422 matches
-
ba nu-i aici... Altfel, de ce să ții o pătură de cele patru colțuri și să vâri un om în ea ? Și cum să-l pui înăuntru, cu asemenea gesturi firești - când pleoapele lui deja s-au lipit, moi, aproape lunecoase, la fel și buzele s-au lipit... — Numa să ție covertura, zice unul. Nu numai lui, la toți le este teamă că n-o să țină sub trupul uriaș și greu pe care îl târâie în cearșaf până la muchia patului și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea, numai s-o vadă. Îți urez succes, Mihai! Dacă nu-ți iese cum vrei tu, renunță la scenariul de film! Timpul nostru biologic este limitat; de ce să-l irosești cu scrieri care nu te reprezintă?! Cinemaul e un domeniu lunecos, plin de vanitoși; regizorii sunt o categorie specială, mult mai rea decît voi, prozatorii... Credeam că-mi urezi succes la realizarea filtrelor, înveselește Mihai discuția. Sigur că vreau să-ți reușească, dar urarea mea ar echivala cu o chemare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dinainte: Mi-e dor de copilărie, Mihai! Și nimic nu-mi redă senzația asta mai bine ca telefoanele tale. Zilele cît am stat împreună la mine, am crezut că găsesc în tine o relație pur și simplu. Dar te descopeream lunecos, ca o apă ce nu vrea să-ți rămînă în pumn. Azi, cînd prietenul tău ți-a vorbit de Teona și de femeia de la institut, Simona, cu care ai o fetiță, am înțeles că jocurile sînt deja făcute. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din spate. Își croi drum pînă la ușă. Prin ceață: Spade Cooley gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o orgie pe o bancă lunecoasă din faianță. Femeile erau atît de strîns Încolăcite În jurul lui Spade, Încît nu putea să-l Împuște direct. Bud Întoarse un comutator din perete. Aburul se curmă. Ceața Începu să sfîrÎie. Spade ridică privirea. Bud Își scoase arma. OMOARĂ-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îți pui o barbă falsă ca să nu fii recunoscut), dar În acea răsturnare de la Începutul anilor ’70 te puteai camufla În spatele unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și lunecos, pentru că În fața unei bărbi nu se mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe fețele spâne ale celor care, fiindcă nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aer Începuse să se schimbe. În locul caselor, din loc În loc, erau clădiri mai mari, depozite și fabrici, iar aerul mirosea mai acru, mai intens, ca oțetul. Suprafața murdară a drumului dispărea, lăsînd la vedere pietrele de pavaj, iar acestea erau lunecoase, de parcă ar fi fost date cu unsoare. Duncan nu cunoștea deloc zona. Faser pășea Înainte, cu aerul lui Încrezător, și el trebuia să se grăbească pentru a ține pasul. Brusc simți că-l cuprinde un fel de nervozitate. Ce naiba caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb, și Întinse mîna, găsi clanța ficărei uși, anticipă pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea vedere spre stradă, iar el dorea să plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o perlă. — Știu, zise Helen și Închise ochii. Se sărutară din nou, iar sărutul nu se opri. — Trebuie să fac din nou pipi, zise ea depărtîndu-se. Îmi pare rău, Kay, chiar trebuie să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nimic. Clădirile din jurul ei, pe care ar fi trebuit să le cunoască, pompierii care alergau, băltoacele de apă, furtunele care se furișau pe pămînt - totul era scăldat Într-o lumină țipătoare, de o intensitate nefirească, sau ascuns de umbre negre lunecoase. Încercă să strige la unul dintre oameni, dar acesta n-o putu auzi din cauza vîltorii flăcărilor și vibrației pompelor. Se Îndreptă spre altcineva, prinzîndu-l de umăr și urlîndu-i În față: — Unde mă aflu? Unde naiba sînt? Unde e Pym’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
despre asta și, cumva, ajung afară, într-un loc fără nici un semn doar cu un clopoțel în dreptul căruia scrie Mother Taylor’s, și fetele au dispărut, odată cu portofelul și pălăria lui Paul și orice altceva, lumea se scurge pe străzile lunecoase ca sângele dintr-o rană. Gertler strigă la naiba, la naiba cu voi toți! uitându-se în sus spre ferestrele de pe St. James, cu siguranță vor fi arestați dacă Jonathan, care a băut mai puțin, nu-l convinge că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte a sobei. Copiii jucăuși se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și odată cu ele și Vasili. Așteptarea omului lui "de încredere" nu a fost prea lungă. De fapt nu a fost un bărbat, ci o femeie care nu mi-a plăcut de cum am văzut-o. Tânără, îndesată, cu o privire neagră, lunecoasă... Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu te privesc în ochi și femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a displăcut din primul moment. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La masa de lectură cele două tinere răsfoiau revistele, prea pline de lumea lor ca să mai observe și altceva. Carmina simți cum o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv. Oamenii cu care avea de a face în general directorul Serviciului erau labili, parșivi, lunecoși, plutind ca frunzele, după cum bate vîntul și curge apa. Iar acum, dintr-o dată, altceva, cu totul altceva! S-a ridicat greoi, oftînd, oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
masă doar din pricina genialității unui pilot: Ayrton Senna. Știu că sună cât se poate de ciudat și că puțină lume va înțelege o asemenea pasiune a mea, dar adoram pur și simplu să urmăresc raliurile ploioase, cu asfaltul ud și lunecos, în care concura Senna. Era un pilot genial exclusiv pe pistele ude, unde riscul era mult mai mare decât pe pistele uscate, și unde acest pilot mă făcea să simt că viața și moartea puteau fi totuna. Exaltarea mea era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat și cu capul gol, stând nemișcat în ploaie, balansîndu-se odată cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clipe încolo n-ar mai fi fost interesată și, prin urmare, nu știa de legătura existentă între aceste teorii despre iubire, artă, căsătorie și alunecările singuratice Îalunecări în toate sensurile - și cădere, și ispită - și de aceea cu atât mai lunecoase, întrucât însemnau cădere, nestatornicie și ușurința căderii în ispită) despre care nu vorbea nimănui, dar despre care ar fi fost în stare să vorbească, era pregătit să vorbească, uneori chiar deschidea gura, „Știi tu ce înseamnă să vrei să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în supă, din greșală. Ca paznicu’ de la parcare, care a-nghițit prea mult rahat ș-alunecă p-o pată de ulei și intră c-o mașină-n gard. Aha! spuse Jones. Ca băiatu’ de la un magazin’ universal care deodată are degete lunecoase și scapă jos niște ouă pen’că nu i-a plătit șefu’ lui orele suplimentare. Este? — Acu’ te-ai lămurit. Și noi punem la cale un mare sabotaj, spuse celălalt om de la bar, rupând tăcerea. O s-avem o demostrațe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar rămas lângă perete: Ignatius. Când Dorian trecu pe lângă el, în brațele cowboy-ului, Ignatius încercă, fără succes, să-i atragă atenția. Se strădui să-l înțepe pe cowboy cu sabia, dar cuplul era agil și lunecos și nu reuși. Tocmai când se pregătea să plece, Frieda, Liz și Betty dădură buzna înăuntru. — N-am mai putut suporta bucătăria, îi spuse Frieda lui Ignatius. La urma urmei suntem și noi ființe omenești. Îi dădu lui Ignatius un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fost, după cum se știe, maior sau colonel de securitate în regimul ceaușist. Cine a subtilizat filele, în ce scop. În fine, s-o lăsăm baltă. Nu vom ajunge la nici un rezultat. În România adevărul îți scapă printre degete. E lunecos. Cât privește lista de care vorbești, ea a șocat pe moment. Au fost, cum să-ți spun, și surprize. Pe ea apărea, de pildă, numele unui fost prefect. Mai apăreau și numele unor critici literari care făceau parte din opoziție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele care trec prin mintea omului se ascut. * Nu toate căderile sunt dezastruoase; vezi căderea în ridicol. * Orice urcuș îi amețește pe cei nepregătiți. * Dacă înoți pe sub apă, nu înseamnă că ești submarin. * Toate curgerile duc către un sfârșit. * Ochii lunecoși sunt ca ferestrele mate. * Pacea este un război nedeclarat. În numele păcii, puternicii îi atacă pe slabi. Atunci când atacă, cel puternic invocă umanitarismul; când este atacat, acuză terorismul. * Terorismul este ultima invenție a celor cu musca pe căciulă. * Întotdeauna, toate rânduielile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Dumnezeu. Unii, care s-au atins de ea, au fost pedepsiți de Dumnezeu și s-au lăsat păgubași”. 314 șDemetriosț a mai spus că l-ar fi auzit pe Theopomp zicând că, atunci când a vrut să povestească un pasaj destul de lunecos din traducerea Legii, mintea i-a fost zdruncinată mai bine de treizeci de zile; și că într-un moment de potolire l-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii. Am deschis și eu gura ca să strig de bucurie, dar văzând-o atârnând de piciorușele ei lunecoase și acoperite cu mucus, crudă și plină de sânge ca o bucată de carne, strigătul mi s-a oprit în gât. Mi-o imaginam alunecând pe podea, împrăștiindu-se pe linoleumul cu model. Îmi închipuiam că doctorul o să cadă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și biblioteca, în fața lui, era un orizont nestabil. Amețea. Se lăsă ușor într-un fotoliu. Nu se mai gândea nici la Ada, nici la Lică. Aștepta să vadă dacă prințul Maxențiu va mai fi a doua zi în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]