1,231 matches
-
indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Jupiter cu un diametru de 5.000 de Km, care a fost numit „Calisto” și se află la o depărtare de 1.880 milioane Km de centrul planetei. „Îngrozitor...! rosti Șeful Șantierului. Abea În jurul anului 1700 când a fost inventată luneta adevărul astronomilor a triumfat Însă slujitorii criminalei credințe au refuzat să-și ceară scuze, mărturisind atrocitățile comise În numele unei religii În care Își contraziceau Însăși filozofia lor...! Ba din contră, au Înăsprit persecuțiile trimițând la Închisore și omorând În mod
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n jos. Deși nu-mi ceruse nimeni și nici nu-mi aminteam să o fi făcut, oare am semnat fără să mă gîndesc o chitanță pentru cei treizeci de mii de yeni? Ridicol ! Nimic nu li s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să nu se reflecte deloc pe fotografie. Îngenunchează apoi la o distanță de aproximativ douăzeci-treizeci de ori mai mare decît diagonala fotografiei. Nu, nu trebuie neapărat să Îngenunchezi, dar ai grijă ca fotografia să fie la nivelul ochilor... Ia o lunetă cu unghi nu prea larg și cu putere de mărire de aproximativ cincizeci de ori. Folosindu-ți imaginația, poți umple fundalul după pofta inimii; și orice tremur de mînă, În loc să-ți dăuneze, te ajută și mai mult În a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul nalt - vânătorul avea un prag de stâncă, pe care își rezemase carabina cu lunetă. Culi își ocupa ascunzișul lui obișnuit, între tufe de bisacăn. Așa au așteptat până cătră înserat. Au început să schimbe șoapte și se pregăteau de retragere. —E ușor de înțeles, explica domnul Ionaș Popa, că vânatul nu vine când poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunosc. Calul meu văd că a intrat de cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat că e Șargu. —Eu zic să trageți, domnule doctor, șopti Culi ațâțat. Ne înșală! Domnul Ionaș Popa a căutat a doua oară crucea lunetei și a pus-o în fantasma din ceață. A tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă o fugă prin vreascuri; pe urmă poiana s-a închis în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aruncat brusc prin poarta prin care îmi era frică să trec. Tot ceea ce auzisem despre ei, eu am asociat cu ceva rău, ieșit din tiparul siguranței. Îmi sunau în ureche toate relele de la TV; „un grup de adolescenți au spart luneta mașinii...”, „două adolescente s-au bătut în clasă și...”, „un adolescent a ajuns la spital în urma unei altercații cu colegul său...” și mi-au trecut prin minte imagini în care colegi mai mari fug de la ore sau fumează în toaleta
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului. Marinarul de cart vede semnalele prin lunetă și le transmite comandantului navei. - Să urcăm pe acoperiș. Nu vreau să avem o bătălie navală inutilă. * - Mesajul e cifrat! spuseră cei doi, urcând pe punte. - Am nevoie de o distanță de cel mult o mie de pași! spuse arcașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și galerele virând spre ea. Mai văzu alte patru galere cu vâsle pornind spre corabie. Străinii nu aveau nici o șansă. Marele vizir declanșase atacul. Deodată, luneta se opri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și galerele virând spre ea. Mai văzu alte patru galere cu vâsle pornind spre corabie. Străinii nu aveau nici o șansă. Marele vizir declanșase atacul. Deodată, luneta se opri asupra unui punct fix. Apoi se duse ușor la dreapta și reveni În același punct. Două detalii atraseră atenția Marelui Maestru. Pe pieptul omului care părea a da ordine străluci, pentru o clipă, semnul scutului și spadei. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
omului care părea a da ordine străluci, pentru o clipă, semnul scutului și spadei. Iar În spatele navei, la pupa, privind spre țărm, se afla Pictorul. Chipul lui nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și de tribord, triremele Cuceritorilor deschideau drumul spre strâmtoarea Bosfor. Galioanele aflate sub pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
drumul spre strâmtoarea Bosfor. Galioanele aflate sub pavilionul șarpelui și săgeții țineau În raza de foc galerele sultanului. „Un meci de șah... ” gândi Alexandru. „Cineva ține În șah flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai veni, parcă, ecoul: „Cine ești?... ” * - Au ieșit din strâmtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și dăduse ordin Cuceritorilor să salveze corabia pe care se afla fratele lui? Nu, nu se lega. Ordinul a fost dat. Dar nimeni nu putea ști nimic despre cei doi frați. Fusese, poate, un semn vizual. Un semn observat prin lunetă. Da! Corabia lui Morovan ridicase pavilionul Moldovei! Din acel moment, totul se schimbase! Cineva protejase nava nu fiindcă pe ea se afla Alexandru, ci fiindcă ea aparținea Moldovei! Asta trebuia să fie. Până aici raționamentul părea a fi corect. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
informațiile nici nu apucaseră să ajungă la generalul Mihaloglu. Linia deasă de ieniceri se opri pe creastă, așteptând ordine. Însuși generalul turc apăru În mijlocul lor, ca să vadă cu ochii lui ceea ce nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era, pentru Mihaloglu, o surpriză totală. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]