413 matches
-
până când ai să sângerezi și am să uit de tine, de Veneția, de tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe străzile Înguste, lunecoase pe sub zăpadă, cu gondole acoperite de nea și lapoviță, de clipocitul apei verzi-cenușii, și de frigul intens, de turiștii japonezi ghemuiți prin cafenele, de holul hotelului cu scări centenare, acoperite de sărbătoare cu brocarturi, de candelabrele mari din salonul Împodobit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
corpului (simțirea poziției sau balansului corpului când acesta devine critic pentru Îndeplinirea activității, ca atunci când se circulă pe grinzi În formă de I, În urcarea pe stâlpi la Înălțime când se lucrează pe acoperișuri foarte Înclinate, În mersul pe suprafețe lunecoase etc.) 1.3. Activități de estimare În această secțiune a chestionarului sunt diferite operații ce implică activități de estimare sau judecare. În acest caz se consideră activitățile În care lucrătorul poate folosi unul sau toate simțurile, de exemplu: văzul, auzul
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Antarctica; apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere; fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește; topit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere; fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește; topit; traumă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mic (3); mut (3); proaspăt (3); saramură (3); știucă (3); aer (2); afumat (2); în apă (2); de aur (2); banc (2); bani (2); de (2); delfin (2); delicios (2); gust (2); homar (2); împuțit (2); înghețat (2); liber (2); lunecos (2); miroase (2); mujdei (2); Omega 3 (2); poftă (2); post (2); produs (2); rac (2); rapiditate (2); stricat (2); tăcut (2); urît (2); usturoi (2); vietate (2); acolo; acvaticul; agitație; aliment; alterat; alunecare; alunecă; amintiri; apa; apă curgătoare; aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-un model generic de care nu se poate să nu se țină cont. Este felul lui Cioran de a așeza înstrăinarea și integrarea într-o relație lunecoasă, ca într-o bandă Möbius, în care eu devine pe negândite tu, în care înstrăinarea devine integrare. Un Cioran întreg și integru este un Cioran străin sie însuși. În fine, înainte de a face apel la cuvinte din scrisorile lui Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul de citare". Instinctiv, el simte că terenul pe care avansează este lunecos și e obligat să-și caute noi repere teoretice, devenind scolastic dintr-un explicabil reflex de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aproape mă sfâșie tare/ Și eu nu mai sunt/ Am rămas o durere/ Pe care plângându-mi/ Un altul s-o simtă/ Ca din coasta durerii o altă durere/ Mai nouă mai nouă/ Să nască/ Și vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie leneș/ Prin carne și oase// A treia strigare/ Soarele doamne noaptea nu e / Cine oare să se suie/ Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în dinamica comunităților locale, a persoanelor particulare și a unor grupuri obscure, diferite de interlopi. Pelerinajele și tot mai numeroasele procesiuni religioase la Locurile Sfinte, ezoterice, sunt mereu copleșite și de activități profitabile. Pentru justificare, este invocat un ideal mai lunecos: dacă o lume a apus, să întărim pe toate căile credința că va veni una mai bună. Fenomenul se desfășoară pe cele două planuri subliniate de Guénon: planul misterelor ce presupun inițierile cu ajutorul devotaților lui Dumnezeu și planul riturilor comunitare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ies la iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare, există un același, neschimbat, bestiar al Complotului. În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nou. - Spus numai patruzeci kilometri. - Unde eram? La Tokio? - Nu, Registro. La noi toți japonezii venit aici. - De ce? - Nimeni știut. Ei galbeni, domnu d'Arrast. Pădurea începuse să se mai rărească, iar drumul se făcuse mai bun dar era la fel de lunecos. Mașina patina pe nisip, prin geam pătrundea o adiere umedă, călduță, puțin acrișoară. - Tu simțit? spuse șoferul, trăgând aerul în piept cu lăcomie, ăsta miros de mare. Până la Iguape puțin. - Dacă nu ni se termină benzina, spuse d'Arrast. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată dorința s-o oprească. Dar când ieși în urma ei, nu o mai recunoscu în mulțimea negrilor și a persoanelor de vază din oraș, care se adunaseră în jurul colibei. Îi mulțumi bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se îndepărtă. Noaptea era plină de miresme răcoroase. Deasupra pădurii, stelele rare ale cerului austral, învăluite într-o ceață nevăzută, licăreau slab. Aerul umed era apăsător. Totuși, la ieșirea din colibă, părea de o minunată prospețime. D'Arrast urcă povârnișul lunecos și ajunse la primele colibe, poticnindu-se ca un om beat pe cărările pline cu gropi. Dinspre pădure venea un vuiet stins, întregul continent se înălța în noapte, și d'Arrast se simțea năpădit de un soi de greață. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui, nu se mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai ușura de greutate, avea nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și ascultă. Era singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu pași prevăzători, dar hotărâți, spre cartierul colibelor. Când ajunse, gâfâia și brațele îi tremurau în jurul pietrei. Grăbi pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia stă, desigur, lângă Cornea, care de zece ani nu s-a mai căsătorit din cauza ei. Femeie lunecoasă, îngustă, capabilă, cum s-a dovedit, a-și conserva și rolul de soție, și cel de mamă a două fericite odrasle. În spatele lor, retras, Tomski, stagiarul visând apartamentul, televizorul, mașina. Lucica Zaharia, grăsana, lângă doamna Veturia Voicu. Grupul de păsărele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
corelarea cu celelalte ateliere, verificările, consiliul de avizare. O zi, o stea, sâmbăta ? Lucioasă, spartă, scurtă, te scapă în fiecare clipă din brațe și nici nu mai reușești s-o apuci, un contur fără contur, aproape rotund și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alta, hipodrom, cecuri, competiții, dar și despre dificultățile amplasamentului construcției, argumente pro-contra, despre incertitudinea terenului macroporic, ale cărui primejdioase slăbiciuni și surprize nu pot fi cu totul anticipate și evitate nici prin măsurile cele mai severe. Sâmbăta e scurtă și lunecoasă ; când crezi că te-ai prins cât de cât, ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole n-are timp să analizeze întreaga complexă problematică a terenurilor macroporice, colegul Vornicu să-și expună toate considerațiile, iar colegul celor doi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o fracțiune de echilibru, cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul Nalbandu cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
c-un rece ochiu de mort. {EminescuOpIV 261} De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș-a ei chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l desmierzi? O rîde-mă, o cască în față-mi... tu mă pierzi! {EminescuOpIV 272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe drept cuvânt nu va fi iertat cel ce-și încheie viața în necredință, pentru păcatul necredinței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, rp. 26, în Filocalia..., vol. II, p. 217-218) „Nesimțirea pagubei ce o suferă virtuțile este cale lunecoasă spre necredință. Căci cel ce pentru plăcerile trupului s-a obișnuit să nu mai asculte pe Dumnezeu, va tăgădui și pe Dumnezeu însuși când se va ivi prilejul, prețuind viața trupului mai mult decât pe Dumnezeu, după ce a pus plăcerile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]