Mânăstirea Tibhirine din Alger au reflectat probabil la această posibilitate când în țară s-a declanșat războiul civil. Pentru că filmul lui Xavier Beauvois, care a primit Marele
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
care actul trăit o reflectă asupra ideilor. În definitiv, acest Predicator îi vorbește în sensul biblic, nu prin sentințele de acolo, ci prin parabole. Anecdoticul deghizează un sens, paradoxul reflectă nu un impas al sofistului și nici absurdul existenței, ci lumescul oricărei contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și anume dragostea de viață, gratitudinea, un cât de mic sâmbure de bucurie. Este remarcabil felul în care
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
la compromisuri în dezacord cu crezul și cu onoarea unui adevărat intelectual. Așa se face că răscoala anticomunistă de la Budapesta din 1956, atacarea Israelului în 1976, invadarea Cehoslovaciei în 1968 nu par să-l mai fi interesat. Se cantonase dincolo de lumesc, în zona crepusculară a misterelor revelabile.
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
fetei care se confruntă cu mefiența, mercantilismul și duplicitatea vecinilor, erzaț mentalitar al opiniei publice. Confruntările mărunte o lasă neschimbată pe Angela, nimic nu reușește să-i schimbe atitudinea de radiantă bunătate și răbdare angelică, nu există nicio clipă de lumească enervare când este în mod evident nedreptățită. Intr-un fel, filmul decurge previzibil din acest punct de vedere, între cele două femei se creează o solidaritate care culminează cu decizia mai puțin verosimilă a Gemmei de a o însoți pe
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
el de departe - nu mi-a adresat niciun cuvânt; dar cât de grăitoare i-a fost privirea cercetătoare îndreptată asupră-mi! Mi-a venit în minte, spontan, poezia bacoviană. Austeritatea ei oferă un posibil echivalent traiului acelui pustnic: în ordinea lumească, nimic nu-i lipsea, cu toate că un geamantan obișnuit i-ar fi adăpostit, ușor, întreg «avutul» material. M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
unul din cele cinci elemente lipsește, evenimentul cade din rangul de rit și se preschimbă într-o întîmplare a cărei semnificație nu trece dincolo de capul participanților. Cu alte cuvinte, avem rit acolo unde apare un imbold de transcendere a condiției lumești. Prin urmare, nu există rituri imanente lor însele, al căror sens să fie strict înșurubat în secvența de gesturi propriu-zise, vigoarea unei ceremonii stînd tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
e genul acestor însemnări de vară, destul de puțin credibile, cu toată aparenta lor franchețe. Fiindcă, oricât de sublimă, natura rareori poate suplini societatea... Dacă Noaptea de mai e programul unei dezertări colective, Castele în Spania descântă mântuirea individuală, una foarte lumească, luând, însă, tiparele din Scripturi: „De-ar vrea norocul să-mi zâmbească/ Și să câștig la loterie,/ Aș duce-o viață-mpărătească,/ Ascuns să nu mă mai găsească/ În timp de ani, ființă vie." Loteria, care-l nenorocește pe dl Lefter
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
asta să incomodeze calitățile narative. Ce e de întâmplat, se întâmplă oricum, faptele sunt adeseori trepidante, protagoniștii iubesc și suferă câinește, se întâlnesc deodată după ani și ani de recluziune și se simt grozav împreună. Doar că resorturile celor mai lumești gesturi ale lor nu par să fie din lumea noastră. S-a spus, cu îndreptățire, că principalul atu al lui Marin Mălaicu-Hondrari e forța interioară. Noțiunea e cam vagă, dar acoperă complet senzația din timpul lecturii. Apropierea e genul de
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
în chingile unui destin nedrept, deocamdată confuz, tot mai clar și mai necruțător, însă, pe masura ce trec anii. La început, el crede ca iubirea poate să biruie, fie că este vorba de iubirea abstractă față de Bibliotecă - zeul tutelar al existenței sale lumești și poetice -, sau de cea concretă față de Femeie. Aurel Dumitrașcu este original, deloc „borgesian”, în primă ipostază, si ucigător de delicat, defel „eminescian”, totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
precum și o complicată poveste a nobilei familii Azcoitía, împletită pe plan simbolic cu mitul sudamerican al monstrului Imbunche. Plină de povești pe mai multe nivele, de personaje care își schimbă identitățile, vocile și aparențele, de magie, mituri, credințe, infime plăceri lumești și forme bizare ale dragostei, Casa de Exerciții Spirituale a Încarnării din Chimba, al cărei paznic și creator este, de fapt, Humberto (alias Mutulică) devine nu numai centru al lumii, ci o imitație în mic a ei, un univers al
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
chip posedă o accentuată paliditate și a cărei sensibilite ușor maladivă dublată de o melancolie ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de aspectul pueril al poveștii, pueril, dar nu idiot, se află o cultură specifică a colegiilor americane, care modelează mitul, îi conferă specificitate
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
mahomedanismului sunt impuse de respectivele dogme. Botezul - la ortodocși și catolici, sau circumcizia la popoarele semite, presupun prezența apei, pe de o parte, și a briciului și nisipului pe de alta. Nu-i vorbă, botezul creștinesc are și alte rădăcini: lumești - de igienizare trupească pe lângă cea spirituală; asemenea în ritul islamic - prevenirea fimozelor la viitorii bărbați. E treaba noastră să reflectăm asupra rezultatelor sanitare ale acestor botezuri. Fapt este că și în zilele noastre se mai găsesc creștini, rămași cu un
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
se tem de trecut nu le ajunge însă propria fugă, ci, ca să se simtă în siguranță, îi acuză de paseism pe toți cei care se uită cu interes în urmă. Dragostea pentru trecut este, pentru mulți, un fel de boală lumească, despre care e rușine să vorbești în public. De aceea „paseiștii" sunt mereu amenințați de oprobriul prezenteiștilor. Despre pericolul care-i amenință pe cei care-și șterg din amintire trecutul scrie, cu condei de fin prozator și cu umorul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
este greu să distingi unde se termină unul și începe celălalt. Nu trece însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici pe un teren rezervat bipezilor, începe înșiruirea cu memoriile atribuite lui Marley (da, Eu și Marley; viață și iubire cu
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și seci, precum un cronicar ce este preocupat numai de redarea fidelă a întîmplărilor. Scrie simplu, fără subtilități retorice
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
pe față în mod necontrolat, își face meseria chirurgical, fără să se implice, asistă tânguirile celui care tocmai și-a pierdut slujba și îi împinge broșura în față explicându-i avantajele care decurg dintr-un dezastru. Aerian, deasupra tuturor celor lumești, Ryan Bingham pare intangibil, asemeni unui shakespearian Ariel exonerat de orice contract cu Prospero și de neatins de către mulțimea de Calibani la pândă. Între două avioane se desfășoară și scurtele aventuri amoroase ale lui Ryan, o cameră de hotel servește
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism sângeros, o mistică a puterii devoalată în toată ipocrizia ei, deghizată în mărturie creștină. Față în față se află Ivan Vasilievici, Țarul (Pyotr Mamonov) și Mitropolitul Filip (Oleg Yankovskyi), două puteri, una lumească și limitată prin nemărginită cruzime, alta cerească și nelimintată prin bunătate, două puteri care-și au sediul în doi oameni al căror destin se intersectează dramatic, întâlnire similară, dar pe alte coordonate, cu aceea dintre regele Henric al Il-lea
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
cu cât fervoarea sa religioasă este mai aprinsă cu atât teroarea se răspândește mai puternic. Acest fapt amintește de modul cvasireligios în care era tratat Stalin sau Mao sau Ceaușescu, prezentați ca ducând o viață extrem de austeră, departe de bucuriile lumești, o viață aproape monahală, hrănită cu cuminecătura devotamentului total. Dintre icoane se desprinde și chipul lui Ivan cel Groaznic, un chip cu contururi de tigvă, cu o gură știrbă în care află înfipt un dinte, o figură șireată de țăran
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața... Nu știu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deșertăciunile lumești, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deșartă din toate".
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]